Aug 09 2023
Rentabilitatea un indicator al eficientei economice
Postat de licenteoriginale • In Stiinte Economice
Cuprins
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
Extras din document
CUPRINSCAPITOLUL I
RENTABILITATEA - INDICATOR AL EFICIENTEI ECONOMICE
1.1. Eficienta - obiectiv al activitatii economice
1.2. Rentabilitatea - expresie a eficientei economice
1.2.1. Factorii care influenteaza rata rentabilitatii
1.2.2. Importanta ratei rentabilitatii
1.2.3. Profitul - imagine fidela a rentabilitatii
1.3. Informatia contabila - suport pentru determinarea
corecta a rentabilitatii
1.4. Indicatori de baza ai eficientei
1.4.1. Indicatori in marimi absolute
A. Forme ale rezultatului activitatii economice
B. Marje economice
C. Solduri intermediare de gestiune
D. Capacitatea de autofinantare
1.4.2. Indicatori in marimi relative
A. Ratele de rentabilitate comerciala
B. Ratele de rentabilitate economica
C. Ratele de rentabilitate financiara
CAPITOLUL IV
ANALIZA RENTABILITATII SOCIETATII COMERCIALE
4.1. Analiza structurii si dinamicii profitului
4.2. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune
4.2.1. Analiza productiei exercitiului
4.2.2. Analiza valorii adaugate
4.2.3. Analiza excedentului brut al exploatarii
4.2.4. Analiza rezultatului exploatarii
4.2.5. Analiza rezultatului net al exercitiului
4.2.6. Analiza rezultatului curent
4.2.7. Analiza capacitatii de autofinantare
4.3. Analiza factoriala a profitului
4.3.1. Analiza factoriala a profitului brut
4.3.2. Analiza factoriala a rezultatului exploatarii
4.3.3. Analiza profitului aferent cifrei de afaceri
4.4. Analiza pragului de rentabilitate si a intervalului de siguranta
Alte date
?CAPITOLUL I
RENTABILITATEA
-INDICATOR AL EFICIENTEI ECONOMICE-
In anii care au urmat revolutiei din 1989, economia romaneasca a parcurs un intens si dificil proces de restructurare si privatizare. In tot acest timp s-a simtit nevoia abordarii unor mix-uri de politici economice, mixuri bazate pe modele economice, pe rolul specialistilor, al economistilor si profesionalistilor, si nu in ultimul rand pe decizia politico-economica. Astfel, in urma acestor mix-uri au luat nastere mai multe scenarii economice, dintre care au fost alese acelea care aveau ca obiectiv principal scaderea ratei inflatiei si a fiscalitatii precum si reducerea deficitului balantei de plati externe. Toate aceste obiective au fost si sunt conditionate de aplicarea unor programe de limitare a pierderilor din economia reala si o privatizare rapida, toate acestea avand la baza acordurile incheiate cu Fondul Monetar International si Banca Mondiala.
Economia romanesca cunoaste o accelerare a reformei structurale, astfel incat intreprinderile realizeaza costuri de operare pe seama scaderii productivitatii, o crestere a consumurilor specifice si o mentinere a unei structuri de productie ce nu poate fi validata pe piata. Functia obiectiv a intreprinderii romanesti este maximizarea salariilor si a beneficiilor corelate pentru toti cei care sunt implicati in activitatea intreprinderii, fie ei reprezentanti ai conducerii sindicatelor sau ai proprietarilor. Celelalte functii normale, pentru orice intreprindere competitiva - acumularea, dezvoltarea, investitiile, profitul - au fost trecute pe plan secundar, iar in multe cazuri au disparut. Disciplina contractuala si a platilor s-a diluat, ducand la consecinte negative precum scaderea efectelor politicilor fiscale si a politicii monetare.
La o analiza mai amanuntita a economiei nationale, se observa ca problemele cu care se confrunta aceasta sunt legate de intarzierea reformelor la nivelul intreprinderilor. Productia industriala a cunoscut o scadere semnificativa, in cele mai multe cazuri cu mult sub limita rentabilitatii, exporturile de produse si servicii s-au plafonat, iar importurile anuale au crescut.
In ultimii ani, principalii indicatori economici – produsul intern brut si rata inflatiei – au cunoscut urmatoarea evolutie:
Ramurile industriale in care au fost facuti primii pasi spre privatizare au fost: industria alimentara, a bauturii si a tutunului (25,5%), industria textila, de confectii, pielarie si incaltaminte (21,6%), industria prelucrarii lemnului si productia de mobilier (18,3%), ramuri in care, din 1991, au luat nastere un numar mare de intreprinderi si din initiativa privata.
1.1. Eficienta – obiectiv al activitatii economice
Eficienta presupune compararea eforturilor cu rezultatele, rezultatele exprimandu-se sub forma valorii productiei, iar eforturile sub forma valorii resurselor.
Eficienta depinde de evaluarile valorice ale productiei si resurselor astfel incat eficienta oricarui proces socio-economic se poate schimba in functie de modificarile de valoare, care la randul lor sunt rezultatul schimbarilor in preferintele noastre, in modul in care utilitatile de care avem nevoie depind de altele.
