Feb 05 2024
Piata monetara in Romania si trasaturile ei
Postat de licenteoriginale • In Stiinte Economice
Cuprins
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
Extras din document
CUPRINSCAPITOLUL I ACTORII PIETEI MONETARE
2
1.1. Piata monetara. Evolutie si caracterizare generala
2
1.2. Bancile. Concept, aparitie si dezvoltare
8
1.2.1. Bancile comerciale (de depozit) si rolul lor in sistemul bancar
10
1.2.2. Bancile de afaceri. Caracterizare si tipuri
16
1.3. Societatile de investitii. Casele de economii si cooperatia
de credit
17
CAPITOLUL II OPERATIUNI ALE PIETEI MONETARE
24
2.1. Conceptul de compensatie
24
2.2. Etapele compensarii
26
2.3. Rolul compensatiei pe piata monetara
30
2.4. Operatiunile pietei si noile instrumente ale pietei monetare
deschise
31
CAPITOLUL III ROLUL BANCII DE EMISIUNE PE PIATA MONETARA
34
3.1. Caracterizarea bancii de emisiune
34
3.2. Interventia bancii de emisiune pe Piata interbancara
35
3.3. Interventia Bancii Frantei pe piata Interbancara
36
CAPITOLUL IV PIATA MONETARA iN ROMiNIA
38
4.1. Trasaturi ale pietei monetare
38
4.2. Tranzitia de la piata interbancara la piata monetara deschisa
in Rominia
39
4.3. Creditul bancar - suport al finantarii economiei nationale. Studiu
de caz privind acordarea creditului pentru capital de lucru
54
CONCLUZII SI PROPUNERI
58
BIBLIOGRAFIE
64
Alte date
?{p}?
CAPITOLUL I ACTORII PIETEI MONETARE
1.1. Piata monetara. Evolutie si caracterizare generala
Piata monetara este o piata a capitalurilor pe termen scurt si foarte scurt. Existenta acestei banci este legata de faptul ca unele banci sunt beneficiare ale unui surplus de incasari, iar altele au de efectuat un surplus de plati.
Piata monetara nu este o piata localizata, tranzactiile acestei piete se incheie prin telefon, telex, fax. Piata monetara se deruleaza in principal la bancile care creeaza moneda, de la care se pot procura disponibilitatile necesare pentru a face fata fluxurilor de plati. De aceea se poate spune ca piata monetara este o piata a monedei centrale, adica a biletelor de banci, a numerarului in general si a disponibilitatilor in cont create la banca de emisiune. Piata monetara este o piata de lichiditati pe termen scurt pentru toate organismele de credit bancare. Participantii la aceasta piata sunt banci, case de economii, societati financiare, banca de emisiune, trezoreria statului, casele de titluri, etc. Unele dintre aceste organisme apar cu predilectie excedentare creditoare, cum sunt de regula casele de economii, casele de pensii, in timp ce altele, printre care bancile comerciale, institutiile de credit specializate sunt predominant debitoare. Piata monetara redefineste functia de compensare a excedentului si deficitului de lichiditati. Operatia pe piata monetara cu termenul cel mai scurt este acordarea unui titlu de imprumut a unei sume de bani pana la ora 12 a zilei urmatoare. Termenele pentru care se acorda creditele s-au prelungit de la 24 de ore pana la 18 luni, cum rezulta dintr-o practica mai veche italiana pana la perioade cuprinse intre o zi si 7 ani sau chiar 10 ani, cum atesta practica si literatura franceza mai recenta.
Piata monetara a devenit in Franta, dupa 1986, o piata deschisa agentilor nefinanciari care doresc fie sa acorde credite, fie sa se imprumute cu lichiditati.
Piata monetara este un mecanism important in sistemul monetar si financiar al unei tari. Ea este locul interventiilor bancii de emisiune asupra lichiditatilor bancare.
