Pagina documente » Stiinte Economice » Orientari si tendinte in activitatea bancara contemporana

Cuprins

lucrare-licenta-orientari-si-tendinte-in-activitatea-bancara-contemporana
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-orientari-si-tendinte-in-activitatea-bancara-contemporana


Extras din document

Cuprins :
Cap.I. Tendinta de internationalizare in domeniul bancar..pag.1
1.1.Caracteristici generale ale internationalizarii bancare...pag.1
1.2. Principalele fuziuni si achizitii in sistemul bancar international si implicatiile lor............pag.5
1.3.Riscurile internationalizarii bancare. Necesitatea supravegherii bancare la nivel international..............pag.9
Cap.II. Universalizarea si Specializarea bancilor in plan internationalpag.13
2.1. Locul si importanta bancilor si institutiilor de credit specializate in economia de piata.......pag.13
2.2.Rolul bancilor de investitii in sistemul bancar international.........pag.19
2.3. Alternativa banci universale- banci specializate in cadrul sistemului bancar.....pag.23
Cap.III. Inovatii in sistemul bancar contemporan...........pag.26
3.1. Noi tehnologii bancare contemporane.....pag.26
3.2. Importanta serviciilor bancare in plan international...pag.35
Cap. IV. Orientari si tendinte in sistemul bancar rominesc in perioada contemporana..........pag.41
4.1. Sistemul bancar in Rominia in perioada de tranzitie la econimia de piata......pag.41
4.1.1.Functiile si rolul bancii in tranzitia la economia de piata........pag.41
4.1.2. Restructurarea bancara in perioada de tranzitie...pag.42
4.2. Tendite in sistemul bancar rominesc in perioada contemporana...pag.51
4.2.1.Tehnologii bancare contemporane......pag.51
4.2.2. Manifestarea fuziunilor si achizitiilor in sistemul bancar rominesc...........pag.55
4.2.3. Specializarea bancilor din Rominia....pag.57
4.3. Sistemul bancar din Rominia din perspectiva integrarii Europenepag.60
4.3.1. Sistemul de plati din Rominia in conditiile integrarii europenepag.60
4.3.2. Mutatii in sistemul bancar rominesc in perspectiva integrarii europene.....pag.65
Concluzii si propuneri..............pag.71
Bibliografie............pag.76

Alte date

?CAPITOLUL I

TENDINTA DE INTERNATIONALIZARE IN DOMENIUL BANCAR

1.1.Caracteristici generale ale internationalizarii bancare

Internationalizarea bancara reprezinta un proces al extinderii activitatilor bancare,dincolo de frontierele geografice.Globalizarea bancara poate fi definita prin stadiul in care serviciile bancare au o arie de raspandire mondiala, in termeni geografici, devenind astfel universale. Semnificatia termenului “global” nu presupune o singura directionare a activitatilor in strainatate, ci o multitudine de asemenea directionari. Internationalizarea reprezinta, din acest punct de vedere, primul stadiul, premergator globalizarii.

Activitatea bancara a cunoscut intotdeauna o dimensiune internationala care s-a conturat o data cu Renasterea, moment in care apar primii bancheri, si primele banci cu activitate internationala, asa cum a fost banca Medici , din Florenta. Procesul a continuat in timp, astfel incat lumea industrializata traieste astazi al treilea val al internationalizarii bancare.

În primul val se incadreaza miscarea internationala a capitalurilor, care a avut loc din 1870 pana la inceputul primului razboi mondial. În aceasta perioada bancile de afaceri britanice si bancile coloniale engleze au detinut suprematia.

Al doilea val are loc intre cele doua razboaie mondiale , fiind marcata de caracterul distinct al rivalitatii financiare anglo-americane , de suprematia New York-ului asupra Londrei, dar este stopata din nou de criza economica din 1929. În cadrul sistemului monetar de la Bretton –Woods ( SUA), bancile private interveneau putin in afara campului traditional de finantare a schimburilor comerciale internationale. Sistemul de la Bretton-Woods s-a dezintegrat, proces finalizat in 1971-1973, pe masura ce increderea in dolar a scazut datorita inflatiei din economia americana si sub influenta faptului ca in 1958 demareaza convertibilitatea principalelor monede europene.

Astfel ca, la inceputul anilor ’60, marile banci comerciale americane au initiat al treilea val de internationalizare bancara. Acestea s-au stabilit in City-ul londonez, care se bucura de o legislatie bancara liberala. Aceasta situatie a avut ca efect crearea unei adevarate piete offshore, a eurodolarilor, localizata in City, bancile americane asigurand capitalurile necesare finantarii investitiilor in Europa. Exemplul a fost repede imitat de omologii lor din coloniile britanice, de japonezi, francezi care nu au reusit totusi sa influenteze negativ reputatia bancilor americane.

Se observa ca aceasta ultima faza a procesului de internationalizare este legata de expansiunea pietei eurodevizelor. Timp de 20 de ani, retelele externe ale marilor banci, creditele internationale si pietele de eurodevize urmeaza un proces de evolutie ascendenta, foarte strans corelata. Ele constituie trei moduri de manifestare ale aceluiasi fenomen : aparitia si afirmarea unui veritabil sistem financiar international care, dupa primul soc petrolier ( 1973), va inlocui institutiile financiare publice, consacrate prin acordul de la Bretton-Woods. Tarile producatoare de petrol prefera sa-si plaseze capitalurile in banci internationale, iar acestea din urma le vor acorda ca imprumuturi tarilor in curs de dezvoltare.