Eficienta exprima raportul dintre cerere si oferta, care isi pun amprenta pe valoarea resurselor, si raportul dintre cererea si oferta de bunuri obtinute care determina valoarea productiei obtinute. “Raportul dintre cerere si oferta determina principiile de prioritate in producerea bunurilor, metodele de organizare si combinare a factorilor de productie, iar persoanele si categoriile de persoane care au acces la aceste bunuri sunt stabilite de nivelul si dinamica preturilor” (Alan Giplin).
Eficienta reprezinta in esenta un termen de evaluare; depinde de raportul care se creeaza intre valoarea produselor rezultate si valoarea resurselor intrate. Deci eficienta este masurata de raportul dintre o valoare si alta valoare si nu de un raport fizic.
Eficienta este un element care permite omului si colectivitatii umane, in general, sa depaseasca limitele progresului prin progresul limitelor, si sa asigure un echilibru dinamic si profitabil.
Eficienta exprima, in esenta, calitatea activitatii economice de a utiliza rational factorii de productie in cadrul unei intreprinderi. Aceasta este o cerinta fundamentala pentru economie si trebuie sa ghideze in permanenta actiunile si deciziile economico-financiare.
Eficienta economica este apreciata a fi categoria cea mai cuprinzatoare care caracterizeaza rezultatele, rentabilitatea fiind una din formele de exprimare a eficientei economice, un indicator sintetic exprimat prin categorii valorice.
1.2. Rentabilitatea – expresie a eficientei economice
Rentabilitatea economica se afla in stransa corelatie cu profesionalismul intreprinzatorului, cu timpul, cu mijloacele materiale si financiare investite intr-o activitate economica, toate aceste manifaestandu-se pe fondul progresului tehnico-stiintific.
O firma desfasoara o activitate rentabila atunci cand creeaza profit, cu alte cuvinte, atunci cand incasarile depasesc costul total de productie.
Rentabilitate este o forma a eficientei economice, ce se concretizeaza in capacitatea firmei de a utiliza posibilitatile de productie. Acestea permit formularea unor concluzii importante referitoare la problema alegerii costului de oportunitate, atat la nivel individual cat si agregat.
Pentru a aprecia daca o firma este rentabila, se masoara rentabilitatea si se determina rata rentabilitatii. Nu exista deosebiri esentiale intre rata profitului si cea a rentabilitatii, ci doar accente sau nuante, care nu schimba concluzia generala, dar ofera informatii mai apropiate de posibilitatea unui anumite intreprinderi de a folosi capitalul in conditii de risc.
In conditiile unei economii de piata, obiectivul unei intreprinderi este maximizarea ratei profitului, acest lucru orientand deciziile spre a realiza cheltuieli pentru dezvoltare, mentinere sau restrangere a activitatii. In acest scop, intreprinderea are posibilitatea sa actioneze, in primul rand, asupra volumului productiei, pentru a gasi acele dimensiuni ale cantitatii de bunuri care sa asigure maximizarea incasarilor totale, si minimizarea in acelasi timp a costurilor totale. Productia care maximizeaza profitul, este cea care se situeaza la un nivel la care asigura egalitatea valorii marginale cu costul marginal.
Deci, intreprinderea este preocupata in determinarea pragului minim de rentabilitate sau al punctului de echilibru al acesteia, al punctului dincolo de care nu se mai obtine profit, iar rentabilitatea ia forma de pierdere economica. Pragul minim de rentabilitate este dat de egalitatea dintre volumul incasarilor din firma, incasari provenite din activitatea firmei, si volumul cheltuielilor efectuate pentru obtinerea incasarilor respective.
In continuare voi prezenta graficul punctului critic:
Elementele prezente in grafic sunt:
- veniturile – pe dreapta obtinuta din volumul cantitatii vandute si venitul obtinut de pe fiecare unitate de produs vanduta (0CA)
- cheltuielile – aferente veniturilor descrise de dreapta obtinuta din insumarea cheltuielilor fixe totale si produsul dintre cantitatea vanduta si cheltuiala variabila pe produs (ZCt)
- punctul critic este reprezentat de intersectia celor doua drepte
1.2.1. Factorii care influenteaza rata rentabilitatii
Factorii care influenteaza rata rentabilitatii sunt clasificati astfel:
? factori care tin de productie
- volumul si cantitatile bunurilor economice create de firma
Documente similare
· Rentabilitatea un indicator al eficientei economice· Cresterea eficientei economice
· Analiza eficientei economice a tehnologiei CTP
· Analiza costului pe produs ca metoda a eficientei economice (S.C. XYZ S.A.)
· Analiza cheltuielilor si posibilitati de crestere a eficientei economice la SC
· Fundamentarea eficientei economice functionarii furnalului cu gaz metan (S.C. XYZ S.A.)
· Cresterea eficientei economice prin modernizare si retehnologizare (S.C. XYZ S.R.L)
· Indicatori de apreciere a eficientei economice a proiectelor de investitii
· Modalitati de crestere a eficientei economice prin modernizare si restructurare (S.C. XYS S.A.)
· Modalitati de crestere a eficientei economice prin modernizare si restructurare (S.C. XYZ S.A.)