Nov 22 2019
Perfectionarea organizarii ergonomice a sistemelor de munca in cadrul unei organizatii
Postat de licenteoriginale • In Recente
Cuprins
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
Extras din document
?CUPRINSINTRODUCERE 1
CAPITOLUL 1: NOTIUNI PRIVIND ERGONOMIA MUNCII 2
1.1. DEFINIREA ERGONOMIEI 2
1.2. OBIECTUL DE STUDIU AL ERGONOMIEI 4
1.3. PRINCIPII DE ORGANIZARE ERGONOMIC? A MUNCII 6
1.4. ABORDAREA ERGONOMIC? A SECURIT??II SISTEMELOR DE MUNC? 9
1.5. NECESITATEA ORGANIZ?RII ERGONOMICE A MUNCII 14
CAPITOLUL 2: ANALIZA DIAGNOSTIC A ACTIVITATII S.C. LACTO FOOD SRL 17
2.1. PREZENTAREA SOCIETATII 17
2.1.1. Date generale 17
2.1.2. Obiect de activitate 17
2.1.3. Dotari si utilitati 18
2.1.4. Structura organizatorica 19
2.1.5. Functiunea de resurse umane 22
2.2. ANALIZA SWOT ?I STRATEGII DE RESURSE UMANE 23
2.3. ACTIVITATEA DE INSTRUIRE A RESURSELOR UMANE 25
2.4. ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA 29
2.4.1. Analiza echilibrului financiar al societatii 29
2.4.2. Analiza lichiditatii si solvabilitatii 33
CAPITOLUL 3: ANALIZA ORGANIZARII MUNCII ÎN CADRUL S.C. LACTO FOOD SRL 36
3.1. RELA?IILE DE MUNCĂ ÎN CADRUL S.C. LACTO FOOD SRL 36
3.2. DISCIPLINA ÎN CADRUL S.C. LACTO FOOD SRL 39
3.3. DREPTURILE SALARIA?ILOR S.C. LACTO FOOD SRL 44
3.3.1. Salarizarea 44
3.3.2. Regimul de munca si odihna 46
3.3.3. Egalitatae de sanse si de tratament 47
3.3.4. Protectia, securitatea si sanatatea in munca 48
3.3.5. Formarea profesională 49
3.3.6. Reprezentantii salariatilor. Alegerea acestora si relatia lor cu patronatul 49
CAPITOLUL 4: CONCLUZII ?I PROPUNERI 51
BIBLIOGRAFIE 53
Alte date
3.3.5. Formarea profesionala {p}3.3.6. Reprezentantii salariatilor. Alegerea acestora si relatia lor cu patronatul {p}
CAPITOLUL 4: CONCLUZII SI PROPUNERI {p}
BIBLIOGRAFIE {p}
INTRODUCERE
Termenul de ergonomie a fost folosit pentru prima data in anul 1857 de biologul polonez Wojciech Zostryebowski in studiul sau Perspectivele ergonomiei ca stiinta a muncii, dar in limbajul comun de specialitate va fi lansat mult mai tarziu, in anul 1949, de psihologul englez K.F.H. Murrell. Daca la inceput a circulat sub diferite denumiri (stiinta muncii, psihologia muncii, chiar si psihologie inginereasca), astazi denumirea ergonomie este acceptata de majoritatea specialistilor.
Obiectul de studiu al ergonomiei il reprezint organizarea activitatii umane in procesul muncii prin optimizarea relatiei din sistemul om-masina-mediu, avand drept scop cresterea eficientei tehnico-economice, optimizarea conditiilor satisfactiei, motivatiei si rezultatele muncii, concomitent cu mentinerea bunei stari fiziologice si favorizarea dezvoltarii personalitatii
În opinia specialistilor, ergonomia urmareste obtinerea informatiilor privitoare la munca necesare la fundamentarea in mod rational a adaptarii muncii la om si a omului la munca in scopul cresterii productivitatii, cu alte cuvinte ergonomia are drept obiect cercetarea si indicarea modului in care trebuie proiectata si efectuata orice operatie, avand in vedere realizarea unei economii cat mai importante de energie umana.