Piata monetara este in prezent in plina schimbare, transformare. Pana acum circa un sfert de secol ea a fost o piata specializata, cunoscuta doar unor specialisti, iar notiunea corespundea in fapt cu ceea ce reprezinta piata interbancara. Pe aceasta piata restransa bancile isi regularizeaza zilnic excedentele si deficitele de trezorerie. Puteau interveni si atunci institutii financiare specializate cu excedentele lor de lichiditate. Banca Frantei, ca banca de emisiune, avea posibilitatea sa intervina si ea, dar o facea foarte putin, intrucat ea refinanta bancile prin intermediul reescontului efectelor comerciale. Ea mai acorda avansuri pe efecte publice, efectua operatiuni de open-market, dar de proportii reduse si la o rata mai ridicata decat taxa de scont.
Din 1967 alimentarea pietei monetare a fost imbunatatita prin posibilitatea ce s-a creat societatilor de asigurari, caselor de pensii de a plasa lichiditatile colectate de ele. Casele de economii, care pana atunci plasau totalitatea fondurilor mobilizate pe termen lung, au trecut la utilizarea unei fractiuni de 20 % din acestea pe piata monetara. Refinantarea pe calea reescontului a fost descurajata prin faptul ca rata dobanzii la creditele acordate pe piata monetara a devenit mai mica decat taxa oficiala a scontului, iar plafoanele de scont, care asigurau un automatism in refinantarea bancilor la banca centrala, au fost suprimate.
Sub influenta inovatiei financiare si a conjuncturii, proportia datoriei publice creste. Noile instrumente financiare de genul SICAV pe termen scurt si fondurile comune de plasament (FCP) capteaza lichiditatile populatiei si intreprinzatorilor. Reforma din noiembrie 1986 a constat in “deschiderea” pietei monetare pentru a permite accesul la operatiunile ei si a intreprinderilor si trezoreriei publice. Piata monetara a devenit, in aceasta conceptie, o piata a capitalurilor pe termen scurt si pe termen mijlociu, unde toti ofertantii si solicitantii de capitaluri pot interveni.
În noile conditii, piata monetara poate fi privita, deci, in sens restrans ca piata interbancara, o piata a monedei centrale si, in sens larg, ca piata deschisa, o piata a capitalurilor pe termen scurt, care din ratiunea prezentei intreprinderilor in circuit este simultan atat o piata a monedei centrale, cat si a monedei bancare.
Sensul principal al largirii participantilor la piata monetara prin asigurarea accesului intreprinderilor, trezoreriei statului si al institutiilor financiare este promovarea concurentei, activizarea participantilor pentru gasirea de noi “produse financiare”, noi forme si titluri de creanta care sa amplifice, sa amelioreze resursele si sa ieftineasca creditele [1 Turliuc V., Cocris V. : “Moneda si credit”, Editura Ankarom, Iasi, 1998, p. 190].
În concluzie, piata monetara este piata pe care bancile isi plaseaza fondurile excedentare si isi acopera deficitele temporare prin imprumuturi cu scadenta foarte scurta. Prin piata monetara, fondurile sunt nedistribuite potrivit necesitatilor lor iar Banca Centrala poate interveni pe piata monetara pentru a acoperi un deficit net de lichiditati al economiei.
Procedura compensatiilor are loc in doua sedinte de compensatie, una dimineata si una dupa amiaza.
În sedinta de dimineata casierii sefi ai diverselor banci intalnesc, fiecare dintre acestia prezentand creantele exigibile pe care le au asupra altor banci, ca urmare a operatiunilor efectuate de clientela sa. Dupa compensarea acestora, fiecare participant se va gasi fie in pozitia de creditor, fie in pozitia de debitor fata de ceilalti participanti.
Pe de alta parte, in cadrul diverselor banci, fondurile disponibile la sucursale si filiale sunt concentrate la sediul Bancii Centrale. Ca urmare, casierul fiecarei banci va cunoaste exact suma de care dispune in contul curent de la Banca Centrala.
În perioada de timp pana la sedinta de dupa amiaza casierii consulta evidenta de care dispun si studiaza variatiile zilnice ale disponibilitatilor.
Casierul care este debitor trebuie sa gaseasca suma necesara stingerii datoriilor, fie sub forma primara, din partea Bancii Nationale, fie sub forma de disponibilitati ale altor banci. În primul caz el sconteaza efecte comerciale la Banca Centrala sau se imprumuta de la un confrate care dispune de asemenea sume.
Casierul creditor se confrunta si el cu o problema delicata. El trebuie sa utilizeze fara intarziere suma acumulata in contul sau de la Banca Centrala si care nu ii procura nici o dobanda. El cauta sa plaseze aceste sume acordandu-le cu imprumut.
