Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins:
Capitolul 1: Delimitari si structuri privind fluxurile de trezorerie
1.1 Locul si rolul trezoreriei in cadrul contabilitatii
1.2 Componente ale fluxurilor de trezorerie
1.3 Categorii de tranzactii si alte evenimente generatoare de fluxuri de trezorerie
Capitolul 2 Prezentarea informatiilor in continutul situatiilor fluxului de trezorerie
2.1 Metode de intocmire a Situatiei fluxurilor de trezorerie
2.2 Prezentarea informatiilor in continutul Situatiei fluxurilor de trezorerie
Capitolul 3: Valorificarea informatiilor oferite de Situatia fluxurilor de trezorerie
3.1 Valoarea cognitiva si punctele nevralgice ale Tabloului fluxurilor de trezorerie
3.2 Utilizari ale fluxurilor de trezorerie in diagnosticul financiar
3.3 Previziunea fluxurilor de trezorerie

Alte date

?Capitolul 1

DELIMIT?RI SI STRUCTURI PRIVIND FLUXURILE DE TREZORERIE

Astazi, in plina revolutie informationala, unica resursa inepuizabila, informatia a devenit un veritabil factor de putere, un bun social care influenteaza in mod nemijlocit starea de prosperitate a unui popor. O parte insemnata a informatiilor vehiculate in mediul economic au la baza informatia contabila sau derivate ale acesteia.

Aparuta din necesitatea gestionarii patrimoniului, in scopul conservarii si dezvoltarii acestuia, contabilitatea se organizeaza si se conduce in oricare unitate patrimoniala. Adesea considerata un simplu mecanism de tratare a informatiei, bazat pe aplicarea principiului partidei duble, contabilitatea este inainte de toate o tehnica de reflectare, de modelare a intreprinderii, destinata sa informeze partenerii acesteia asupra functionarii sale.

Contabilitatea a devenit astfel un domeniu consacrat al stiintelor economice care ofera un sistem de informatii corelat si verificat aducand o mare contributie in economie, nelasand loc subiectivismului si promovand rigurozitatea in reflectarea fenomenelor economico-financiare.

Informatiile pe care ea le produce contribuie in consecinta intr-un anumit mod la reglarea sociala. Contabilitatea aduce un aport semnificativ in economie, ea fiind considerata nu numai un simplu sistem de informatii ci si un instrument de modelare si o practica sociala de reglare.

Obiectul contabilitatii este reprezentat de ansamblul miscarilor de valori exprimabile in bani, dintr-un perimetru de mica sau mare intindere precum si raporturile economico-juridice in care unitatea patrimoniala este parte si genereaza decontari banesti; calculele contabilitatii reflecta deodata miscarea si transformarea mijloacelor precum si resursele in ordinea lor de formare si dupa destinatia lor in procesul de reproductie. Un rol deosebit de important in jocul social al contabilitatii il au utilizatorii informatiei contabile, in functie de tipul acestora putandu-se constata stadiul (nivelul) in care se afla progresul contabilitatii intr-o tara sau alta.

„În conditiile economiei romanesti tranzitia la economia de piata, infiintarea regiilor autonome si a societatilor comerciale (pe actiuni sau cu raspundere limitata) sporesc considerabil gradul de complexitate a proceselor si fenomenelor economice.” [1 Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale in Monitorul Oficial nr. 98/1990] Functionarea acestor structuri organizatorice este de neconceput fara activitatea unui sistem informational economic modern, operativ si eficient in toate manifestarile sale. De modul in care este condusa contabilitatea depinde in buna masura gospodarirea patrimoniului intreprinderii, respectarea disciplinei financiare, luarea deciziilor, aplicarea gestiunii economice.

Privita prin prisma scopului sau, contabilitatea ca activitate practica reprezinta una din functiunile intreprinderii, respectiv functiunea contabila sau functiunea de securitate contabila asa cum a numit-o H. Fayol, cel care pentru prima data la inceputul acestui secol a propus gruparea pe functiuni a activitatilor complexe si multiple care se desfasoara intr-o unitate economica.

