Pagina documente » Stiinte Economice » Particularitatile finantarii activitatii unitatilor de turism

Cuprins

lucrare-licenta-particularitatile-finantarii-activitatii-unitatilor-de-turism
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-particularitatile-finantarii-activitatii-unitatilor-de-turism


Extras din document

CUPRINS
Cap. I Locul si rolul turismului in economie

I.1. Conceptul de turism si locul sau in economie
4
I.2. Rolul si functiile turismului
9
I.3. Organizarea turismului pe plan mondial si in tara noastra
14
Cap. II Piata si serviciile turistice

II.1. Particularitatile si structura pietei turistice
22
II.2. Factorii care influenteaza dezvoltarea pietei turistice
26
II.3. Cererea si oferta turistica
31
II.3.1. Cererea turistica
31
II.3.2. Oferta turistica
36
II.4. Clasificarea serviciilor turistice
39
Cap. III Finantarea activitatii unitatilor de turism

III.1. Statul si finantarea activitatii turistice
42
III.2. Particularitatii in finantarea unitatilor turistice
47
III.3. Finantarea interna (autofinantarea) a activitatii unitatilor de turism
48
III.4. Finantarea externa a activitatii unitatilor de turism
54
Cap. IV Aspecte ale activitatii turistice pe exemplul unei agentii de turism

IV.1. Fisa de prezentare a agentiei de turism Alma-Lux
59
IV.2. Structura ofertei si circuite propuse turistilor straini
61
IV.3. Circuite turistice externe oferite turistilor romini. Exemplu pe programul Grecia - Tur Clasic
62
IV.4. Instrumente de decontare utilizate de firma
67
Cap. V Concluzii si propuneri
70
Bibliografie
74

Alte date

?{p}

{p}

?CAP I LOCUL SI ROLUL TURISMULUI ÎN ECONOMIE

I. 1. CONCEPTUL DE TURISM SI LOCUL S?U ÎN ECONOMIE

Activitatea turistica se numara printre fenomenele consacrate in epoca actuala, dezvoltarea sa spectaculoasa, constituind o trasatura caracteristica a secolului nostru si in special a celei de-a doua jumatati a acestuia.

Între multiplele transformari produse in viata social-economica dupa al doilea razboi mondial – introducerea automatizarii, folosirea ciberneticii si tehnicii de calcul in diverse sectoare ale economiei, industrializarea agriculturii, conturarea stiintei ca ramura de productie, modernizarea mijloacelor de transport, etc. – societatea omeneasca, s-a industrializat la scara planetara.

Societatile industrializate au ca trasatura definitorie o impor­tanta concentrare a populatiei in centre urbane, in cadrul carora, pe suprafete restranse, se inregistreaza aglomerari ale locurilor de scola­rizare si de munca, ale cailor si mijloacelor de transport, ale familiilor in blocuri de locuinte, ale punctelor de distractie; de asemenea, soci­etatea industrializata ofera datorita caracterului modern al productiei – posibilitati de crestere a productivitatii muncii si implicit a venituri­lor, cresterea duratei timpului liber, ca urmare a reducerii saptamanii de lucru. În acelasi timp, societatea industrializata are si efecte nega­tive asupra membrilor ei, acestea manifestandu-se sub forma agresi­vitatilor biologice (poluare, lipsa de miscare, maladii frecvente, etc.) precum si a celor de ordin nervos (stresul psihic, constrangerile din viata sociala si profesionala.

De aici, si nu numai, dorinta si tendinta oamenilor societatii contemporane de a-si petrece timpul calatorind, cautand colturi linis­tite din natura, vizitand diferite locuri pentru agrement sau in scopul ingrijirii sanatatii.

Desi aparitia turismului se pierde in negura timpurilor si, in con­secinta, din lipsa unor informatii istorice de valoare certa nu se poate stabili o data cat de cat precisa a detasarii sale ca o activitate dis­tincta, se pare ca, unele forme incipiente de turism s-au practicat din cele mai indepartate timpuri. Afirmatia se bazeaza pe ideea ca omul, chiar din cele mai indepartate timpuri ale evolutiei sale, nu a reusit sa produca toate cele trebuincioase existentei, cautand sa cultive si sa intretina relatii cu semenii sai prin intermediul schimburilor comerci­ale, ceea ce a favorizat inerent si o largire a contactelor, permitand o mai buna cunoastere reciproca a colectivitatilor respective.

