Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Capitolul 1 Activitatea de creditare realizata de bancile comerciale 5
1.1 Cadrul general de functionare a sistemului bancar in Rominia 5
1.2 Creditarea - activitatea specifica bancilor comerciale si formele creditului 10
1.2.1 Notiunea de creditare si trasaturile activitatii de creditare 10
1.2.2 Clasificarea creditelor bancare 13
1.2.3 Forme ale creditelor acordate persoanelor fizice 17
Capitolul 2 Riscul in activitatea de creditare a bancilor comerciale 24
2.1 Riscul in activitatea bancara 24
2.1.1 Definitia si clasificarea riscurilor bancare 24
2.1.2 Indicatori ai riscurilor bancare 28
2.2 Clasificarea riscurilor de credit 30
2.3 Managementul riscului de credit 35
2.3.1 Identificarea si evaluarea riscului de credit 35
2.3.2 Preveniea riscului de credit 37
2.3.3 Masurarea riscului de credit 38
2.3.4 Controlul riscului de credit 40
2.4 Indicatori de masurare a riscului de creditare 41
2.5 Strategii specifice de gestionare a riscului de credit 43
Capitolul 3 Creditarea persoanelor fizice si riscurile specifice la banca comerciala Raiffeisen Bank, sucursala Iasi - Studiu de caz 45
3.1 Tipuri de credite acordate de banca comerciala Raiffeisen Bank 46
3.2 Fazele procesului de creditare a persoanelor fizice la banca comerciala Raiffeisen Bank, sucursala Iasi 49
3.2.1 Descrierea procesului de creditare pentru creditele de consum 50
Fluxul in interiorul bancii se refera la: 51
3.2.2 Analiza bonitatii solicitantului de credit 51
3.2.3 Scoringul si ratingul de credit 55
3.2.4 Indicatorii de analiza a bonitatii clientilor 56
3.3 Riscurile specifice creditelor acordate persoanelor fizice de catre Raiffeisen Bank 57
3.4 Stabilirea nivelului creditelor performante si a celor neperformante acordate de banca comerciala Raiffeisen Bank 66
BIBLIOGRAFIE 71

Alte date

?Capitolul 1 Activitatea de creditare realizata de bancile comerciale

1.1 Cadrul general de functionare a sistemului bancar in Romania

În acceptiunea moderna, bancile comerciale au aparut in legatura cu dezvoltarea comertului si acumularile de capitaluri banesti ca expresie a dezvoltarii productiei si expansiunii economiei. Acestea au fost denumite „banci comerciale” datorita participarii lor la operatiunile comerciale prin folosirea cambiilor.

În procesul de aparitie a bancilor comerciale, un rol aparte l-au avut zarafii si camatarii, cei care faceau comert cu bani si erau principalii intermediari ai circulatiei monetare. Astfel, deplasarea banilor cu valoare intrinseca la locurile de utilizare, asociata cu riscul de a fi sustrasi, implica importante cheltuieli de transport si asigurare a securitatii acestora. Pe de alta parte, detinerea in sine a banilor nu aducea nici un profit [1 Cocris Vasile, Management bancar – suport de curs, Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor, Iasi, 2005, p. 36].

Acest lucru i-a determinat pe detinatorii de capitaluri in forma baneasca sa-i incredinteze unor depozitari spre a-i pastra in siguranta si pentru care sa primeasca o remunerare sub forma dobanzii bonificate, ca urmare a folosirii depozitelor ca surse de creditare. Asadar, depozitele bancare constituite pe seama depunerilor stau la baza procesului de redistribuire a capitalurilor banesti sub forma unor credite acordate de banci. Datorita dezvoltarii economice volumul creditelor solicitate a crescut foarte mult, ceea ce a dus la infiintarea intermediarilor financiari ca banci de depozit sau ca banci comerciale, devenind principala componenta a sistemelor bancare moderne.

Banca este definita ca „intermediar financiar, asigurand transferul de resurse banesti de la cei care au surplusuri de lichiditate (capacitate de finantare) catre cei care au nevoie de lichiditate (nevoie de finantare)” [2 Manolescu Gheorghe, Diaconescu Sirbea Adriana – Management bancar, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2001, p.11]. În sens larg, „banca reprezinta institutia financiara care mobilizeaza mijloacele banesti disponibile in economie, finanteaza, prin imprumuturi, persoanele fizice si juridice, organizeaza si efectueaza decontarile si platile in cadrul economiei nationale si in relatiile cu celelalte tari, avand ca obiectiv esential realizarea de profit”.

