Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Cuprins 1
Capitolul I. Abordari conceptuale si contabile privind rentabilitatea 3
I.1.Conceptul de rentabilitate si suportul ei informational 3
I.2. Informatia contabila - suport pentru determinarea corecta a rentabilitatii intreprinderii 7
I.2.1.Utilizatorii informatiilor financiare 7
I.2.2. Obiectivul situatiilor financiare 8
I.2.3. Caracteristicile calitative ale situatiilor financiare 9
I.3. Contul de profit si pierdere - sursa de informatii pentru determinarea rezultatelor intreprinderii 11
I.4. Abordari internationale privind contul de profit si pierdere 21
I.5. Sistemul de indicatori utilizati in analiza rentabilitatii intreprinderii 25
Capitolul II. Prezentarea generala a societatii S.C. Koyo Rominia Alexandria S.A. 28
II.1.Caracterizarea generala a S.C. Koyo Rominia Alexandria S.A. 28
II.2. Organigrama S.C. Koyo Rominia S.A. Alexandria 38
II.3.Prezentarea situatiei economico-financiare a S.C.Koyo Rominia S.A. Alexandria 39
II.3.1. Analiza resurselor umane ale societatii 39
II.3.1.1. Resursele umane 40
II.3.1.2. Eficienta utilizarii resurselor umane 44
II.3.2. Analiza resurselor materiale ale societatii 45
II.3.2.1. Analiza activelor imobilizate 45
II.3.2.2 Analiza activului circulant 47
II.3.3.Analiza resurselor financiare ale intreprinderii 48
II.3.4. Analiza corelatiei FR - NFR - TN 53
Capitolul III. Analiza rezultatului intreprinderii 55
III.1. Analiza rezultatului net al intreprinderii 55
III.1.1. Analiza factoriala a rezultatului net al intreprinderii 55
III.1.2. Analiza structurala a rezultatului net al intreprinderii 58
III.2. Soldurile intermediare de gestiune 62
III.2.1. Marja comerciala 63
III.2.2. Productia exercitiului 64
III.2.3. Valoarea adaugata 65
III.2.4.Excedentul brut din exploatare 66
III.2.5. Rezultatul din exploatare 68
III.2.6. Rezultatul curent al exercitiului 70
III.2.7. Rezultatul extraordinar 71
III.2.8. Rezultatul net al exercitiului 72
III.3. Analiza rezultatului aferent cifrei de afaceri 75
Capitolul IV. Analiza rentabilitatii pe baza ratelor 79
IV.1. Rata rentabilitatii comerciale 79
IV.2. Rata rentabilitatii financiare 82
IV.3. Rata rentabilitatii resurselor consumate 85
IV.4. Rata rentabilitatii economice 88
Capitolul V. Analiza rentabilitatii pe baza pragului de rentabilitate 92
Capitolul VI. Strategii si obiective de imbunatatire a activitatii S.C. Koyo Rominia Alexandria S.A. 94
Capitolul VII. Aplicatie informatica privind rentabilitatea S.C. Koyo Rominia S.A. Alexandria 104

Alte date

?

Capitolul I. Abordari conceptuale si contabile privind rentabilitatea

I.1.Conceptul de rentabilitate si suportul ei informational

Înca de acum o jumatate de mileniu, Luca Paciolo arata in prima lucrare de literatura contabila (1494) ca “scopul fiecarui negustor este de a dobandi castig licit si competent pentru subzistenta sa”. De fapt, Paciolo vulgariza ceea ce sesizasera negustorii italieni: existenta oricarei afaceri este conditionata de obtinerea unui castig, din moment ce ei utilizau la 1434 un instrument pentru masurarea performantei - contul de profit si pierdere (utile e danno).

Daca la sfarsitul Evului Mediu, cand economia bazata pe capital era incipienta, masura performantei unei afaceri era castigul, in secolul al XIX-lea, marile companii pe actiuni ce operau in industrie si comert isi masurau si analizau periodic performanta prin profitul prezentat in contul de profit si pierdere.

Functionarea si dezvoltarea pe coordonate durabile a sistemelor economice presupune in mod necesar obtinerea de rezultate cat mai ridicate si satisfacerea necesitatilor prezente fara a compromite posibilitatile viitoarelor intreprinderi de a-si satisface propriile cerinte. Performantele financiare sunt necesare pentru a putea asigura remunerarea convenabila a capitalurilor puse la dispozitie, mentinerea potentialului organizational corespunzator cerintelor noii economii si asigurarea unei expansiuni rezonabile pe piata. În toate acestea se va tine seama ca modelul de crestere sa contribuie la obtinerea de beneficii economice si sociale atat pentru generatiile prezente, cat si pentru cele viitoare.

