Jan 01 1970
Prevederile conventiei europene a drepturilor omului reflectate in activitatea organelor de politie
Postat de • In Uncategorised
Cuprins
CUPRINS CAPITOLUL I JURISPRUDENTA CONVENTIEI EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI PRIVITOARE LA POLITIE 1.INTRODUCERE......1 2.SECTIUNEA I 1.Principii fundamentale ale Conventiei si jurisprudentei sale.............3 3.SECTIUNEA A II-A 2.Libertatea si securitatea persoanei, mai ales, in cazul interogatoriilor si a arestului preventiv.........8 4.SECTIUNEA A III-A 3.Respectul vietii de familie si private, perchezitia si accesul detinutilor la familia si avocatul lor.......18 5.SECTIUNEA A IV-A 4.Limitele puterii discretionare in materia recursului la forta pentru mentinerea ordinii publice, mai ales, in caz de intrunire pasnica25 CAPITOLUL II ROLUL CONSILIULUI EUROPEI iN STABILIREA UNOR STANDARDE DE COMPORTAMENT iN POLITIE SECTIUNEA I 1.Programul Politia si Dreptului omului, 33 SECTIUNEA A II-A 2.Munca politiei si drepturile omului, o problemaatica de bune practici ..37 CAPITOLUL III PRACTICA ROMiNIEI iN DOMENIU SECTIUNEA I 1.Norme si standarde ale drepturilor omului privind activitatea organelor de politie...........42 SECTIUNEA A II-A 2.Politia si comunitatea un parteneriat perfectabil.............. 50 CONCLUZII DREPTURILE OMULUI SI ACTIVITATEA MINISTERULUI DE INTERNE .. 55 BIBLIOGRAFIE............ 59
Extras din document
? CAPITOLUL I JURISPRUDENTA CONVENTIEI EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI PRIVITOARE LA POLITIE 1.INTRODUCERE Protectia drepturilor omului este rezultatul unei indelungate evolutii istorice, a unor conceptii care au aparut inca in perioada sclavagista. Astfel, in anii 400 i.Hr. a existat o preocupare a filozofilor greci referitoare la relatia care era stabilita intre stat, religie si individ. Ei au considerat ca omul este stapanul destinului sau. Platon a facut o departajare neta intre idei si cultura sau traditie, fiind posibila aparitia progresiva a conceptului unui ansamblu universal si permanent de reguli si valori, care toate aveau la baza respectarea demnitatii umane. Aparitia ideilor dreptului natural a reprezentat un moment deosebit de important in dezvoltarea drepturilor omului. Crestinismul a dus, de asemenea, la dezvoltarea teoriei dreptului natural si s-a imbogatit cu „cele zece porunci” si alte precepte religioase in acest domeniu. Pe baza acestei teorii, in secolele XVII si XVIII, au fost dezvoltate ideile drepturilor individuale. Aparitia contractului social a lui Jean Jacques Rousseau, a insemnat un nou pas in evolutia protectiei drepturilor omului. John Locke, este adeptul principiului egalitatii in drepturi a tuturor indivizilor i recunoaste dreptul fiecaruia de a-si apara viata, libertatea si proprietate. Aceste drepturi, care sunt naturale, nu pot fi abandonate, fiind permanente, imprescriptibile si inviolabile. Ele trebuie protejate de catre organele statale, iar in caz de violare, individul are dreptul de a reclama atitudinea organelor statului care au comis respectiva incalcare a drepturilor sale. Aceste concepte, au avut ca rezultat, adoptarea unor documente de natura politica sau juridica, cum ar fi: -Magna Carta (Anglia 1215); -The Petition of Rights – Anglia; -The Hobeasc Corpus Act – Anglia; -Declaratia drepturilor omului si cetateanului – Franta 1789. În perioada contemporana, indeosebi dupa cel de-al doilea razboi mondial, drepturile omului au fost proclamate si garantate printr-o serie de documente internationale adaptate de Organizatia Natiunilor Unite si de catre organele sale principale, semnate si ratificate de catre state. În perioada contemporana, indeosebi, dupa cel de-al doilea razboi mondial, drepturile