Calatoriile pe care grecii le faceau cu ocazia Jocurilor Olimpice, precum si pelerinajele la locurile de cult, intr-un anume sens pot fi si ele asimilate ca activitati turistice. De altfel turismul nu a fost strain nici locuitorilor din vechiul Imperiu Roman: germenii calatoriilor in scopuri turistice se intrezaresc si in vizitele pe care patricienii romani le faceau in statiunile cu ape termale din Italia, Galia, sau Dacia Felix pentru tratarea unor maladii, deci in scopuri curative.

Cu toate ca Evul Mediu, cu instabilitatea provocata de navalirile barbare si faramitarea statala nu a favorizat acest gen de calatorii, tu­rismul nu a disparut in totalitate, iar dupa incetarea navalirilor, in ciu­da conditiilor grele, calatoriile turistice au progresat treptat, pana spre mijlocul secolului al XIX-lea.

Trebuie subliniat ca, in majoritatea tarilor, transformarea turis­mului intr-o activitate economico-sociala organizata pe scara natio­nala s-a produs numai in ultimele decenii din epoca contemporana, ceea ce a permis desprinderea din sectorul tertiar al prestarilor de ser­vicii a unei ramuri a economiei nationale, cunoscuta generic sub de­numirea de industria turismului.

Din punct de vedere etimologic, cuvantul “turism” provine din termenul englez “tour” (calatorie) sau “to make a tour” (a calatori, a face o calatori, a colinda) care a fost creat in Anglia in jurul anilor 1700, pentru a desemna actiunea de a voiaja in Europa, in general si in Franta in special. La randul sau acest termen englez deriva din cu­vantul francez “tour” (calatorie, plimbare, miscare in aer liber, dru­metie in circuit), fiind ulterior preluat de majoritatea limbilor euro­pene cu sensul de calatorie de agrement, destindere, recreere, placere.

Termenul francez are radacini si mai adanci. El deriva din cu­vantul grec “tournos” si respectiv din cel latin “turnus” si inseamna tot calatorie in circuit spre deosebire de “periplu”, care se refera la calatoria in circuit dar numai pe mare, in jurul unei insule, tari, conti­nent, sau in jurul Pamantului. A fost acceptata si ipoteza originii ebraice a cuvantului “tour”; in ebraica veche, termenul “tour” cores­punde notiunii de calatorie de calatorie, de descoperire, recunoastere, explorare.

Din termenul “turism” a derivat si cel de “turist” adica persoana care efectueaza calatoria pentru placerea proprie.

Ca orice activitate in plina evolutie si afirmare turismul a fost obiect de cercetare pentru numerosi specialisti, care, odata cu semna­larea lui ca fenomen, au incercat sa-i stabileasca dimensiunile in timp si spatiu, continutul, etc.

Primele incercari dateaza de la inceputul secolului nostru. Ast­fel, R.Guzer-Frenler Arata in 1905 ca “turismul, in sensul modern al cuvantului, este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe cresterea necesitatii de refacere a sanatatii si schimbarea mediului de viata, pe nasterea si dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumuse­tea naturii.” [1 – Istrate, I; Bran, F – Economia turismului si mediul inconjurator; Editura Economica; Bucuresti; 1996; p.7] Belgianul P.Picard definea turismul ca “ansamblul or­ganelor si functiilor lor nu numai din punctul de vedere al celui ce se deplaseaza, al calatorului propriu-zis, dar si in principal, din punctul de vedere al valorilor pe care calatorul le ia cu el si al celor care, in ta­rile unde soseste cu portofelul doldora, profita direct (in primul rand hotelierii) si indirect de cheltuielile pe care le face pentru a-si satis­face nevoile de cunostinte sau de placere.” [2 – idem]

În anul 1933, englezul F.W.Oglivie definea turistii drept niste persoane care “satisfac doua conditii : sunt departate de casa pentru o perioada care nu depaseste un an si cheltuiesc bani in acele locuri fara sa castige”, in timp ce A.C.Norwal(1936) considera ca “… turistul este acea persoana care intra intr-o tara straina pentru orice alt scop decat pentru a-si stabili o resedinta permanenta sau pentru afaceri si care-si cheltuieste, in tara unde se stabileste temporar, banii castigati in alta parte.”