Beneficiile rezulta in urma unui ansamblu de operatiuni care concura la indeplinirea obiectivelor strategice stabilite, ceea ce inseamna ca profitul reprezinta o sarcina (obligatie), un mijloc pentru asigurarea dezvoltarii, un semnal (informatie relevanta pentru diagnosticul starii financiare) si, in fine, un rezultat al exercitarii functiilor managementului financiar.

Întreprinderea, ca o entitate economica, indiferent de statutul juridic de organizare, individual sau colectiv, sub forma regiilor autonome sau societatilor comerciale, in decursul activitatii sale are nevoia de a-si masura posibilitatile de dezvoltare sau slabiciunile proprii din diferite motive, unul dintre ele si cel mai important fiind imbunatatirea performantelor sale si a strategiilor pe care le dezvolta.

Notiunea de rentabilitate este legata, in general, de cea de profit, reprezentand “aptitudinea unei intreprinderi de a degaja un rezultat exprimat in unitati monetare”

Abordarea rentabilitatii se integreaza logic in investigarea “eficientei” si “eficacitatii” activitatii unei intreprinderi, privilegiind o evaluare monetara a performantelor.Aceasta optica monetara poate parea insuficienta, deoarece, la prima vedere, minimalizeaza realizarile intreprinderii care nu capata o exprimare monetara (productivitatea fizica, competentele personalului, climatul social, raporturile cu mediul concurential). În realitate, abordarea sistematica a intreprinderii permite intelegerea conversiei oricarei realizari favorabile (exprimata in termeni cantitativi si calitativi) in rezultatele monetare si, deci, in rentabilitate.

În aceasta viziune, rentabilitatea este expresia sintetica a rezultatelor de orice natura, un indicator de referinta in orientarea deciziilor si comportamentului intreprinderilor.

Notiunea de rentabilitate are un caracter relativ. Aptitudinea de a degaja rezultatele monetare nu poate fi judecata independent de mijloacele angajate pentru a le obtine. De aceea, analiza rentabilitatii nu se limiteaza la investigarea indicatorilor ei absoluti, ci si ai celor relativi, obtinuti prin raportarea rezultatelor la mijloacele angajate sau consumate pentru desfasurarea activitatii respective.

Rentabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficientei intregii activitati economico-financiare a intreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de productie utilizate si a fortei de munca, din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, productie si vanzare.

Orientarea spre rezultate performante constituie o cale de acces la ceea ce specialistii in management numesc excelenta organizationala. Aceasta orientare este valabila celor mai bine conduse firme din lume, afirmatie confirmata de studii realizate, care demonstreaza ca firmele performante se caracterizeaza prin: castiguri de valoare a actiunilor la bursa, variabilitate pozitiva a pretului la bursa, plata usoara a dividendelor, grad de indatorare redus pe termen scurt, lichiditati mari, grad redus de indatorare, concentrare relativ redusa a activelor si risc de firma mai redus. Dupa cum putem remarca, aprecierea rezultatelor se face in termeni obiectivi de masurare, in principal, a rezultatelor financiare obtinute. Sistemul informational al intreprinderii pune la dispozitie date care pot fi utilizate pentru evaluarea rezultatelor, iar practica financiara a dezvoltat o serie de indicatori de rezultate care identifica starea prezenta a firmei, nivelul de atractie in fata investitorilor, caile de crestere sau descrestere a diferitelor activitati si cunoasterea factorilor care concura la obtinerea rezultatelor performante.

Teoria si practica manageriala demonstreaza ca principalul obiectiv al oricarei organizatii il constituie cresterea eficientei. Concept viu disputat si deosebit de complex in semnificatii, eficienta economica este privita in general ca raportul dintre rezultatele obtinute si consumul de factori de productie. În prezent, acceptiunea larga a eficientei economice se refera la maximizarea efectelor obtinute in conditiile minimizarii eforturilor, ceea ce nu presupune o simpla minimizare aritmetica a cheltuielilor, cat mai ales o crestere a rezultatelor, in asa fel incat sa fie evitate contradictiile intre optimul total si optimurile partiale, intre optimul economic si social.

Eficienta economica este o categorie economica si mai cuprinzatoare decat rentabilitatea. Aceasta reprezinta “cea mai generala categorie care caracterizeaza rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate pentru utilizarea (consum productiv,consum individual,vanzare) sau economisirea unor resurse (umane, materiale sau financiare) intrate sau neintrate in circuitul economic”. [1 D.Margulescu, Coordonator, “Analiza Economico-Financiara a Întreprinderii”, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 1994.

