Pagina documente » Administratie publica » Relatiile parlamentului european cu alte institutii comunitare

Despre lucrare

lucrare-licenta-relatiile-parlamentului-european-cu-alte-institutii-comunitare
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-relatiile-parlamentului-european-cu-alte-institutii-comunitare


Cuprins

EXTRAS DIN DOCUMENT

? CAPITOLUL I

CONSIDERATII INTRODUCTIVE

Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, care si-a tinut prima sa sesiune la 10 august 1949, poate fi considerata cea mai veche adunare parlamentara internationala pluralista formata din deputati alesi in mod democratic, infiintata pe baza unui tratat interguvernamental.

SECTIUNEA I

SCURT ISTORIC

Dand expresie principiului democratiei reprezentative, Parlamentul European a fost conceput ca una din principalele institutii Continentale, reprezentand nu numai propriile popoare, dar si celelalte popoare ale Uniunii Europene, legate intre ele prin angajamente comune, in efortul concentrat spre progresul si prosperitatea Continentului.

Prevazuta dintru inceput printre viitoarele institutii europene, impunerea unei adunari parlamentare internationale avea sa se dovedeasca totusi dificila, cel putin la nivelul “Marii Europe”, cea care se intinde din Suedia pana in Italia si din Marea Britanie pana in Elvetia. Reticentele britanicilor fata de orice forma de “supranationalitate” pe de o parte, problema dureroasa a reintegrarii Germaniei intr-o Europa democratica pe de alta parte, prezenta statelor neutre si mandre de neutralitatea lor n-au permis alegerea acestei “constituante europene” care ar fi generat tot restul.1A trebuit ca acest proiect sa se limiteze la formule mai modeste de integrare europeana si sa se reduca fie numarul statelor participante, fie gradul de supranationalitate parlamentara. Asa se face ca “Marea Europa” s-a redus la formula valabila si astazi a unui “Consiliu al Europei” din care lipseste orice supranationalitate si unde Adunarea parlamentara are doar competenta consultativa. Asa se face ca Europa tratatului CECO, apoi a Pietei Comune comporta intr-adevar o adunare parlamentara mai puternica, dar in cadrul unei Comunitati a celor Sase, apoi a celor Zece, adica in cadrul “Micii Europe”.

În fapt, oamenii de stat din Europa anilor ’50 au fost nevoiti sa constate ca gradul de supranationalitate al institutiilor europene este invers proportional cu numarul statelor membre. 2

A aparut, asadar, CECO (Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului) (1952), apoi CEE (Comunitatea Economica Europeana) si EURATOM (Comunitatea Europeana a Energiei Atomice) (1957) care comportau, fireste, o adunare parlamentara, dar o adunare parlamentara functionand in cadrul unei simple comunitati economice, comunitate redusa initial la carbune-otel, extinsa mai apoi si la alte sectoare ale economiei.

Acesta ar fi punctul de plecare modest al unei adunari care, in 1962, avea sa se incununeze cu titlul impunator de “Parlament European”.

Ea avea sa cunoasca insa, foarte rapid, un destin prodigios. Pe de alta parte, avea sa-si sporeasca reprezentativitatea pana la a fi desemnata prin vot universal, devenind astfel prima Adunare parlamentara internationala din istorie aleasa prin vot direct de cetateni apartinand unor natiuni vechi si mandre.

Pe de alta parte, inainte chiar de alegerea sa directa, aceasta adunare va intreprinde o cucerire lenta, dar sistematica de puteri, care a apropiat-o din ce in ce mai mult de un organism parlamentar clasic. În fine, profitand de sporul de prestigiu conferit de votul popular, ea va inceta foarte curand sa se comporte ca adunare a unei Comunitati Economice Europene, pentru a se profila ca adunare politica a unei Uniuni Europene fondata juridic si proclamata la 1 noiembrie 1993.

Înca de la inceput, organizarea prevazuta intre cele sase state semnatare ale tratatelor initiale a avut la baza ideea unei democratii liberale care nu putea fi conceputa fara o modalitate de reprezentare a popoarelor Statelor reunite in Comunitate (art. 20 din Tratatul C.E.C.O. si art. 137 din Tratatul C.E.).

O prima caracteristica a Parlamentului European este ilustrata de felul in care acesta s-a cristalizat pe parcursul evolutiei vietii comunitare. Punctul de plecare al parlamentarismului comunitar l-a constituit Adunarea Parlamentara creata in 1952. Ea a fost forul parlamentar corespunzator stadiului incipient al integrarii, obiectivat in Comunitatea Carbunelui si Otelului. În 1958, respectiva Adunare Parlamentara, in urma constituirii, prin Tratatul de la Roma, a Comunitatii Economice Europene si a Euratomului, devine for parlamentar si al acestor noi creatii comunitare.

Treptat, pe masura adancirii integrarii vest-europene si a inchegarii vietii comunitare institutia parlamentara comunitara se desavarseste, dobandind fizionomia actuala, care tinde s-o apropie, intr-o serie de privinte, de parlamentele nationale, fara sa se identifice cu acestea.

O alta particularitate a aparitiei si evolutiei vietii parlamentare comunitare consta in aceea ca, spre deosebire de parlamentele nationale, care isi gasesc originea si justificarea activitatii in prevederile constitutiilor statelor nationale, Parlamentul European isi are temeiul juridic in tratatele incheiate intre statele comunitare pe parcursul procesului integrarii lor. De aceea, inceputul vietii parlamentare comunitare a avut initial drept temei juridic Tratatul care fundamenta Comunitatea Carbunelui si Otelului, apoi Tratatul de la Roma, iar dupa aceea Actul Unic European si, mai recent, Tratatele de la Maastricht si Amsterdam.

Prevederile acestor tratate ilustreaza istoricul vietii parlamentare comunitare, sporirea atributiilor si a rolului acestei institutii in viata Comunitatii. Relevant este mersul ascendent al Parlamentului European atat in privinta consolidarii structurilor sale, cat si a locului si rolului sau in arhitectonica institutiilor comunitare.3

Acest fapt se explica prin spiritul democrat care a prezidat si prezideaza constructia comunitara. Totodata, reprezinta o replica data tendintelor hegemoniste ce au caracterizat statele multinationale si relatiile internationale.