Pagina documente » Drept » Principalele conferinte internationale in domeniul protectiei mediului

Despre lucrare

lucrare-licenta-principalele-conferinte-internationale-in-domeniul-protectiei-mediului
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-principalele-conferinte-internationale-in-domeniul-protectiei-mediului


Cuprins

CUPRINS
I. Necesitatea protejarii mediului ...pag 1
A. - Formarea si dezvoltarea dreptului international al mediului ...pag 1
B. - Notiuni introductive ...pag 5
1. Notiunea de mediu ...pag 5
2. Obiectul dreptului mediului ...pag 6
3. Fenomenul de poluare ...pag 8
4. Conceptul de protectie a mediului ...pag 8
5. Notiunile de mediu ambiant si de protectie ...pag 11
II. Conferinta de la Stockholm ...pag 15
- Conferinta Natiunilor Unite privind Mediul Uman ...pag 15
- Principiile Declaratiei de la Stockholm ...pag 16
III. Conferinta de la Rio de Janeiro ...pag 18
- Drumul spre Rio ...pag 18
- Declaratia de la Rio asupra mediului si dezvoltarii ...pag 20
- Agenda 21 ...pag 23
I. Coordonate sociale si economice ( 1-9 ) ...pag 23
II. Conservarea si gospodarirea resurselor ( 9-23) ...pag 31
III. Consolidarea rolului principalelor grupuri sociale( 23-33) ...pag 52
IV. Conceptul de implementare ( 33-40 ) ...pag 60
IV. Conferinta de la Johannesbourg ...pag 69
Pregatirea Conferintei ...pag 69
Documente adoptate in cadrul summit-ului de la Johannesburg ...pag 70
Declaratia politica ...pag 73
Consideratii finale ...pag 73
Anexa ...pag 76
Bibliografie ...pag 78

EXTRAS DIN DOCUMENT

?I. Notiuni introductive

A. Formarea si dezvoltarea dreptului international al mediului

Ca domeniu nou de cooperare interstatala si reglementare internationala, protectia si conservarea mediului au facut obiectul dreptului relativ recent.

Formarea si afirmarea dreptului international al mediului are loc, in fapt, la sfarsitul anilor 1960 cand, criza ecologica mondiala, favorizata de actiunea conjugata a unei multitudini de factori, impune cooperarea dintre state ca mijloc de stopare si atenuare a efectelor sale.

Aceasta nu inseamna ca anterior de aceasta epoca nu au existat o serie de reglementari care sa vizeze direct sau indirect ocrotirea factorilor de mediu.

Mult timp insa problemele esentiale ale colectivitatilor umane, inclusive cele de ordin ecologic s-au pus si reglementat la nivel local si mai ales national. Dezvoltarea stiintific-tehnica si amplificarea impactului activitatilor socio-umane asupra calitatii mediului au determinat un process de internationalizare a acestor probleme si au favorizat aparitia unor reglementari interstatale pertinente. În dezvoltarea sa istorica, dreptul international al mediului cunoaste patru mari perioade : epoca premergatoare aparitiei unor reguli de protectie propriu-zisa a mediului, “perioada utilitarista”, epoca ocrotirii si conservarii naturii si, in sfarsit, perioada formarii dreptului international al protectiei si conservarii mediului.

1. Epoca premergatoare [1 Mircea Dutu – Dreptul Mediului – Tratat,Volumul II - Dreptul International al Mediului & Dreptul Comunitar al Mediului, Editura Economica 1998, pag 17-18.

]

Înca din Evul Mediu au fost adoptate unele masuri legislative, inclusive pe calea cooperarii internationale, referitoare, de exemplu, la diminuarea efectelor unor poluari precum fumul, zgomotul, poluarea unor cursuri de apa etc.

Ele vizau, mai ales, actiuni concrete, ocazionale si urmareau cu precadere obiective economice ori sanatatea publica.

În secolul al XIX-lea se inregistreaza o serie de tratate internationale consacrate pescuitului, dar acestea se refereau, inainte de toate, la delimitarea zonelor de pescuit si mai rar la protectia pestelui ca resursa economica.

2. Perioada “utilitarista”si de ocrotire a unor specii [2 Mircea Dutu – Dreptul Mediului – Tratat,Volumul II - Dreptul International al Mediului & Dreptul Comunitar al Mediului, Editura Economica 1998, pag 18;]

Este inaugurata de debutul secolului al XX-lea si se intinde pana la 1940.

Acum apar printre primele conventii internationale multilaterale referitoare la protectia unor specii ale faunei salbatice, respective Conventia pentru protectia pasarilor utile agriculturii, semnata la Paris la 19 martie 1902 si Conventia relativa la prezervarea si la protectia focilor pentru blana(Washington, 7 iulie 1911). Ele au fost determinate in special, la necesitatea acceptarii de practici commune, pentru a nu epuiza resursele vii din atmosfera si mare.

Ambele documente consacra o conceptie utilitarista, de ocrotire a factorilor de mediu in raport cu functiile economice ale acestora.

