Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Introducere
Capitolul 1 Tranzitia.Politici macroeconomice ale tranzitiei
1.1 Teorii ale tranzitiei
1.2 Cracteristicile economiilor in tranzitie
1.2.1. Dinamica sistemelor in tranzitie
1.2.2. Complexitatea economiilor in tranzitie
1.2.3 Turbulenta si haos in economia de tranzitie
1.2.4 Dezechilibre si instabilitate in economia de tranzitie
1.3. Politici macroeconomice
1.4. Politici macroeconomice ale tranzitiei
1.4.1 Inceputurile procesului de tranzitie
1.4.2 Caracteristici specifice procesului de tranzitie
1.4.3 Etape ale procesului de tranzitie
1.4.4 Factori care frineaza procesul de tranzitie
1.4.5 Caracteristicile politicilor macroeconomice ale tranzitiei
1.4.6 Politicile de macrostabilizare
1.4.7. Politicile de restructurare
1.4.8. Politicile de crestere economica
1.4.9. Politicile sociale
Capitolul 2 Cadrul economic al tranzitiei in Rominia
2.1. Economia Rominiei
2.1.1. Industria
2.1.2. Agricultura
2.1.3. Forta de munca
2.1.4. Politica fiscala, monetara si bugetara
2.1.5. Sectoral bancar
2.1.6. Comertul exterior
2.1.7. Mediul rominesc si investitiile straine
2.1.8. Intreprinderile mici si mijlocii
2.1.9. Privatizarea

Alte date

?

Introducere

Tranzitia...Ce este tranzitia? Daca am intreba un roman obisnuit ‘Ce este tranzitia’ ,probabil primul lucru pe care il va face va fi sa strambe din nas, iar apoi va raspunde ‘Priviti in jur; asta e tranzitia’. Si poate ca este de inteles dezamagirea sa la auzul cuvantului tranzitie; dupa unsprezece ani de tranzitie el vede ca lucrurile tot nu merg bine, locul sau de munca este nesigur, puterea de cumparare scade continuu, scandaluri de coruptie ies zilnic la iveala, bancile si fondurile de investitii apar si dispar, dezordinea pare practic sa domneasca. El stie ca dupa o perioada de tranzitie urmeaza o perioada prospera, de crestere economica, de dezvoltare in toate domeniile, deci o perioada in care viata lui se va imbunatatii; si totusi in Romania dupa mai bine de zece ani de la ‘marea schimbare’ nivelul de viata nu a crescut si nici nu pare ca ar putea creste in urmatoarea perioada.Si atunci ‘la ce buna tranzitia’?

Într-adevar in Romania actuala oamenii nu prea au de ce sa fie multumiti.Una din marile probleme o constituie instabilitatea legislativa, politica.De fiecare data, la inceput de mandat, guvernele care s-au perindat pe la conducerea tarii au promis multe, au anuntat mari schimbari, dar dupa o perioada nu prea lunga de timp au fost nevoiti ‘sa dea inapoi’.Populatia a fost dezamagita de prea multe ori de conducatorii sai, astfel increderea ei in acestia a scazut drastic (acest fapt s-a observat din plin la ultimele alegeri locale si generale). O alta mare problema a romanilor o reprezinta ‘reforma economica’ cu a ei componenta principala ‘privatizarea’.Despre reforma economica se vorbeste din ’90 si continuam sa vorbim si acum de necesitatea realizarii ei; cat despre ‘marea privatizare’ , care a starnit atatea controverse, mai bine nu mai discutam. Daca am arunca o privire asupra sistemului bancar autohton (banci falimentare, credite preferentiale, banci sustinite cu bani publici, sedii extravagante si lipsa de lichiditati in acelasi timp etc.), nu prea am avea de ce sa fim multumiti nici acum.Si poate ca, totusi, cetateanul ar fi ceva mai multumit si ar mai trece cu privirea peste toate aceste probleme, daca nivelul sau de viata ar fi macar undeva aproape de nivelul celorlalte tari foste comuniste (Cehia, Polonia, Ungaria);insa si aici suntem cam pe ultimul loc in Europa.

Pe fundalul acestei prelungite perioade de tranzitie, ce a generat treptat un pesimism generalizat mai ales in randul populatiei tinere (fapt deosebit de grav), se aud tot mai multe voci ce spun lucruri de genul : ‘M-am saturat de Romania!’, ‘Vreau sa plec.As face orice pentru o bursa sau un loc de munca afara!’, ‘Daca as putea pleca nu mai m-as intoarce niciodata in Romania!’.