În birou ergonomia urmareste studierea elementelor umane si materiale ale procesului de munca in complexitatea si in interdependenta lor; capacitatile umane si modul cum acestea pot fi utilizate in mod optim, pe intregul fond de timp de munca; gradul de complexitate al echipamentului si mobilierului, precum si modalitatile tehnice de largire a ariei de activitate a lucratorilor, in conditiile diminuarii stresului si a oboselii; conditiile de mediu si mijloacele de reducere a influentei lor negative.
În cadrul abordarilor ergonomice, accidentele de munca si bolile profesionale constituie disfunctii ale sistemului de munca, abateri de la starea sa normala de functionare. Cauzele acestor disfunctii trebuie cautate la nivelul fiecarei componente a sistemului. În general este vorba de un complex de cauze, care concura la aparitia accidentelor de munca si a bolilor profesionale. Pentru depistarea lor se pleaca de la analiza locului de munca, cu accentul pe determinarea riscurilor obiective pe care le implica si a modalitatilor de manifestare ale acestora; se analizeaza apoi solicitarile psihofiziologice ale operatorului impuse de sarcina de munca, de utilaje si de mediul de munca.
CAPITOLUL 1: NOTIUNI PRIVIND ERGONOMIA MUNCII
1.1. Definirea ergonomiei
Esenta managementului din zilele noastre o reprezinta relatiile cu oamenii, cu grupul uman si cu fiecare individ.
Oamenii reprezinta cheia functionarii efective a oricarei structuri economice sau culturale. O firma poate avea echipamente performante si o cladire minunata, dar daca nu dispune de personal bine pregatit, competent, clientii vor fi nemultumiti de produsele sau de serviciile oferite. [1 Moldov?n, M., - ?rgonomi?- ?ditur? Did?ctica si P?d?gogica, Bucur?sti, 1993]
Una dintre cele mai importante functii ale unui manager este sa asigure si sa coordoneze resursele umane ale organizatiei. Dintre toate sarcinile ce revin unui conducator, aceea de a dirija latura umana este definitorie, deoarece totul depinde de cat de bine este asigurat acest aspect.
Majoritatea managerilor cu indelungata experienta afirma ca cele mai multe probleme de conducere cu care sunt confruntati sunt in mare masura legate de personal.
În majoritatea lucrarilor aparute in strainatate si in tara care abordeaza managementul resurselor umane accentul se pune pe recrutarea, pe selectarea, pe pregatirea, pe evaluarea, pe remunerarea si perfectionarea salariatilor, ignorandu-se relatia dintre oameni si munca lor. Profesorul Petre Burloiu considera ca ergonomia este o parte componenta a managementului resurselor umane. Prin aceasta completare managementul resurselor umane ar putea fi definit astfel: “Managementul resurselor umane reprezinta un complex de masuri concepute interdisciplinar, cu privire la recrutarea personalului, selectia, incadrarea, utilizarea prin organizarea ergonomica a muncii, stimularea materiala si morala, pana in momentul incetarii contractului de munca”. [2 ?n?ch?, Ion?l, Org?niz?r?? ?rgonomic? ? muncii in birou, Univ?rsit?t?? Bucur?sti, 2002]
Termenul de ergonomie vine din limba greaca (ergos=munca si nomos=lege, norma). Acesta a fost folosit pentru prima data in anul 1857 de biologul polonez Wojciech Zostryebowski in studiul sau Perspectivele ergonomiei ca stiinta a muncii, dar in limbajul comun de specialitate va fi lansat mult mai tarziu, in anul 1949, de psihologul englez K.F.H. Murrell. Daca la inceput a circulat sub diferite denumiri (stiinta muncii, psihologia muncii, chiar si psihologie inginereasca), astazi denumirea ergonomie este acceptata de majoritatea specialistilor. Desi sensul etimologic este mai larg, el s-a circumscris la inceput tot mai mult la o sfera care cuprindea numai lumea muncii mecanice, efectuata cu ajutorul masinilor. În acest sens Maurice de Montmollin defineste ergonomia ca fiind: “tehnologia comunicatiilor in sistemele om-masina”. Ergonomia isi gaseste, prin insasi telurile si materia cu care lucreaza, un orizont foarte larg si deschis, interdisciplinar, care se preocupa nu numai de relatiile dintre om si masina ci si de perfectionarea acestor relatii. În acest din urma inteles, ergonomia reprezinta studiul muncii in scopul ameliorarii sale. Pe acest drum de adaptare reciproca a omului si a tehnicii merge in special ergonomia anglo-americana, in timp ce scoala franco-belgiana pune accent pe fiziologie si pe psihotehnica.
