Dec 14 2023
Rolul teoriilor motivationale in managementul teoriilor intreprinderilor multinationale
Postat de licenteoriginale • In Stiinte Economice
Cuprins
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
Extras din document
Cuprins:Capitolul I. Aspecte teoretice privind globalizarea intreprinderilor...4
1.1. Elementele definitorii ale globalizarii.........4
1.2. intreprinderile globale...........8
1.3. Globalism si antiglobalism.....14
Capitolul II. Companiile multinationale: aparitie si dezvoltare......18
2.1. Internationalizarea firmei: mecanisme si motivatii......18
2.1.1. Mecanismul internationalizarii...18
2.1.2. Stadiile dezvoltarii firmei pe plan international..............19
2.1.3. Motivatiile internationalizarii.....21
2.1.4. Strategia internationalizarii.......26
2.2. Societatile multinationale......28
2.2.1. Efectele participarii la societatile multinationale............30
2.2.2. Conduita societatilor multinationale............36
Capitolul III. Teorii motivationale in managementul modern...39
3.1. Continutul si natura motivatiei39
3.2. Principalele teorii motivationale............45
3.3. Motivarea personalului in context intercultural..........52
3.3.1. Satisfacerea nevoilor - baza a motivarii........53
3.3.2.Influenta culturii in motivare......54
Capitolul IV. Performanta ca rezultat al motivarii......58
4.1. Satisfactia si performanta......58
4.1.1. Performanta - scop in sine sau efect al motivarii............61
4.1.2. Motivarea performantelor angajatului..........63
4.1.3. Analiza performantei66
4.2. Motivarea si performanta in companiile multinationale68
Capitolul V Studiu privind managementului complexului hotelier Continental Arcasu.....76
Bibliografie .....88
Alte date
?CAPITOLUL I. ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND GLOBALIZAREA ÎNTREPRINDERILOR
1. Elementele definitorii ale globalizarii
Nici o definitie a fenomenului globalizarii nu este mai acoperitoare decat cea indusa de cunoscuta sintagma a „ statului planetar” si ca desi prezentat ca un fenomen specific sfarsitului de secol si de mileniu, global, sau cel putin unele din dimensiunile sale, nu este lipsita de o lunga istorie. Ceea ce dobandeste fenomenul contemporan al globalizarii de precedentele procese integrationiste sunt scara ( anterior regionala, actual mondiala), ritmul schimbarilor ( este suficient sa luam in considerare rata anuala a „universalizarii” Internetului) si sprijinirea intr-o mai mare masura decat oricand inainte pe progresul tehnologic ci impact imediat asupra conditiilor vietii cotidiene.
Una dintre cele mai utilizate definitii ale conceptului de globalizare este urmatoarea: „ Globalizarea reprezinta procesul prin care distanta geografica devine tot mai putin important in stabilirea si dezvoltarea relatiilor transfrontaliere de natura economica politica si socio-culturala. Retelele de relatii si dependente dobandesc un potential tot mai mare de a deveni internationale si modalitate”. [1 Ioan Bari, Globalizarea si problemele globale, editura Economica, Bucuresti, 2001]
În aceasta definitie sunt cuprinse atat aspectele obiective, cat si cele subiective pe care le implica acest concept. Pe de o parte, globalizarea devine din ce in ce mai puternica datorita faptului ca oamenii au inceput sa simta tot mai clar noile oportunitati deschise de utilizarea noilor tehnologii, precum si a noilor strategii si politici. Pe de alta parte, geografia pierde din relevanta datorita noilor tehnologii. În acelasi timp temerile si reactiile cauzate de dezvoltarea procesului sunt, de asemenea, devenind din ce in ce mai rara ca indivizii si societatile sunt tot mai putin protejati de granite.
Globalizare este un factor de integrare a omului in comunitatea mondiala si ofera spatiu de desfasurare noilor sisteme de guvernabilitate globala si unei societati civile globale.