Contabilitatea este o stiinta deoarece dispune de principii si legi proprii care guverneaza grupul de fapte si fenomene investigate. Stiinta reprezinta rezultatul cautarilor de a explica natura, fenomenele ei, dobandind noi cunostinte prin studiu la obiect si experiment. Ea este evident si o istorie cuprinsa intre primele registre de conturi descoperite in antichitate si modelele contabile de mare suplete constituite in zilele noastre.

„Contabilitatea presupune studierea pe baza de documente a originii si stadiilor de dezvoltare a acesteia, de la primele insemnari contabile pana la contabilitatea actuala. Astfel, studiind trecutul ei se constata ca in toate oranduielile sociale s-a simtit nevoia folosirii contabilitatii pentru a evidentia, sistematiza, controla, analiza si interpreta fenomene legate de viata economica a societatii omenesti, devenind indispensabila pentru intreprindere.” [2 Bojian, O., Bazele contabilitatii, Editura Intergraph, Bucuresti, 1995, p. 4]

Perioada secolelor XI – XV este caracterizata printr-o dezvoltare continua a fortelor de productie. Italia este tara unde productia capitalista s-a dezvoltat mai repede decat in alte tari, industria acelor timpuri aflandu-se in plina ascensiune. Relatiile marfa-bani au evoluat vertiginos si au antrenat in acest proces si masele taranesti.

„Se dezvolta puternic comertul, negustoria, mestesugurile si odata cu acestea si orasele considerate drept centre economice – politice. În aceste imprejurari se simtea necesitatea unui studiu de economie concreta, a unui tratat care sa cuprinda reguli de conduita economica, inspirate din practica vremii.” [3 Rusu, D., Bazele contabilitatii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980, p. 23]

Un moment esential in istoria contabilitatii este aparitia in anul 1494 a primei opere imprimate care trateaza contabilitatea, lucrarea savantului italian Luca Paciolo: „Summa di arithmetica, geometria, proportioni et proportionalita” (Tratat de aritmetica, geometrie a proportiilor si proportionalitatii). Tratatul este o mica enciclopedie de cunostinte matematice ale epocii. Structurata in doua parti, aritmetica si geometria, lucrarea lui Paciolo va marca de fapt momentul de consacrare oficiala a stiintei contabilitatii. În al XI-lea capitol al lucrarii, Paciolo procedeaza la cea dintai descriere teoretica a contabilitatii in partida dubla.

Prin asezarea in centrul sistemului de calcul a contului Capital, Paciolo formuleaza prima egalitate contabila, intre conturile Casa si Capital din care, prin extensie se reduce la relatia de echilibru: Avere = Capital (a = c). Autorul descrie in amanunt cele trei parti esentiale ale sistemului de calcul digrafic: memorialul (memoriale), jurnalul (giornale) si cartea mare (gran libero). Se poate observa folosirea termenilor bilancio ce desemneaza balanta de verificare si pro e dano (profit si pierdere).

Se poate afirma ca odata cu aparitia lucrarii lui Paciolo se deschide un nou curent de gandire economic privind organizarea activitatii economice unde a incoltit rodul staruintelor care au incercat sa faca lumina in labirintul acestei stiinte. [4 Voina, D., Faze in evolutia contabilitati, Editura Economica, Bucuresti, 1996, p. 22] Dupa lucrarea lui Paciolo, contabilitatea a evoluat prin aparitia scolilor italiene, franceze si germane, definindu-si obiectivele si tehnica de calcul. Probleme privind teoriile contabile, clasificarea acestora, au constituit elemente cheie in dezvoltarea contabilitatii.

Istoria contabilitatii este, inainte de toate, aceea a adaptarii sale empirice la evolutia conditiilor de functionare si ale mediului intreprinderilor. Contabilitatea a patruns, asadar, discret si ireversibil in viata noastra. Termenul francez compter (a socoti) isi are originea in latinescul computare (a calcula).

Contabilitatea insa nu se reduce doar la un calcul propriu-zis si cu atat mai putin la o numarare sau socotire, desi le presupune pe amandoua. Asadar contabilitatea face parte din patrimoniul gandirii universale la intersectia utilului si pragmaticului cu armonia echilibrului permanent pastrat prin calcule economice riguroase.