Tot in primele trei decenii ale secolului trecut sunt adoptete si o serie de texte conventionale referitoare la utilizarea echilibrata si protectia apelor de frontiera impotriva poluarii. Printre cele mai cunoscute documente de acest gen se numara tratatul incheiat intre SUA si Marea Britanie privind apele de frontiera dintre SUA si Canada, semnat la 11 ianuarie 1909, si astazi in vigoare,dar considerabil largit in anii 1970, document care a instituit o comisie mixta care a jucat un rol eficace in cooperarea bilaterala in problemele poluarii apelor frontaliere si aerului.

3. Epoca cooperarii pentru conservarea si ocrotirea naturii [3 Mircea Dutu – Dreptul Mediului – Tratat,Volumul II - Dreptul International al Mediului & Dreptul Comunitar al Mediului, Editura Economica 1998, pag 18-20.

]

Anii 1930 au deschis o noua perioada, caracterizata prin depasirea conceptiei strict utilitariste si cristalizarea unor elemente cu vadita dimensiune ecologica. Semnificative, sunt in acest sens, doua documente internationale, respectiv Conventia de la Londra din 8 noiembrie 1933, relativa la conservarea florei si faunei in stare naturala si Conventia pentru protectia florei, faunei si frumusetilor naturle ale Tarilor Americii, semnata la Washington, la 12 octombrie 1940. Ele sunt considerate, pe drept cuvant, precursoarele conceptiei actuale aupra protectiei si dezvoltarii naturii. Prima dintre acestea a prevazut, ca metoda de ocrotire, crearea de parcuri nationale si protectia stricta a unui anumit numar de specii ale faunei salbatice, inclusive masuri de control asupra exploatarii obiectelor provenite din trofee.

Întrucat, in ciuda denumirii sale, s-a aplicat numai in Africa, in mare parte colonizata, Conventia a fost practic inlocuita azi prin Conventia africana asupra conservarii naturii si resurselor naturale, semnata la Alger, la 15 septembrie 1968.

Si cel de-al doilea document citat mai sus a stabilit zone protejate si a prevazut masuri de protectie a florei si faunei salbatice, in special a pasarilor migratoare.

4. Perioada formarii dreptului international al protectiei si conservarii mediului [4 Mircea Dutu – Dreptul Mediului – Tratat,Volumul II - Dreptul International al Mediului & Dreptul Comunitar al Mediului, Editura Economica 1998, pag 20-21.

]

Aceasta etapa este plasata in timp intre anii 1960, odata cu declansarea crizei ecologice si dureaza si astazi. Caracterul global si universal al problematicii protectiei mediului a impus interventia organizatiilor internationale care si-au inscris preocupari in domeniu si in cadrul carora aveau sa se adopte numeroase documente in materie. Anul 1968, constituie din punct de vedere al formarii dreptului international al mediului si cooperarii internationale, un moment hotarator; in acel an ONU si doua organizatii internationale, respectiv Consiliul Europei si Organizatia Unitatii Africane au declansat activitati sistematice in domeniu.

Astfel, Consiliul Europei a adoptat la inceputul anului 1968 primele doua texte in timp proclamate de organizatia internationala in materie de mediu : Declaratia asupra luptei contra poluarii aerului (8 martie 1968, Rezolutia nr.(68) 4 a Comitetului ministrilor) si Carta europeana a apei (proclamata la 6 mai 1968). În acelasi an, organizatia de la Strasbourg a adoptat si primul dintre tratatele europene in domeniul mediului, respectiv Acordul European privind limitarea folosirii unor detergenti in produsele de spalare si curatire (semnat la 16 septembrie 1968).

În ceea ce priveste OUA, la 15 septembrie 1968 sefii de state si de guverne ai tarilor membre au semnat Conventia Africana asupra conservarii naturii si resurselor naturale (care a succedat Conventiei de la Londra din 1933, intervenita, in principal intre tarile colonizatoare).

Documentul se remarca prin caracterul sau global, referindu-se la conservarea si utilizarea solurilor, apei, florei si resurselor faunei etc. Au fost adoptate reglementari precise in ce priveste conservarea florei si resurselor faunei prevazandu-se crearea de rezervatii, reglementarea vanatorii, capturarii si pescuitului, protectia speciala a unor specii.

Referitor la aceasta din urma problema, Conventia africana stabileste doua principii de consrevare care au influentat dezvoltarea ulterioara a dreptului medilui :

a) protectia nu numai a indivizilor speciilor amenintate, ci si a habitatului lor si,

b) proclamarea responsabilitatii speciale a statului a carui teritoriu este singurul care adaposteste o specie rara.

Tot in anul 1968, Adunarea Generala a ONU a adoptat rezolutia 2398(XXIII), prin care se prevedea convocarea unei conferinte mondiale asupra “mediului uman”, care a stat la baza pregatirii primei conferinte mondiale privind mediul (Stockholm, iunie 1972) [5 Daniela Marinescu – Dreptul Mediului Inconjurator (Editia a III-a revazuta si adaugita), Casa de editura si presa “Sansa “ SRL Bucuresti, 1996, pag 40;

].

Oferta anului

Reducere 2020