Fenomenul globalizarii a fost definit si astfel:
? globalizarea se refera la toate acele procese prin care popoarele lumii sunt incorporate intr-o singura societate mondiala, societate globala.(Martin Albrow, 1990)
? Globalizarea poate fi definita ca intensitatea relatiilor sociale in lumea intreaga, care leaga intr-o asemenea masura localitatile indepartate, incat evenimentele care au loc pe plan local sunt privite prin prisma altora similare, petrecute la mai multe mile departare si invers.(Anthony Gidees, 1990)
? Globalizarea este reteaua globala care a adunat laolalta comunitati de pe aceasta planeta, altadata dispersate si izolate intr-o dependenta mutuala si o unitate ale „unei singure lumi”. (Emanuel Richter).
Globalizarea este un concept abstract. El nu se refera la un obiect concret, care poate fi pus in evidenta pornind de la dimensiunile sale firesti, usor identificabile prin unitati de masura consacrate. Nu este nici un indicator sau un indice static, obtinut prin calcule mai mult sau mai putin sofisticate. Datorita acestui fapt, n-a fost niciodata usor de definit, mai ales ca aparut de curand in sistemul categorial al stiintei economice. Daca un specialist ar fi intrebat ce intelege prin „globalizare”, acesta este tentat sa expuna o adevarata teorie in cadrul careia conceptul in cauza este bine incadrat. Altii, in schimb, pornind de la aparente, afirma ca globalizarea inseamna pur si simplu „americanizarea”, deoarece sunt convinsi de originea acestui cuvant de opinie. Nu putini sunt cei ce sustin in lucrarile lor ca globalizarea se refera la „cresterea importantei pietei mondiale” in relatiile comerciala si financiare internationale. În acest context, globalizarea este privita ca „o victorie a pietei si democratiei” asupra vietii sociale si politice. În fine, pentru multi autori globalizarea este un concept deosebit de complex care se bazeaza pe schimbari radicale in viata economica, social-culturala si politica, schimbari izvorate din realitatea nemijlocita a zilelor noastre care nu mai pot fi vechile tipare istorice si nu mai poate fi explicat cu ajutorul aparatului categorial clasic devenit intre timp fragil si inadecvat noilor procese si fenomene ce se manifesta pe arena internationala [2 Gheorghe Postelnicu, Catalin Postelnicu, Globalizarea Economiei, Editura Economica, Bucuresti, 2000].
Globalizarea economiei nu este un proces nou, primele sale simptome aparand cu mult timp in urma, desi este pretentios si chiar riscant sa-i atribuim. În fazele sale incipiente, aceleasi conotatii valabile astazi. Fenomenul s-a dezvoltat, insa treptat, cunoscand etape distincte de evolutie, pana in momentul in care n-a mai putut fi explicat prin vechile sabloane cu care ne obisnuise economia clasica si chiar neoclasica. Adancirea legaturilor dintre noii actori ai economiei mondiale a atins la un moment dat un asemenea nivel, incat intregul sistem categorial al economiei politice ar fi trebuit sa fie revazut si structurat, in scopul oglindirii mai clare a noilor realitati intervenite in relatiile economice internationale. Este adevarat ca, o lunga perioada de timp, manifestarea acestor relatii de interdependenta economica n-au pus cu atata acuitate problema gasirii unor definitii noi, menite sa refaca din temelii vechea structura categoriala intrata in rutina. Din acest punct de vedere, globalizarea poate fi considerata ca un concept nou, nascut pe fondul evolutiei vertiginoase a evenimentelor economice, caracteristice ultimei parti a secolului XX si atingerii pragului mediatizatului 2000. [3 Gheorghe Postelnicu, Catalin Postelnicu, Globalizarea Economiei, Editura Economica, Bucuresti, 2000]
Rezulta, asadar, ca globalizarea economiei reprezinta ultimul stadiu al procesului de largire a dimensiunilor spatiului activitatii economice, proces inceput inca in perioada preindustriala. Viteza de desfasurare, precum si directia in care a evoluat au fost conditionate, de-a lungul timpului, de progresele inregistrate in domeniul transporturilor si al tehnologiilor privind crearea de mediului economi favorabil afacerilor si oferirea mijloacelor materiale si umane necesare.