1.1 Locul si rolul trezoreriei in cadrul contabilitatii

“Informatiile ce vizeaza fluxuri de trezorerie ale unei intreprinderi sunt folositoare utilizatorilor situatiilor financiare, deoarece ele ofera acestora o baza de evaluare a capacitatii intreprinderii de a genera elemente de trezorerie si echivalente de trezorerie, cat si nevoile de utilizare a acestor elemente de catre intreprindere. Deciziile economice pe care le iau utilizatorii impun evaluarea acestei capacitati cat si cunoasterea scadentelor si asigurarea concretizarii elementelor de trezorerie.” [5Niculae Feleaga – Sisteme contabile comparate, vol. 2, Editura Economica

]

Trezoreria este o informatie-cheie pentru ca prin intermediul ei intreprinderea isi asigura finantarea activitatii si perenitatea. De asemenea prin ea se determina indicatorii necesari gestiunii si analizei financiare, solvabilitatea si masurarea nevoii de finantare. O asemenea informatie este obiectiva pentru ca nu prezinta conventii si nu cade sub incidenta politicilor contabile, spre deosebire de fondul de rulment, necesarul de fond de rulment si capacitatea de autofinantare.

Conceptul de trezorerie se refera la ansamblul lichiditatilor si echivalentelor de lichiditati. Într-o acceptie mai extinsa ea include soldurile debitoare la banca si titlurile de plasament care se pot transforma in disponibilitati. În anii ‘70 trezoreria neta a fost definita ca diferenta intre fondul de rulment si necesarul de fond de rulment si masurata ca diferenta intre disponibilitati si fondurile de trezorerie. Aceasta definitie se utilizeaza pe plan conceptual pentru a calcula diferenta dintre activele cu lichiditate imediata si datoriile cu exigibilitate imediata.

Privita in detaliu trezoreriei i se includ disponibilitatile, titlurile de plasament si conturile curente debitoare.

Conform standardului american FAS 95, tabloul fluxurilor de lichiditati trebuie sa explice variatiile, in cursul exercitiului, a lichiditatilor sau echivalentelor lor.

Lichiditatile sunt fondurile disponibile si depozitele la vedere, iar echivalentele de lichiditati sunt plasamentele pe termen scurt, foarte lichide, convertibile cu usurinta si a caror valoare nu se schimba in mod semnificativ. Scopul detinerii echivalentelor de lichiditati este de a face fata angajamentelor de trezorerie pe termen scurt, iar detinerea lor nu se face pentru realizarea unor obiective de plasament. IAS 7 “Situatia fluxurilor de numerar” defineste de asemenea termenii: numerar, echivalente de numerar, fluxuri de numerar, activitati de exploatare, activitati de investitii, activitati de finantare. Investitiile vor fi clasificate, in mod normal, in echivalente de numerar doar atunci cand ele au o perioada scurta de scadenta, de regula trei luni sau chiar mai putin de la data achizitiei. Prin urmare, investitiile de capital vor fi excluse din aceasta categorie.

Conform standardului american sunt definite trei conditii pentru a demonstra ca lichiditatea nu suporta nici o restrictie: existenta unei piete care sa asigure lichiditatea imediata a activelor, absenta conventiei de blocaj, absenta riscului de pierdere de capital, legata de variatia ratelor dobanzii.

Fluxurile de numerar sunt intrarile sau iesirile de numerar si echivalente de numerar. Situatia fluxurilor de numerar reprezinta raportarea fluxurilor de numerar din perioada clasificate in functie de activitatile la care se preteaza, exploatare, investitii, finantare. Fluxurile de numerar nu includ miscarile intre elementele care constituie numerar sau echivalente de numerar pentru ca acestea se refera la gestiunea trezoreriei intreprinderii si nu la tabloul fluxurilor de trezorerie. Aceasta se refera la intrarile si iesirile de fonduri din activitatile de exploatare, investitii si finantare.