Despre tranzitie se discuta de mai bine de zece ani si, cu toate ca, poate, o astfel de discutie nu mai prezinta chiar un mare interes, am ales aceasta lucrare pentru ca si eu m-am saturat de tranzitie (nu de Romania).Am incercat astfel sa-mi explic mai intai mie acest fenomen, pentru a putea apoi sa mai atenuez din pesimismul celor din jurul meu.

Cred ca toate aceste simptome alarmante ale situatiei actuale care care ne sperie atat de tare, ar fi bine sa le privim nu ca pe niste simptome ale mortii, ci mai degraba ale nasterii.

Capitolul 1

TRANZITIA.POLITICI MACROECONOMICE ALE TRANZITIEI

1.1 TEORII ALE TRANZITIEI

Tranzitia constituie unul dintre cele mai importante evenimente economice petrecute la sfarsitul secolului tocmai trecut.Chiar daca nu a fost elaborata inca o teorie economica a tranzitiei, exista deja preocupari in acest sens.Desigur, un astfel de proces, deosebit de complex, cu multiple implicatii nu numai in domeniul economic, dar si in cel politic, social, uman s.a., poate fi abordat din perspective diferite, de pe pozitii teoretice si ideologice distincte, chiar divergente.

In ceea ce priveste abordarea lui de catre economisti, acestia au incercat, de regula, sa extinda teoriile deja elaborate la noile fenomene aparute in cursul tranzitiei.Cele doua curente de gandire, predominante astazi, nu se deosebesc atat in ceea ce priveste modalitatile de interpretare a tranzitiei, cat mai ales a politicilor recomandate pentru a introduce si orienta tranzitia la economia de piata.

Astfel curentul “gradualist ” demonstreaza necesitatea unei secventialitati a reformelor, spre deosebire de celalalt curent de gandiren, numit al “terapiei de soc“ sau “big bang”, ai carui adepti considera oportuna introducerea imediata a tuturor reformelor implicate de tranzitia la economia de piata.

Rezultatele practice obtinute de diferite economii aflate in tranzitie, fiind atat de fragile si putine, nu permit o apreciere comparativa de principiu asupra politicilor si strategiilor recomandate de cele doua scoli.Se observa, totusi, faptul ca, daca, in prima perioada, majoritatea tarilor in care a debutat tranzitia au optat pentru terapia de soc (cu exceptia Ungariei si Cehiei), treptat ele au abandonat programele care fusesera elaborate pe aceasta baza si au trecut la eleborarea si aplicarea unor programe si strategii gradualiste.

Ceea ce caracterizeaza, insa, atat scoala gradualista cat si cea a terapiei de soc este slaba argumentatie teoretica a masurilor economice propuse.Se recunoaste faptul ca procesul de tranzitie este putin cunoscut si studiat, ca implicatiile unor politici propuse sunt imprevizibile si cu toate acestea sunt elaborate strategii care afecteaza economia nationala si o mare parte a populatiei unei tari fara sa se incerce macar sa se argumenteze necesitatea acestora, efectele benefice si cele adverse care se vor obtine, precum si obiectivele finale urmarite.Desigur ca toate aceste tari urmaresc ca obiectiv final ajungerea la o economie de piata, dar acest obiectiv este atat de vag definit si putin inteles de populatie incat nu de putine ori a dus la reactii adverse.Daca acest simbol al economiei de piata nu a cazut inca in dizgratie, acest lucru se datoreaza faptului ca oamenii inca il mai asociaza cu o serie de efecte benefice promovate de un astfel de sistem, cum ar fi un nivel de viata ridicat, democratie, libertate etc.

Intrebarea care se pune este daca elaborarea unei teorii economice a tranzitiei este utila sau nu, si daca da, pe ce baza ar putea fi ea construita.

O astfel de teorie cred ca este necesara, pornind numai de la faptul ca, dupa unele aprecieri, tranzitia ca proces ar mai dura inca 25-30 de ani.Pe de alta parte, anumite fenomene economice petrecute in trecut, ca de exemplu “Marea Depresiune” sau hiperinflatia sunt inca studiate si teoretizate, astfel ca e normal ca un fenomen care va avea o rezonanta destul de mare in viitor sa fie abordat teoretic in scopul obtinerii unor explicatii stiintifice convingatoare.