Rolul complex pe care bancile il au in economie, atat din punctul de vedere al serviciilor pe care le presteaza, cat si al relatiilor in spatiul economic si teritorial, se concretizeaza in cele trei functii esentiale ale bancii [3 Manolescu Gheorghe, Diaconescu Sirbea Adriana – Op. Cit. p.13]:

? atragerea fondurilor sub forma de depozite, in vederea plasarii si fructificarii lor;

? plasarea fondurilor, investirea acestora, prin acordarea de credite sau achizitionarea de titluri la vedere;

? efectuarea de incasari si plati, precum si furnizarea de servicii bancare si financiare.

Realizarea acestor functii este facilitata prin indeplinirea de catre banca a unor conditii dupa cum urmeaza:

? asigurarea si manifestarea increderii clientilor;

? evidenta continua si riguroasa a operatiilor;

? asigurarea confidentialitatii si secretului bancar.

Într-o economie de piata se disting urmatoarele categorii de intermediari financiari: bancile, organisme financiare creatoare de moneda; organisme financiare de specialitate si societati de asigurari care nu au ca rol principal crearea de moneda si trezoreria publica.

În Romania activitatea bancara se desfasoara prin institutii de credit autorizat, conform legii, de catre Banca Nationala a Romaniei.

Sistemul bancar este reprezentat de „ansamblul coerent al diferitelor categorii de institutii financiar-bancare, care functioneaza intr-o tara, raspunzand necesitatilor unei etape a dezvoltarii social-ecomice” [4 Ionescu Lucian – Bancile si operatiunile bancare, Editura Economica, Bucuresti, 1996, p.183].

Într-o economie de piata, sistemul bancar indeplineste functia de atragere si concentrare a economiilor societatii si de canalizare a acestora, printr-un proces obiectiv si impartial de alocare a creditului, catre cele mai eficiente investitii. Pentru indeplinirea acestei functii, bancile, ca verigi de baza ale sistemului, urmaresc modul in care debitorii utilizeaza resursele imprumutate. De asemenea, bancile asigura si faciliteaza efectuarea platilor, ofera servicii de gestionare a riscului si reprezinta principalul canal de transmisie in implementarea politicii monetare.

Sistemul bancar al unei tari cuprinde doua elemente de baza:

a) cadrul institutional – format din banca centrala a statului respectiv - care are rol de coordonare si supraveghere - banci comerciale si alte institutii financiare asimilate acestora;

b) cadrul juridic – care este compus din ansamblul reglementarilor care guverneaza activitatea bancara. În Romania, cadrul juridic este reprezentat de Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancara, cu modificarile si completarile ulterioare si Legea nr. 312/2004 privind Satutul Bancii Nationale a Romaniei.

Cele mai importante componente ale sistemului bancar sunt: [5 Ignat Ion, Pohoata Ion, Lutac Gheorghe, Pascariu Gabriela – Economie politica, Editura Economica, Bucuresti, 2002, p.393]

? banca de emisiune, numita si banca centrala;

? bancile comerciale (de depozit si ipotecare);

? bancile de afaceri;

? bancile specializate si institutiile de credit (banci de trezorerie, banci de economii, cooperative de credit, banci de comert exterior, societati de asigurari).

Conform unor opinii exprimate in literatura de specialitate [6 Alexandru Aurelian, Berea Paul – Modernizarea sistemului bancar, Editura Expert, Bucuresti, 2003, p. 18], elementele componente ale sistemului bancar sunt:

1) intrarile in sistemul bancar – reprezinta acel factor care conditioneaza existenta si functionarea celorlalte componente ale sistemului, dar cu care se afla intr-o stransa relatie de interconditionare reciproca. Intrarile sunt reprezentate de: resurse umane, mediul economic, resurse financiare, informatii;

2) structura de transformare – reprezinta banca cu structura sa organizatorica;

3) iesirile – reprezentate de produsele si serviciile bancare – sunt rezultatul actiunii primelor doua componente, de calitatea acestei actiuni depinzand in final valoarea multimii de iesiri.

