Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS:
Argument...........5
CAPITOLUL I: Scoala si profesorul - elemente hotaritoare ale formarii individului.......7
I.1 Scoala ca organizatie sociala...........8
I.2 Climatul scolii.............11
I.3 Profesia de profesor......14
I.3.1 Functiile profesorului..15
I.3.2 Rolurile profesorului...17
I.3.3 Competentele profesorului...........21
BIBLIOGRAFIE..24
CAPITOLUL II : Adolescenta - virsta ingrata sau virsta de aur?25
II.1 Adolescenta - problema sociala......26
II.2 Dificultatea fixarii in timp a adolescentei.........27
II.3 Dezvoltarea fizica a adolescentilor..29
II.4 Dezvoltarea intelectuala a adolescentilor.........32
II.5 Afirmarea personalitatii adolescentilor...........36
II.6 Dificultatea activitatii educative cu adolescentii41
II.6.1 Adolescentii au nevoie de afectivitate...41
II.6.2 insotire, nu tutelare.........42
BIBLIOGRAFIE..44
CAPITOLUL III: Educatia pentru autonomie - responsabilitate a profesorului contemporan......45
III.1. Delimitari conceptuale..............46
III.2. Termeni corelativi conceptului de autonomie.47
III.3. Responsabilitatea didactica........49
III.4. Perspectiva interculturala asupra autonomiei ca scop al educatiei.....51
III. 5. Construirea autonomiei elevului - una din responsabilitatile profesorului..............53
III. 5.1. Relatia pedagogica - premisa a construirii autonomiei elevului............54
III. 5.2. Autoritatea profesorului si autonomia elevului...55
III. 5.3. Comunicarea didactica si rolul ei in construirea autonomiei elevului...........59
III. 5.4. Construirea autonomiei elevului prin sistemul de recompense si pedepse......66
III. 5.5. Efectele expectantelor profesorului asupra autonomiei elevului.........68
III. 5.6. Concluzii...71
BIBLIOGRAFIE.73
CAPITOLUL IV: Prezentarea rezultatelor cercetarii.75
IV.1 Obiectivele cercetarii..76
IV.2 Ipotezele cercetarii.....76
IV.3 Prezentarea esantioanelor...........77
IV. 4 Operationalizarea conceptelor.....84
IV. 5 Prezentarea instrumentelor........85
IV. 6 Procedura85
IV. 7 Rezultatele obtinute...86
IV. 8 Concluziile cercetarii.102
iN LOC DE CONCLUZIE....104
BIBLIOGRAFIE GENERALA.............107
ANEXA

Alte date

?Rolul profesorului in construirea autonomiei elevului?

MOTO:

”Am ajuns la o concluzie care ma sperie. Sunt un element hotarator in clasa. Felul in care ma port creeaza climatul clasei. Dispozitia mea zilnica influenteaza intreaga atmosfera. Ca profesor, posed o putere uriasa de a face elevilor mei viata frumoasa sau insuportabila. Pot fi un instrument de tortura sau o sursa de inspiratie. Pot sa-i umilesc sau pot sa le fac pe plac; pot sa-i ranesc sau pot sa-i vindec. În toate situatiile am responsabilitatea de a decide daca un incident va fi aplanat sau amplificat, daca un copil va fi umanizat sau dezumanizat”(HAIM GINOT).

ARGUMENT

„Idealul educational al scolii romanesti consta in dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane, in formarea personalitatii autonome si creative”(Legea invatamantului, art.3, alin.2).

Prin definitie, idealul educativ „este categoria de generalitate maxima ce surprinde paradigma de personalitate, oarecum abstracta, proiectul devenirii umane la un moment dat, intr-o societate data”(C. Cucos, 1999, p.46). În acelasi timp, idealul educativ reprezinta instanta valorica suprema din care deriva norme, principii, scopuri, strategii si obiective determinate care directioneaza procesul de formare a viitorilor adulti. Datorita gradului mare de generalitate el poate parea nefunctional si chiar utopic. În plus, idealul educativ nu se decanteaza in spatiul activitatilor educative, ci se „impune” din exterior, din partea altor instante decat cele educative. Altfel spus el nu este un model standard, impus odata pentru totdeauna, ci este expus conjuncturilor istorice.

„Formarea personalitatii autonome” este enuntata ca ideal educational al scolii romanesti. Fiind ideal educational se caracterizeaza prin cele trei dimensiuni prezentate in orice manual de pedagogie: sociala, psihologica si pedagogica. Cu alte cuvinte, formarea personalitatii autonome corespunde unor cerinte sociale, raspunde nevoilor si posibilitatilor indivizilor si poate fi transpusa practic in planul instructiv – educativ.

În ce masura scoala romaneasca asigura formarea personalitatii autonome? Aceasta este intrebarea la care lucrarea de fata incearca un posibil raspuns. Autonomia elevului reprezinta un subiect controversat in spatiul scolii noastre. Aceasta concluzie a rezultat mai ales in urma unor discutii informale purtate cu unele cadre didactice si elevi din invatamantul preuniversitar. Autonomia se dovedeste a fi un domeniu vag, incert, chiar periculos. Exista minti care nu concep autonomia elevului in cadrul scolii. Cu alte cuvinte, rolul acestei institutii este acela de a forma roboti, indivizi in serie, „programati” sa execute si nu sa propuna singuri. La cealalta extrema se situeaza parerile conform carora scoala ofera prea multa autonomie elevilor, iar aceasta nu poate fi decat daunator, deoarece ei nu mai recunosc nici o autoritate.

În ceea ce-i priveste pe elevi, multi dintre ei au dovedit ca nici nu cunosc sensul conceptului de „autonomie”.

Ce rol ii revine profesorului in formarea personalitatii autonome? Iata o alta intrebare care a stat in centrul atentiei. În ce masura profesorii sunt constienti de acest rol si in ce masura actioneaza in directia construirii autonomiei elevilor?

Studiul se centreaza pe perioada adolescentei din doua motive:

a. in aceasta perioada de varsta se sfarseste scolaritatea obligatorie si pot fi constatate, macar in parte, efectele actiunii educative asupra viitorilor adulti;

b. la adolescenta se manifesta cel mai pregnant nevoia de autonomie si tot la persoanele de aceasta varsta poate fi constatat gradul de autonomie pe care il poseda.

În acest context idealuleducational este mai mult un pretext, decat un punct de reper sau un motiv de emitere a judecatilor de valoare. Se spune despre ideal, in general, ca spre el se tinde, dar niciodata nu poate fi atins, iar despre idealul educational ca „mai mult se declama decat se infaptuieste”(C. Cucos, 1999, p. 47). Este formarea personalitatii autonome doar o iluzie pe care o propune scoala romaneasca sau ea se si infaptuieste?