] Rentabilitatea este una din problemele esentiale pentru orice firma deoarece este principalul indicator care reflecta modul cum au fost utilizate resursele umane, materiale si financiare.

Integrat in sistemul de relevare a potentialului economico-financiar al firmei, rentabilitatea reprezinta o informatie indispensabila managementului firmei, actionarilor, bancilor, creditorilor, unor parteneri de afaceri. De aceea este socotita ca un modul semnificativ in analiza financiara.

Între activitatea economica si cea financiara exista o stransa legatura de interconditionare reciproca in sensul ca realizarea indicatorilor economici contribuie la realizarea indicatorilor financiari si realizarea acestora creeaza premisele ca in procesele viitoare activitatea sa se dezvolte.

Analiza rentabilitatii are ca scop descoperirea si mobilizarea rezervelor de crestere a rentabilitatii, de intarire a rolului profitului in dezvoltarea activitatii societatii respective.

Masura rentabilitatii este data de un sistem de rate de eficienta care evidentiaza caracteristicile economice si financiare ale intreprinderilor, permitand compararea performantelor industriale si comerciale ale acestora.

Profitul (beneficiul), ca indicator absolut (de marime) al rentabilitatii, constituie premisa si consecinta a unei “afaceri”.

Ca premisa, se are in vedere faptul ca initierea unei afaceri implica o anumita investitie iar consecinta o constituie rezultatul asteptat de investitor. Cu cat acest rezultat este mai mare, cu atat se formeaza noi surse disponibile pentru alte investitii.

I.2. Informatia contabila – suport pentru determinarea corecta a rentabilitatii intreprinderii

Situatiile financiare sunt o reprezentare financiara structurata a pozitiei financiare si tranzactiilor efectuate de o intreprindere. Situatiile financiare au scopul de a furniza informatii despre pozitia financiara, performanta si fluxurile de numerar ale unei intreprinderi, informatii utile pentru adoptarea deciziilor economice. Astfel, situatiile financiare ofera informatii in legatura cu:

(a) activele;

(b) datoriile;

(c) capitalurile proprii;

(d) veniturile si cheltuielile, inclusiv castigurile si pierderile; si

(e) fluxurile de numerar ale intreprinderii.

Toate aceste informatii, alaturi de alte informatii care sunt prezentate in notele explicative atasate situatiilor financiare, ajuta utilizatorii la estimarea viitoarelor fluxuri de numerar ale intreprinderii si, in special, a momentului si gradului de certitudine a generarii numerarului si echivalentelor de numerar.

I.2.1.Utilizatorii informatiilor financiare

Printre utilizatorii informatiilor financiare se numara investitorii actuali si potentiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii si alti creditori comerciali, clientii, guvernul si institutiile acestuia, precum si publicul. Acestia folosesc situatiile financiare pentru satisfacerea unei parti din necesitatile de informare. Principalii utilizatori ai situatiilor financiare sunt:

(a) Investitorii au nevoie de informatii pentru a decide daca ar trebui sa cumpere, sa pastreze sau sa vanda. Actionarii sunt interesati si de informatii care sa ii ajute sa stabileasca capacitatea intreprinderii de a plati dividende.

(b) Personalul angajat si grupurile lor reprezentative sunt interesati de informatii privind stabilitatea si profitabilitatea intreprinderii, precum si de capacitatea de a oferi remuneratii, pensii si alte avantaje, precum si oportunitati profesionale.

(c) Creditorii financiari sunt interesati de informatii care sa le permita sa determine daca imprumuturile acordate si dobanzile vor fi rambursate la scadenta.

(d) Furnizorii si alti creditori comerciali sunt interesati de informatii care sa le permita sa determine daca sumele care le sunt datorate vor fi platite la scadenta.

(e) Clientii sunt interesati de informatii despre continuitatea activitatii intreprinderii in special atunci cand au o colaborare pe termen lung cu intreprinderea respectiva sau sunt dependenti de ea.

(f) Guvernul si institutiile sale sunt interesate de alocarea resurselor si, implicit de activitatea intreprinderii, pentru a determina politica fiscala si baza de calcul a venitului national si a altor indicatori statistici similari.

(g) Publicul este influentat de intreprinderi in diverse moduri. Situatiile financiare pot ajuta publicul prin oferirea de informatii despre evolutia recenta si tendintele legate de prosperitatea intreprinderii si a sferei de activitate a acesteia.

I.2.2. Obiectivul situatiilor financiare