Produsele sunt reprezentate de: instrumentele de plata si decontare, cecuri de virament cu si fara limita de suma, cecuri pentru ridicarea de numerar, cecuri de garantie emise, contractul de credit, extrase de cont privind operatiunile efectuate in conturile deschise clientilor. Serviciile cuprind: operatiunile de schimb valutar, operatiunile de arbitraj pe piete monetare in numele bancii sau al clientilor, servicii de asistenta in materie financiara, juridica si patrimoniala.

4) structura de conducere a bancii – are ca obiectiv organizarea, planificarea si controlul elementelor de mai sus, in scopul realizarii obiectivelor bancii.

Sistemul bancar romanesc are in prezent o structura duala, Banca Nationala a Romaniei asigurand autorizarea, reglementarea si supravegherea tuturor bancilor si promovarea politicii monetare a statului.

Banca Nationala a Romaniei, cu capital integral de stat, are ca obiectiv fundamental „asigurarea si mentinerea stabilitatii preturilor” [7 ***Legea nr. 312/2004 privind statutul Bancii Nationale a Romaniei, publicata in Monitorul Oficial nr. 582 din 30 iunie 2004]. Pentru indeplinirea acestuia, Banca Nationala a Romaniei elaboreaza si aplica politica monetara, politica de curs de schimb, valutara, de credit si de plati.

La sfarsitul anului 1989, in Romania functionau trei banci comerciale (Banca Agricola, Banca de Investitii si Banca de Comert Exterior). Dupa 1990, structura sistemului bancar romanesc a cunoscut o dezvoltare spectaculoasa. Evolutia sistemului bancar s-a concretizat in existenta, in anul 1998, a unui numar de 49 de banci autorizate sa functioneze, dintre care 32 de banci erau constituite cu capital integral sau majoritar romanesc. „Se poate spune ca principala caracteristica a dezvoltarii sistemului bancar romanesc a fost coerenta dezvoltarii structurale si calitative a activitatii bancilor, in sensul directiei ascendente cerute de adaptarea la cerintele economiei de piata” [8 Soroceanu Valentin, Macroeconomie, Editura Tipo Moldova, Iasi, 2003, p. 112].

Sistemul bancar, prin cadrul organizatoric si prin functiile sale, trebuie sa se individualizeze ca un sector prioritar, sa se impuna la nivelul intregii economii, sa asigure buna functionare a instrumentelor de reglare a mecanismului monetar si sa contribuie la fluidizarea fluxurilor banesti necesare desfasurarii unei activitati economice normale. În ceea ce priveste perioada de tranzitiei catre economia de piata, bancilor le revine sarcina de a se adapta si de a-si orienta activitatea in scopul asigurarii conditiilor favorabile aderarii la Uniunea Europeana.

În tara noastra, evolutia sistemului bancar s-a caracterizat prin urmatoarele directii de actiune [9 Soroceanu Valentin, Op. Cit., p. 113]:

? dezvoltarea si diversificarea produselor si serviciilor bancare;

? cresterea vitezei si diversificarea instrumentelor de decontare;

? modernizarea sistemului de evidenta si control;

? informatizarea sistemelor de transmitere a datelor de natura contabila, statistica si chiar a celor privind procesul de transfer.

Sistemul bancar actual romanesc este caracterizat prin extinderea continua a numarului si a tipurilor de societati bancare si, de asemenea, este parte integranta a mecanismului de finantare si de orientare a activitatilor economice.

Potrivit legii [10 ***Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancara, republicata in Monitorul Oficial nr. 78 din 24 ianuarie 2005, art. 8] privind activitatea bancara bancile pot desfasura, in limita autorizatiei acordate urmatoarele activitati:

a) atragere de depozite si de alte fonduri rambursabile;

b) contractare de credite, incluzand printre altele: credite de consum, credite ipotecare, finantarea tranzactiilor comerciale, operatiuni de factoring, scontare, forfetare;

c) leasing financiar;

d) servicii de transfer monetar;

e) emitere si administrare de mijloace de plata, cum ar fi: carti de credit, cecuri de calatorie si altele asemenea, inclusiv emitere de moneda electronica;