Profesorul elvetian W.Hunziker definea turismul in anul 1940 ca “ansamblul de relatii si fenomene care rezulta din deplasarea si sejurul persoanelor in afara nu sunt motivate printr-o stabilire perma­nenta si o activitate lucrativa oarecare.” [3 – idem]

O lucrare de prestigiu – “The Shorter Oxford English Dictionary” (Oxford,1950) – defineste turismul ca fiind “…teoria si practica din sfera calatoriilor; calatoria fiind de placere”, iar turistul, drept “cel care face un tur sau mai multe tururi, in special cel ce face asta pentru recreere; cel care calatoreste de placere sau pentru motive culturale, vizitand diverse locuri pentru obiectivele interesante cale acestora, pentru peisaj sau altele asemanatoare.”

Dictionarul enciclopedic roman (1966,vol. IV) propune urma­toarea definitie a turismului : “Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constand in parcurgerea, pe jos sau cu diferite mijloace de transport, a unor distante, pentru vizitarea regiunilor pitoresti, a loca­litatilor, a obiectivelor culturale, economice, istorice, etc.”

“Dictionnaire touristique international” (1969) contine si el o formulare : “Turismul reprezinta ansamblul de masuri puse in aplicare pentru organizarea si desfasurarea unor calatorii de agrement sau in alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizatii, societati sau agentii specializate, fie pe cont propriu, pe o durata limitata de timp, precum si industria care concura la satisfacerea nevoilor turis­tilor; tot in Dictionarul turistic international (traducere, 1980) se pre­cizeaza ca “turismul se distinge de calatorie prin aceea ca implica pentru persoana in cauza, pe de o parte, alegerea deliberata a tintei, iar pe de alta, preocuparea exclusiva pentru satisfacerea placerii sale.”

În concluzie, turismul reprezinta un ansamblu de activitati prin care omul iti petrece timpul liber calatorind in alta localitate sau tara pentru a vizita oameni ti locuri, monumente si muzee, pentru a-si im­bogati cunostintele generale, pentru a se distra si a face sport, pentru odihna sau tratament, iar in alta ordine de idei – industria creata pen­tru satisfacerea tuturor bunurilor si serviciilor solicitate de turisti la destinatie, la un inalt nivel calitativ, si in conditiile protectiei si con­servarii resurselor turistice, in special, si a mediului inconjurator, in general.

Din punct de vedere economica si social, dezvoltarea turismului se concretizeaza printr-o cerere crescanda a populatiei pentru o gama mereu sporita de diverse servicii si bunuri de consum, cerere care sti­muleaza sectoarele producatoare si prestatoare de servicii antrenand intern, independenta, in ceea ce priveste activitatea de turism interna­tional, de evolutia normala a tendintelor de consum ale pietei interne. Ca o consecinta, aceasta crestere a consumului turistic provocata de deplasarile masive, sezoniere ale populatiei spre anumite destinatii de interes turistic si de crestere a numarului de vizitatori straini, se reper­cuteaza favorabil asupra dezvoltarii complexe a economiei unor zone turistice si a ansamblului economiilor nationale ale tarilor care iti dezvolta industria turismului.

Cu alte cuvinte, in pas cu cresterea cererii de servicii turistice s-a dezvoltat treptat o oferta de servicii turistice, ale carei volum si structura au impus organizarea si perfectionarea continua a unui apa­rat economico-organizatoric adecvat, capabil sa dirijeze prestatiile de servicii solicitate de masele de turisti.

Corespunzator etapelor pe care le parcurge un turist de la rese­dinta sa permanenta pana la destinatia calatoriei si inapoi, se desfa­soara un complex de activitati menite sa satisfaca nevoile de consum, in functie de preferintele solicitantilor de serviciilor. În mod inevita­bil, aceste prestari de servicii turistice se afla intr-o stransa interde­pendenta, iar realizarea lor necesita existenta unor unitati economice prestatoare, specializate pentru serviciile respective, dotate cu o baza materiala adecvata, dispunand de un personal calificat si organizate corespunzator caracterului activitatii pe care le desfasoara.

Produsele turistice oferite de aceste unitati economice sunt soli­citate, in contextul petrecerii placute a timpului liber al turistilor si, ca atare, ele trebuie sa ofere acestuia satisfactia deplina in urma consu­mului turistic. Lansarea pe piata a noi produse turistice ca urmare a lansarii pe piata de obiective turistice sau a dezvoltarii obiectivelor tu­ristice preexistente devine in tot mai mare masura , o problema de competitivitate care nu mai poate fi ocolita in cadrul politicii comer­ciale a nici unui stat.