Dupa cum am spus cele doua curente de gandire amintite mai sus incearca sa promoveze strategii diferite, chiar opuse, utilizand aceeati argumentatie teoretica, aceeasi explicatie a unor procese, care sunt totusi deosebite de tot ce a studiat stiinta economica pana in prezent.Putem, oarecum, presupune ca unul greseste, iar celalalt are dreptate, dar acest argument este contraproductiv, in sensul ca in economie o astfel de situatie s-a ivit de prea multe ori pentru a nu putea accepta si posibilitatea ca acel curent care ‘greseste’ este cel care se dezvolta, iar cal care, aparent, are dreptate este respins de practica.De aceea este bine sa se opteze pentru o abordare sistemica a economiei aflata in tranzitie, abordare care poate sa ofere atat o privire globala asupra tuturor aspectelor pe care le implica in astfel de proces, dar si evidentierea interdependentelor dinamice care se stabilesc intre diferitele parti ale economiei in evolutia sa catre atingerea obiectivului final.

O astfel de abordare sistemica nu poate sa nu ia in considerare, evident, rezultatele teoretice deja obtinute, acestea fiind, insa, integrate intr-o ‘teorie de ansamblu privind comportamentul unei economii aflate in perioada de tranzitie’. Aceasta usureaza, in mare masura, demersul cantitativ si deci elaborarea unor modele economice si cibernetice cu care sa se poata studia efectele pe care le-ar avea introducerea diferitelor politici si strategii intr-o astfel de economie. Modelarea economiilor in tranzitie nu se poate face, insa, decat pe baza cunoasterii aprofundate a rezultatelor pe care astfel de economii le-au obtinut in perioada anterioara.

1.2. Caracteristicile economiilor in tranzitie

Economia de tranzitie, ca oricare alta economie, reprezinta un sistem avand deci caracteristicile generale ale acestora. Particularitatile determinate de procesul de tranzitie fac, totusi, ca sistemul economic sa fie caracterizat de o serie de trasaturi oarecum distincte de cele ale unui sistem economic obisnuit.Cunoasterea lor ne plaseaza intr-un context mai larg in ce priveste abordarea pe baze stiintifice a unor astfel de sisteme, ne da posibilitatea sa intelegem evolutia rapida si sensul dezordinii lor aparente si chiar sa elaboram o perspectiva globala asupra naturii schimbarilor care au loc.

Pot exista, desigur, dezacorduri profunde cu privire la caracterul adecvat sau nu al unei astfel de abordari, pornind de la definirea trasaturilor sistematice ale economiei aflate in tranzitie.Pot exista divergente de opinii in ce priveste intensitatea si orietarea proceselor evolutive sau chiar in legatura cu caracterul favorabil sau nu al schimbarilor observate.

Problema nu este, insa, caracterul eronat sau nu al gandirii si abordarii sistematice, ci valoarea ei stiintifica si practica in definirea si intelegerea acestei dezordini aparente implicate de desfasurarea proceselor de tranzitie in economie.Lipsa unei astfel de abordari ar face ca unele evolutii observate in tarile aflate in tranzitie sa fie inexplicabile si, in acest fel, sa se excluda posibilitatea de a intelege corect si corespunzator ceea ce se petrece.La fel de eronat ar fi ca aceste fenomene si procese sa fie tratate separat, individual, si, drept urmare, sa nu poata fi remarcat caracterul logic, repetabil al unor evenimente sau fapte observate.

1.2.1 Dinamica sistemelor in tranzitie

Poate cea mai evidenta trasatura a sistemelor economice in tranzitie este rapiditatea schimbarilor, dinamismul care le caracterizeaza.Orice sistem economic are o dinamica proprie, exprimata prin modificarea temporala a structurii, comportamentului sau functiilor sale. Aceasta dinamica este evidentiata prin valorile pe care le iau diferite variabile de stare intr-o perioada data de timp, prin modificarile care se petrec in ceea ce priveste subsistemele sau elementele componente si relatiile dintre ele si prin schimbari ale functiilor indeplinite de intregul sistem sau de anumite parti ale acestuia in decursul timpului.