Ideea interdisciplinaritatii apare in majoritatea definitiilor date ergonomiei. Astfel, profesorul francez Bernard Metz defineste ergonomia ca “un ansamblu integrat de stiinte susceptibile sa ne furnizeze cunostinte asupra muncii umane, necesare adaptarii rationale a omului la masina si a muncii la om”. Profesorul rus V. Munipov arata ca ergonomia este o “disciplina care a luat nastere din stiintele tehnice, psihologice, fiziologice si igiena. Ea cerceteaza posibilitatile omului in procesele de munca, urmarind sa creeze conditii optime de munca”.
Institutiile specializate, prin definitiile pe care le dau ergonomiei, scot in evidenta caracterul interdisciplinar al acesteia. Astfel, in documentele Organizatiei Internationale a Muncii se arata: “Ergonomia este aplicarea stiintelor biologice, umane, in corelatie cu stiintele tehnice, pentru a ajunge la o adaptare reciproca optima intre om si munca sa, rezultatele fiind masurate in indici de eficienta si buna stare de sanatate a omului”. [3 ?nach?, I. Mark?tingul in bibliot?ca. Bucur?sti: ?ditura Univ?rsitatii, 2003]
În timp, conceptul “om-masina” s-a dovedit a fi incomplet, deoarece nu tine seama de ceilalti factori care solicita organismul uman cum ar fi: mediul de munca, conditiile tehnice ale muncii, motivatia pentru munca, relatiile din colectivul de munca, preocuparile personale. Astfel, a aparut conceptul “om-solicitari” (conceptul a fost introdus de profesorul Petre Burloiu la simpozionul din aprilie 1974 tinut la ASE), care exprima ideea echilibrului balantei energetice a organismului uman. Ca urmare, o definitie completa a ergonomiei consideram ca este cea formulata de profesorul Petre Burloiu in lucrarea sa Managementul resurselor umane: “Ergonomia este o stiinta cu un caracter federativ, care pe baza interdisciplinaritatii - care este legea sa fundamentala - integreaza aportul tehnicii, fiziologiei, psihologiei, sociologiei, economiei si al altor stiinte sociale, avand ca obiect orientarea crearii tehnicii contemporane la nivelul posibilitatilor psihofiziologice normale ale omului si utilizarea rationala a acestor posibilitati in conditiile de mediu, sociale si culturale cele mai favorabile care pot fi asigurate de societate, in vederea realizarii reproductiei fortei de munca de la o zi la alta” .
Asa cum rezulta din aceasta definitie, interdisciplinaritatea este o conditie a existentei ergonomiei, este legea ei fundamentala.