Volumul crescand si complexitatea ofertei de servicii turistice au generat dezvoltarea unei adevarate industrii a turismului, ceea ce justifica tratarea fenomenului turistic ca o componenta distincta a economiei nationale in plina dezvoltare, constituind o componenta a diviziunii muncii sociale. Prin natura sa, fenomenul turistic este deo­sebit de complex, cu adanci implicatii economico-sociale, culturale, politice. Întrepatrunderea componentelor sale da nastere la un speci­fic unic si original, care nu se identifica cu nici una din sectoarele traditionale ale economiilor nationale. Toate acestea justifica pe de­plin, tratarea acestui fenomen in mod autonom, ca o noua ramura a economiei nationale.

Turismul reprezinta un fenomen economico-social specific civi­lizatiei moderne, puternic ancorat in viata societatii si , ca atare, influ­entat de evolutia ei. Adresandu-se unor segmente sociale largi si ras­punzand pe deplin nevoilor acestora, turismul se detaseaza printr-un inalt dinamism, atat la nivel national cat si international. De aseme­nea, prin caracterul sau de masa si continutul complex, turismul an­treneaza un vast potential material si uman, cu implicatii importante asupra evolutiei economiei si societatii, asupra relatiilor internatio­nale. Eforturile pe care le angajeaza si efectele pe care le introduce in economie, argumenteaza interesul tarilor, guvernelor si agentilor eco­nomici fata de fenomenul factorilor de influenta si al parghiilor de actiune, a particularitatilor actiunii legitatilor economice in sfera sa de activitate.

Romania dispune de un vast si valoros potential turistic natural si antropic, ca si de o bogata traditie in domeniul calatoriilor, ceea ce argumenteaza pentru viitor, inscrierea turismului intre ramurile de baza ale economiei.

I.2. ROLUL SI FUNCTIILE TURISMULUI

Privit ca activitate economica, turismul include o gama variata de servicii si anume : servicii de informare, vanzare de calatorii turis­tice, cazare, servire de preparate culinare, de racoritoare, de bauturi alcoolice, tratamente in statiuni balneare, actiuni cu rol de agrement si divertisment.

Ca urmare, la nivelul impus de rolul si functiile sale, turismul rezulta din efectul combinat si conjugat al mai multor ramuri. Unele dintre acestea cum sunt industria constructiilor, industria energiei electrice si termice, industria constructoare de masini, electrotehnica si electronica, industria lemnului si cea textila, agricultura, industria furniturilor se inglobeaza, fie in baza materiala a turismului, fie in productia oferita de unitatile de alimentatie publica. Altele, cum sunt transporturile, circulatia marfurilor (in principal comertul cu ama­nuntul), comunicatiile, cultura, asistenta medicala si gospodarirea comunala concura independent la satisfacerea diverselor parti ale ce­rerii turistilor.

Numarul mare de ramuri care-si dau concursul la efectuarea de prestatii turistice arata ca “produsul turistic” nu poate fi de calitate superioara decat in masura in care toate elementele care concura la crearea ori intra in structura sa, sunt de calitate ridicata.

Fiind una dintre formele de activitate care satisfac cerinte perso­nale, turismul este o veriga premergatoare consumului final, cu efecte economice insemnate ce nu trebuie ignorate. Mai mult, prin rolul pe care-l are – de a raspunde unor nevoi umane, in special de a participa la refacerea capacitatii de munca, turismul contribuie la producerea de venit national. Creatoare de venit national sunt, nu numai alimentatia publica si transporturile turistice, ci si activitatile desfasurate de co­lectivele din unitatile de cazare si din bazele de tratament.

Conferinta Natiunilor Unite pentru turism si calatorii internatio­nale (Roma, 1963) a proclamat ca “turismul este o activitate umana fundamentala si eminamente de dorit, care merita elogiile si incuraja­rea tuturor popoarelor si tuturor guvernelor.” Aceasta Conferinta a re­cunoscut de asemenea, rolul important al turismului pentru intarirea economiei tarilor prin stimularea comertului international ceea ce duce la intelegere si colaborare intre natiuni.