Procesele dinamice care au loc intr-o economie de tranzitie sunt deosebit de ambigue si, de aceea, ele trebuie analizate atent.Schimbarea, transformarea, structurarea – atribute cu care este, de obicei, caracterizata tranzitia – si care definesc dinamismul acesteia capata sens numai in masura in care ele pot diferentia forma de evolutie a economiilor in tranzitie de cea care este proprie economiilor cu o evolutie normala.De aceea, pentru a caracteriza evolutia economiilor in tranzitie ne pare mai corect conceptul de dinamica a schimbarii.

Studiul dinamicii economiilor in tranzitie inseamna, de fapt, studiul naturii, ritmului si directiei acesteia, a determinantilor ei.Se poate, astfel, separa schimbarea fundamentala, transformarea de sistem, care apare in economia de tranzitie, de fluctuatiile temporare si minore, care apar si in conditii de continuitate si care, evident, sunt proprii si perioadei de tranzitie.

In ceea ce priveste natura schimbarilor determinate de tranzitie, ele pot fi caracterizate prin profunzime si intindere, prin gradul in care cuprind intregul sistem economic sau numai o parte a lui.Astfel, trebuie facuta distinctia dintre o schimbare evolutiva si o schimbare brusca.Primul gen de schimbare presupune o transformare lenta ce se produce intr-o perioada lunga de timp, iar cel de-al doilea presupune o transformare mai mult sau mai putin brusca.Dinstinctia dintre ele este esentiala, deoarece de ea depinde stabilitatea sistemului economic afectat.Daca schimbarea este evolutiva, probabilitatea de a-si mentine stabilitatea este mai mare, existand timpul necesar ca sistemul sa se adapteze la noi valuri sau restrictii.Daca transformarea este brusca, probabil ca ea va fi urmata de instabilitate.

Altfel spus, printr-o transformare evolutiva, sistemul economic se modifica sistematic si constant, in timp ce, printr-o schimbare brusca, aceste modificari depasesc un anumit prag si determina transformari bruste, de sistem.Evident ca in perioada de tranzitie este important de stiut ce poate determina sistemul economic sa depaseasca pragul ce duce la transformarea radicala a sistemului sau a unor subsisteme ale acestuia.

Existenta unui prag (pe care il numim pragul de recunoastere a schimbarilor) incepand de la care oamenii devin constienti de faptul ca lucrurile s-au schimbat in mod fundamental afecteaza intregul sistem si constituie punctul de pornire pentru noi comportamente si orientari in sistem. Astfel, privatizarea poate fi conceputa ca o schimbare evolutiva pana cand se atinge un anumit prag, dat de ponderea proprietatii private, dupa care transformarile pot deveni ireversibile si percepute pe scara atat de larga in economie incat ele sunt, in mod explicit, considerate drept noi comportamente economice si nu doar posibile indepartari de politicile trecutului.

O alta distinctie ce se poate face este cea dintre schimbarea radicala si schimbarea instantanee.Prima implica dezagregari abrupte, catastrofale ale unui sistem, dar ele nu trebuie sa se produca intr-o ora, o zi sau o saptamana.Pot trece chiar ani pana cand o transformare radicala produsa intr-un sistem sa fie considerata o schimbare permanenta si nu o perturbatie de scurta durata.

Cel ce defineste o schimbare radicala este caracterul radical al transformarii determinata in sistem si nu in intervalul de timp in care ea este perceputa ca atare.Transformarea economiei de comanda in economie de piata implica o multitudine de schimbari radicale, dar ar fi naiv sa se creada ca ele au efecte imediate, observabile. Avand in vedere complexitatea si dinamismul specific sistemelor economice in tranzitie, timpul necesar aparitiei unor noi valori, relevante pentru schimbare, variaza mult.Astfel, perioada de tranzitie a fost estimata ca fiind cuprinsa intre 20 si 30 de ani, depinzand si de conditiile initiale de la care a plecat sistemul economic.

1.2.2 Complexitatea economiilor in tranzitie

O alta caracteristica sistematica avand implicatii profunde asupra directiei si duratei procesului de tranzitie este complexitatea economiilor in care au loc astfel de procese. Conform definitiei date de H. Simon, un sistem complex este “acel sistem alcatuit dintr-un numar mare de parti componente care interactioneaza intr-un mod care nu este simplu.In asemenea sisteme, intregul reprezinta mai mult decat suma partilor componente, nu intr-un sens abstract, metafizic, ci in sensul foarte pragamatic ca, date fiind proprietatile partilor componente si legile interactiunii dintre ele, nu este o chestiune simpla sa deduci proprietatile intregului”.