În concluzie, ergonomia este o stiinta complexa care sintetizeaza anumite principii ale unor stiinte precum: stiintele medicale, economice, tehnice, antropometrie, psihologia muncii, sociologia muncii in scopul aplicarii acestora la proiectarea echipamentelor, a uneltelor, a mobilierului si la gasirea tuturor masurilor care sa duca la imbunatatirea conditiilor de munca, precum si la formarea executantilor (fig. 1.1). Cu toate acestea, ergonomia nu trebuie confundata cu nici una dintre stiintele care o compun. Nici una nu poate revendica ergonomia ca “apendice al sau”, dupa cum arata M. de Montmollin.
Figura 1.1: Stiinte participante la constituirea ergonomiei
1.2. Obiectul de studiu al ergonomiei
Obiectul de studiu al ergonomiei il reprezint organizarea activitatii umane in procesul muncii prin optimizarea relatiei din sistemul om-masina-mediu, avand drept scop cresterea eficientei tehnico-economice, optimizarea conditiilor satisfactiei, motivatiei si rezultatele muncii, concomitent cu mentinerea bunei stari fiziologice si favorizarea dezvoltarii personalitatii
Însa aceasta optimizare, in special cea a relatiei om-masina-mediu, necesita indeplinirea urmatoarelor conditii: [4 Nog?r?d? Cuix?rt, Silvi? si ?ltii. ?rgonomi? (? 5-? ?diti? ?ctu?liz?ta). Insht. M?drid, 2008]
- orientarea si selectia riguroasa a factorului uman;
- reorientarea profesionala;
- proiectarea echipamentelor in concordanta cu posibilitatile umane;
- crearea unei ambiante care sa asigure securitate si confort;
- repartizarea rationala a sarcinilor;
- economia energetica a organismului uman.
În opinia specialistilor, ergonomia urmareste obtinerea informatiilor privitoare la munca necesare la fundamentarea in mod rational a adaptarii muncii la om si a omului la munca in scopul cresterii productivitatii, cu alte cuvinte ergonomia are drept obiect cercetarea si indicarea modului in care trebuie proiectata si efectuata orice operatie, avand in vedere realizarea unei economii cat mai importante de energie umana.
În birou ergonomia urmareste studierea elementelor umane si materiale ale procesului de munca in complexitatea si in interdependenta lor; capacitatile umane si modul cum acestea pot fi utilizate in mod optim, pe intregul fond de timp de munca; gradul de complexitate al echipamentului si mobilierului, precum si modalitatile tehnice de largire a ariei de activitate a lucratorilor, in conditiile diminuarii stresului si a oboselii; conditiile de mediu si mijloacele de reducere a influentei lor negative.
Directiile de organizare ergonomica si de perfectionare a activitatii din birou ar trebui sa aiba in vedere urmatoarele aspecte: [5 ?n?ch?, Ion?l, Org?niz?r?? ?rgonomic? ? muncii in birou, Univ?rsit?t?? Bucur?sti, 2002]
- recrutarea, selectia, incadrarea, promovarea perso-nalului dupa aptitudini, pregatire si performante;
- stabilirea dimensiunii optime a colectivelor de munca;
Documente similare
· Perfectionarea organizarii ergonomice a sistemelor de munca in cadrul unei organizatii· Rolul departamentului de resurse umane in cadrul unei organizatii
· Studiul organizarii contabilitatii cheltuielilor si veniturilor in cadrul firmei (S.N.P. XYZ S.A.)
· Elaborarea strategiei de dezvoltare a unei organizatii (S.C. XYZ S.A.)
· Formarea si perfectionarea personalului in cadrul (S.C. XYZ S.A.)
· Perfectionarea transportului de trimiteri postale in cadrul directiei regionale de posta XYZ
· Tehnici promotionale in cadrul unei agentii de turism (S.C. XYZ S.A.)
· Strategia de marketing in cadrul unei societati comerciale (S.C. XYZ S.R.L.)
· Studiul comportamentului sistemelor vii si relevanta acestora pentru comportamentul sistemelor ec...
· Studiul de fezabilitate realizat in cadrul unei firme de paza