Recunoscand rolul educativ al turismului in domeniul social, cultural si educativ, Adunarea Generala a Natiunilor Unite, la cea de-a XX-a sesiune a sa, a proclamat anul 1967, an international al turis­mului. Acest eveniment a cunoscut o importanta speciala, conferind turismului plenitudinea maturitatii, ca parte integranta a activitatilor de colaborare internationala.

Un rol important in intensificarea circulatiei turistice interne si internationale revine insesi guvernelor tarilor care promoveaza o poli­tica activa de stimulare a dezvoltarii turismului.

Evidentiind acest rol al organelor guvernamentale dr. A.Sessa mentiona : “Necesitatea interventiei statului deriva din esenta com­plexa a turismului, din caracterul sau de activitate eminamente pu­blica, care nu poate fi reglata decat de puterea publica. Numai guver­nele pot, in cadrul politicii economice generale a statelor, sa prevada dezvoltarea economica si echilibrata a turismului intern si internatio­nal.” [4 Dupa Alberto Sessa, “La politique touristique de l’État”, in “Revue de tourisme” nr.1/1971, p151]

Dinamismul si amploarea pe care le-a cunoscut turismul in ulti­mele decenii, precum si caracterul sau profund educativ-instructiv, cu rezonante politice, atat in masele largi, cat si in randul organelor ofi­ciale de turism din toate tarile, au ridicat problemele turismului la rangul de preocupari si pentru unele organizatii si organisme interna­tionale, avand contingente directe sau indirecte cu aceasta sfera de preocupari.

Activitatea de turism international este favorabila pentru creste­rea venitului national. În cazul tarii noastre (ca si al altora), aceasta situatie se datoreaza, printre altele, practicarii de preturi si tarife mai ridicate in relatiile cu turistii straini, comparativ cu cele utilizate la tu­rismul intern. O asemenea practica decurge din faptul ca, pe piata in­ternationala, actiunea legilor economice care reglementeaza preturile si tarifele duce la aparitia unor diferente in plus sau in minus fata de preturile si tarifele intalnite in raporturile cu cererea interna.

Nivelul superior al tarifelor la care sunt comercializate prestati­ile romanesti pe piata turistica externa se explica prin aceea ca, chel­tuielile pe baza carora se formeaza tarifele internationale sunt cele specifice tarilor cu pozitie dominanta in ansamblul ofertei mondiale, acestea fiind – in general – tari puternic dezvoltate din punct de vedere economic; or, asemenea tari, unele elemente de cheltuieli, si inainte de toate salariile (cu pondere mare in ansamblul costurilor din activi­tatea turistica), sunt mai ridicate decat cele din Romania si alte tari cu nivel de dezvoltare economica mai scazut.

Privita pe un alt plan, contributia turismului la crearea unui ve­nit national se impune atentiei si prin faptul ca activitatile specifice nu epuizeaza “materia prima”, pe baza careia se dezvolta, totodata, una din virtutile sale ca are in vedere valorificarea de resurse naturale nevalorificate altfel (apa minerala, apa marii, pesteri, pante montane, peisaje) exploatarea suplimentara a unora care intra si in campul de actiune al altor domenii (padurile, nisipul de pe plaja, soarele, etc.), precum si valorificarea anumitor creatii realizate in alte scopuri (monumente istorice, de arta si arhitectura, muzee, castele, elemente etnografice si folclorice, lacuri de acumulare, etc…).

De o mare importanta pentru economia tarii, in special in ceea ce priveste aportul de valuta, este turismul international; daca in balanta turistica, intre incasarile si platile externe se respecta un raport rational, acesta constituie o cale foarte importanta, de echilibrare si chiar creare a unui sold activ in balanta de plati a tarii.

Totodata, aportul valutar al turismului la balanta de plati este mult mai convenabil decat cel al comertului exterior. Realizandu-se ca export in interiorul tarii, produsele care sunt utilizate la preparatele culinare consumate de turistii straini sau marfurile care sunt cumpa­rate de catre acestia din unitatile comerciale, nu se mai incarca cu cheltuieli mari de transport, de ambalare si asigurare, nu sunt grevate de taxe vamale si de alte taxe. Ca urmare, valorificarea resurselor materiale si a muncii interne prin turismul international este mult mai avantajoasa decat prin exportul de marfuri.

Exercitarea rolului turismului nu se poate realiza in mod con­cret, fara manifestarea anumitor functii ale acestuia. Asemenea functii sunt :

1. valorificarea superioara a resurselor;