1.2 Componente ale fluxurilor de trezorerie

„Activitatea unei intreprinderi genereaza, alaturi de fluxuri reale de material, marfuri, servicii si fluxuri monetare. La nivelul fluxurilor monetare legatura dintre intrari si iesiri este asigurata de trezorerie.” [6 Antoniu, N. si altii, Finantele intreprinderii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1993, p. 102]

Desi conceptul de trezorerie este considerat un element determinant in gestiunea firmei, nu exista un consens in ceea ce priveste definirea si elementele constitutive ale trezoreriei.

Denumirea de trezorerie isi are originea in limba latina unde thesaurus se traduce prin comoara sau depozit pentru obiectele de valoare. Notiunea de trezorerie poate fi abordata in doua dimensiuni. În sens restrans, conceptul de trezorerie cuprinde disponibilitatile banesti ale firmei, aflate in conturi bancare sau in casieria unitatii, iar, in sens larg, termenul cuprinde toate mijloacele de care o unitate dispune pentru a efectua platile, adaugand la disponibilitati valorile mobiliare de plasament, efectele comerciale scontate si creditele bancare pe termen scurt. În teoria financiar- contabila trezoreria este preluata in acceptiunea extinsa.

„Conceptul de trezorerie are acceptiuni diferite in functie de perspectiva din care este privit, astfel pentru omul de afaceri (gestionarul afacerilor) trezoreria poate fi definita ca totalitatea mijloacelor financiare de care dispune o intreprindere pentru a face fata platilor, disponibilitati in conturi bancare, numerar in casierie, cecuri de incasat, efecte comerciale de primit neajunse la scadenta, titluri de plasament.” [7 Feleaga, N., Ionascu, I., Tratat de contabilitate, vol II, Editura Economica, 1998, p. 443] În cazul in care aceste mijloace sunt insuficiente, exista posibilitatea obtinerii imediate a unui credit sub forma: credit bancar pe termen scurt, acceptarea unui efect comercial (credit comercial), scontarea unei cambii neajunse la scadenta etc.

Pentru analistul financiar, preocupat de asigurarea echilibrului financiar al intreprinderii, trezoreria reprezinta diferenta intre disponibilitatile (sau lichiditatile) si exigibilitatile (datoriile) imediate. În acest sens se poate vorbi despre o trezorerie pozitiva (sau un excedent de lichiditati fata de exigibilitatile imediate) sau o trezorerie negativa, in situatia inversa.

Acest echilibru, intre lichiditatile si exigibilitatile imediate, care degaja marimea si sensul (pozitiv sau negativ) al trezoreriei firmei, depinde de suma lichiditatilor la inceputul perioadei de referinta, de fluxul de incasari si plati aferente perioadei, cat si de alte variabile cum sunt structura si dimensiunile activitatii intreprinderii.

Între multitudinea de definitii care s-au dat termenului de trezorerie, se incadreaza sugestiv cea prin care trezoreria este ansamblul operatiilor banesti si financiare pe care le efectueaza un agent economic, in scopul asigurarii mijloacelor banesti necesare desfasurarii activitatii sale.

O alta abordare defineste trezoreria ca imaginea disponibilitatilor monetare aparute in evolutia curenta a incasarilor si platilor, in disponibilitati care trebuie sa faca fata scadentelor in mod continuu.

Prin trezorerie se intelege ansamblul de operatii financiare pe care le face unitatea patrimoniala pentru procurarea mijloacelor banesti necesare acoperirii cheltuielilor determinate de activitatea desfasurata. În literatura de specialitate [8 Ristea, M., Noul sistem contabil al agentilor economici din Romania, editia II-a, Editura CECCAR, 1993, p. 127

] in sfera activitatii de trezorerie a intreprinderii se cuprind toate operatiile de gestiune a valorilor mobiliare de plasament, a valorilor de incasat, a disponibilitatilor banesti, a altor valori de trezorerie, precum si concursurilor bancare sub forma creditelor de scont si de trezorerie.

În conceptia sistemica, intreprinderea este considerata drept un sistem deschis ce presupune intrari, prelucrari, iesiri si autocontrol. Din punct de vedere economic, nici o activitate nu se poate derula fara suport financiar, concretizat de cele mai multe ori in bani, ceea ce conduce la ideea ca trezoreria intreprinderii reprezinta puntea de legatura intre activitatea de exploatare, investitii si finantare. Acest lucru este reprezentat in figura urmatoare