Cea de-a doua sedinta de compensatie are loc la sfarsitul programului de lucru al bancilor. Acum are loc compensarea creantelor provenite intre timp, reglandu-se soldurile aferente.
Piata monetara si pietele paralele
În procesele economice apar numerosi factori interesati in vanzarea sau cumpararea capitalurilor disponibile pe o perioada mai scurta sau mai indelungata si ca in realizarea dezideratelor lor privind fructificarea capitalurilor ei negociaza, se confrunta si se pun de acord in cadrul unor relatii specifice de piata.
Totalitatea relatiilor dintre diferitele subiecte economice, intreprinderi si persoane, intre acestea si intermediarii bancari, precum si a raporturilor dintre banci si alte institutii de credit privind transferul de disponibilitati monetare ca forma specifica de creante si fructificare a capitalului, formeaza pietele de capital sau pietele creditului.
Aceste piete sunt segmentate in functie de natura participantilor si scopurile urmarite de acestia.
Astfel, potrivit celei mai acceptate considerari ale structurii pietelor distingem :
- piata capitalurilor sau piata financiara;
- piata monetara;
- piata valutara.
Piata monetara sau piata creditului are drept obiect capitalurile disponibile pe termen scurt si piata valutara este un compartiment obligatoriu pentru fluxurile de capital din si catre exterior.
Asa cum s-a subliniat, aceste piete se individualizeaza prin institutiile functionale si modul de desfasurare a tranzactiilor pe aceste piete. Dar se apreciaza, pe buna dreptate, ca pe de o parte granitele dintre aceste piete nu pot fi precis delimitate, iar pe de alta parte, legaturile dintre aceste piete sunt foarte stranse. Astfel, evenimentele si tendintele dintr-o piata pot influenta desfasurarea evenimentelor si tendintelor de pe alte piete, cu atat mai mult cu cat multi participanti opereaza pe mai multe piete si implicit pot transfera, in cazul in care considera favorabila, participarea lor pe alte piete.
Între cele doua extreme posibile: angajarea “permanenta” a capitalului prin achizitii de actiuni si obligatiuni si imprumuturile de la zi la zi, exista o gama diferentiata de modalitati de plasare a capitalurilor pe pietele de capital si ale creditului, deosebite, dar apropiate gradual una de alta.
Piata monetara sau piata creditului functioneaza cu participarea ampla a populatiei, a firmelor si indeosebi a intermediarilor bancari, institutii cu larga functionalitate pe aceasta piata.
Complexitatea relatiilor din cadrul pietei monetare conduce la segmentarea ei specifica, functie de diversitatea fireasca a unor laturi ale procesului de modernizare si angajare a capitalurilor disponibile. Astfel, functionalitatea generala a pietei creditului este asigurata prin activitatea unor piete componente, avand fiecare in parte participanti si operatiuni specifice.
Astfel, in cadrul pietei monetare distingem:
- piata monetara (clasica);
- pietele paralele.
Piata monetara, asa-zisa clasica, are in fapt mai multe ipostaze:
- piata monetara sau piata scontului;
- piata monetara propriu zisa,
considerate ca doua parti componente complementare ale pietii monetare clasice.
Ansamblul relatiilor din piata monetara sunt reprezentate in figura 1.1. care poarta amprenta specifica a sistemului bancar englez prin prezenta bancilor de compensare sau de decontare (clearing banks) si a caselor de scont si de garantie, in fapt institutii bancare participante la procesul de creditare.
Documente similare
· Piata monetara in Romania si trasaturile ei· Piata monetara si trasaturile ei
· Piata muncii in Romania. Trasaturile pietei muncii si oferta de munca in Romania
· Piata monetara in Romania
· Strategii de actiune pe piata monetara. Analiza fundamentala pe piata monetara
· Piata monetara in Romania. Studiu privind acordarea creditului pentru capital de lucru
· Economia monetara ca subsistem al economiei de piata
· Rolul ratei dobanzii pe piata monetara si a creditului
· Operatiuni ale piatei monetare si rolul bancii de emisiune pe piata monetara
· Eficienta pe piata de capital din Romania. Piata futures si options