omului au fost proclamate si garantate printr-o serie de documente internationale adaptate de Organizatia Natiunilor Unite si de catre organele sale principale, semnate si ratificate de catre state. Desigur ca, in primul rand, drepturile omului trebuie sa fie inscrise in protectie a drepturilor omului. Mecanismul european de garantare a drepturilor omului are si el insusi un caracter complex. Primul organ care intervine in procesul de asigurare a respectarii drepturilor omului asa cum sunt prevazute in Conventia Europeana, este Comisia pentru drepturile omului, care apare ca un prim organ cu care trebuie sa se intalneasca orice cerere referitoare la o incalcare a drepturilor prevazute de conventie; indiferent daca aceasta provine de la un stat parte sau de la persoana fizica. Dintre toate sistemele internationale de protectie a drepturilor omului – „Conventia” adoptata la 4 noiembrie 1950 si intra in vigoare la 3 septembrie 1953, in cele ce urmeaza – este, de departe, cea care a dat nastere cele mai vaste si mai elaborate jurisprudente. În ultimii ani, numarul cazurilor in care au fost sesizate Curtea si Comisia a sporit considerabil [1 Numarul anual de sesizari ale curtii depasaste, actualmente, numarul total de sesizari inregistrat la cererea Curtii pana in 1984 ]. Aceasta jurisprundeta confera numeroase indicatii privitoare la prevederile Conventiei aplicabile politiei si altor reprezentanti ai legii din statele – parti la Conventie. Este de dorit ca atat Conventia cat si jurisprudenta sa figureze printre textele internationale studiate in cadrul unitatilor de pregatire a fortelor de politie [2 Printre alte instrumente juridice de importanta covarsitoare vom cita Pactele internatonale, Conventia O.N.U., impotriva torturii si altor pedepse sau tratamente efectuate cu cruzime, inumane sau degradante din 1984, Conventia europeana pentru prevenirea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante din 1987, Codul de conduita pentru personalul raspunzator de aplicarea legilor O.N.U. si Regulamentul penitenciar european al Consiliului Europei]. Lucrarea aceasta isi propune sa identifice principalele aspecte ale jurisprudentei Conventiei relative la politie. Ea este, fatalmente, selectiva: pentru o analiza mai ampla se recomanda diversele studii, exegeze si colectii de rapoarte publicate deja [3 Printre lucrarile referitoare la Conventie citez:”Legea si Conventia Europeana a drepturilor omului” de D.J.Haris, M.O'Boyle si C.Warbrik, 1995; “Teoria si practica Conventiei Europene a drepturilor omului” de P.Van Dijk si G.Van Hoof 1990, “Drepturile omului si Politia” – Strasbourg-6/8 dec.1995-volum publicat de Consiliul Europei in 1997 etc.]. Lucrarea de fata va fi structurata pe patru sectiuni astfel: -Sectiunea I: Principii fundamentale Conventiei si jurisprudentei sale; -Sectiunea a II-a: Actiuni fundamentale ale politiei reiesite din Conventie; -Sectiunea a III-a: Respectul vietii familiale si private, perchezitia si accesul detinutilor la familiiAlte date
ArrayDocumente similare
· Prevederile conventiei europene a drepturilor omului reflectate in activitatea organelor de politie· Drepturile omului si activitatea organelor de politie
· Protectia juridica a drepturilor omului. Garantarea drepturilor omului pe continentul european
· Organizatii europene cu preocupari din domeniul promovarii si protectiei drepturilor omului
· Conventia Europeana a Drepturilor Omului
· PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI
· Controlul jurisdictional al drepturilor omului
· Drepturi fundamentale. Protectia drepturilor omului
· Sistemul european de protectia a drepturilor omului
· Protectia drepturilor omului prin reglementari juridice