Politica de control asupra schimbului monetar, mentinuta, in majoritatea tarilor dezvoltate, pana la sfarsitul deceniului 1970, a determinat o separare a activitatilor bancare interne de cele internationale desfasurate, in cea mai mare parte, in cadrul pietelor de eurodevize. Liberalizarea miscarilor de capitaluri , pe parcursul deceniului 1980, a condus la interpenetrarea accentuata a acestor doua tipuri de activitati. [1 Simona, Gaftoniuc, Finante Internationale, Ed. Economica, 2000, pag.333]

La inceputul anilor ’80, procesul de internationalizare bancara se modifica datorita mai multor factori: crizei de indatorare a tarilor in curs de dezvoltare ; a defaltiei care provoaca scaderea ratei dobanzii nominale si care permite reluarea activitatii pietelor de obligatiuni in dezavantajul intermedierii bancare internationale; schimbarii identitatii celor care acorda sau iau imprumuturi in cadrul sistemului international, care va contribui la dezvoltarea pietelor de capitaluri. În urma acestui proces, bancile comerciale isi vor modifica strategia internationala, realizand activitati specifice bancilor de afaceri, iar bancile de investitii americane ( investment bank), bancile de afaceri engleze ( merchant bank) si casele de titluri japoneze sunt aduse in prim-planul scenei internationale.

Aceasta ultima faza a internationalizarii a determinat intarirea bancilor americane, europene si japoneze. Japonia devine in anul ’80 primul creditor al lumii si Tokyo a doua piata financiara mondiala, capitalizarea sa bursiera depasind-o chiar pe cea a New York-ului intre 1989-1990.

Începutul anilor ’90 marcheaza incetinirea fenomenului de internationalizare, ca urmare a crizelor care au zdruncinat sistemul financiar international, a noilor strategii adoptate de bancile internationale ca raspuns la eforturile de cooperare internationala. Bancile renunta treptat la batalia pentru a castiga cote de piata cu orice pret, se orienteaza spre activitati domestice, fiind constranse de necesitatea asanarii bilanturilor si a cresterii fondurilor proprii.

Internationalizarea activitatilor si structurilor unitatilor bancare a creat ceea ce s-a numit o tehnostructura financiara transnationala. În prezent , marile banci comerciale detin monopolul asupra gestiunii mecanismelor de schimb, executarii platilor si reglementarilor internationale, prin transferul de devize in reteaua lor de corespondente. Piata de schimb este, ea insasi, o creatie a bancilor comerciale. [2 Simona, Gaftoniuc, Finante Internationale, Ed. Economica, 2000, pag.103]

În tarile care au promovat o economie moderna, s-a manifestat o tendinta de concentrare a capitalului bancar, de crestere a rolului marilor banci in sistemele bancare nationale cat si internationale.

În Anglia, cele cinci mari banci londoneze ( Lloyd’s Bank, Midland Bamk, Barkley’s Bank, National Bank Provincial Bank si Westminster Bank) si-au stabilit pozitia preluand prin fuziune si faliment multe banci mici si mijlocii.

Sistemul bancar al Statelor Unite ale Americii cuprinde o retea bancara vasta si puternica formata din 13000-15000 de banci, dintre care aproximativ 5000 sunt banci nationale, membre ale Sistemului Federal de Rezerve(FED). Acesta este constituit din 12 banci federale de rezerve cu sediul in 12 orase principale americane. Banca Federala de Rezerve din New York este cea mai mare (30% din active) , celelalte fiind banci ale statelor. Cresterea numarului de banci comerciale care fac operatiuni in afara SUA, este evidentiata de internationalizarea sistemului bancar american. În procente, proprietatile bancilor straine in SUA au crescut de la 6% in 1976 la 19%in 2001. În acelasi an, bancile straine detineau in jur de 17% din totalul depozitelor bancare din SUA, 13% din imprumuturile bancare si mai bine de 25% din totalul imprumuturilor de afaceri. Evident , bancile straine reprezinta o forta pe piata financiara americana.

În Franta, numarul bancilor a inregistrat o crestere de la 400 in 1990 la 490 in 2000. De asemenea internationalizarea sistemului bancar francez s-a intensificat , in 2000, printre primele zece banci din lume regasindu-se : Cr?dit Agricole Mutuel, Banque Nationale de Paris si Cr?dit Lyonnais. Pe plan extern , bancile franceze au reusit sa depaseasca Marea Britanie si Germania , detinand cea de-a doua retea mondiala dupa SUA.

Bancile japoneze, secondate de cele franceze, s-au angajat intr-o puternica actiune de implant in exterior. În 1964 , in primele 20 de banci mondiale , exista doar o singura banca japoneza si era ultima , bancile americane regasindu-se in numar de noua. Dupa patru decenii , Japonia se afla pe primul loc, cu 12 banci mondiale, 6 ocupand primele pozitii, in timp ce SUA nu au nici o reprezentanta in topul celor 20 de banci mondiale. În prezent , cele mai puternice banci din lume sunt cele japoneze.

Cele mai puternice sisteme de banci straine detin in ordine : Japonia (27,6%), Franta (9,5%), Anglia (7,9%) si Germania cu 7,1%, din totalul activelor internationale. Participatiile bancare in strainatate a principalilor creditori au, de regula, un caracter reciproc.

Dezvoltarea retelelor de banci straine, pe tari si zone geografice, in ultimele trei decenii se prezinta, astfel :

Tabelul nr. 1.1. Dezvoltarea retelelor de banci straine

Specificatie

Anii

1980

1990

2000

Tari oaspete, din :

America de Nord

Europa

Japonia

Tari de origine, din :

America de Nord

Europa

Japonia

79

410

44

532

122

67