În ultima parte a acestei lungi perioade istorice, un rol din ce in ce mai important l-a avut comertul, investitiile straine directe si aliantele strategice intre marile companii multinationale. Datorita acestui fapt, economia mondiala a devenit structural interdependenta, astfel decat i se poate atribui calificativul de globala, pentru a o distinge de cea internationala care semnifica, dupa parerea noastra, un nivel inferior de integrare.
Data fiind literatura extrem de vasta dedicata acestui subiect, definirea globalizarii s-a transformat intr-un demers curajos si riscant. Totusi, din multimea definitiilor intalnite pana acum, una in mod deosebit ne-a retinut atentia. De altfel, pe aceasta o prefera ti cunoscutul om de stiinta englez, Jhon H. Dunning, care s-a ocupat indeaproape de fenomenul globalizarii si corporatiilor internationale. Definitia in cauza este urmatoarea: „ Globalizarea se refera la multiplicarea legaturilor si interconexiunilor dintre statele si societatile care fac parte in prezent din sistemul mondial. Ea descrie procesul prin care evenimentele, deciziile si activitatile desfasurate intr-o parte a lumii au consecinte semnificative pentru indivizii si comunitatile situate la mari distante una de alta. Globalizarea are doua trasaturi distincte: sfera de actiune (intinderea) si intensitatea (sa adancirea). Pe de o parte, ea defineste un set de procese care cuprind aproape tot globul, sau opereaza pretutindeni in lume, fapt ce imprumuta acestui concept o conotatie spatiala. Pe de alta parte, ea presupune intensificarea nivelurilor ed interactiune, interconectare sau interdependenta intre statele si societatile care alcatuiesc comunitatea mondiala. Prin urmare, alaturi de extinderea legaturilor, are loc si „o adancire a proceselor globale”.
John H. Dunning, caruia i-a placut in mod deosebit aceasta definitie, adauga in lucrarea sa cateva comentarii. El subliniaza ca avem de-a face cu doua forme ale globalizarii: una superficiala si alta profunda. Prima, daca este vorba de o interpretare gresita a termenului, are in vedere angajarea unei tari, ca entitate economica de sine statatoare, in schimburi comerciale, cu un singur produs, cu o alta tara, privita si ea ca o entitate distincta. Cea de-a doua forma a globalizarii, care o distingem usor de alte forme ale internationalizarii, vizeaza tranzactiile pe care un stat le afecteaza cu un numar mare de state, din toata lumea.
Aici nu ne mai confruntam cu schimburi izolate, ci suntem in fata unei adevarate retele a valorilor adaugate, in cadrul caruia tranzactiile sunt coordonate de asa maniera incat sa serveasca interesele comune ale unei comunitati mondiale globalizate.
Astfel o firma globala poseda sau controleaza un numar mare de filiale amplasate in diferite puncte ale Terrei si este angajata in aliante sau retele de afaceri pe aproape toate continentele. Ea isi procura factorii de productie de care are nevoie (materii prime, capital, munca si alte produse intermediare) de oriunde este mai avantajos, vazandu-si, in acelasi timp, produsele si serviciile pe fiecare piata mai importanta a lumii. [4 Aurel Burciu, Management General, Editura Univestitatii Suceava, 1999] În mod similar, o tara care este deschisa fortelor globalizarii are relatii comerciale, financiare si investitionale foarte diversificate din punct de vedere geografic, iar valoarea adaugata asociata acestor relatii reprezinta o parte semnificativa a produsului ei intern brut. S-a format, in felul acesta, un adevarat trend universal in cadrul caruia firmele si tarile sunt mai integrate economic. Drept urmare, structura economiei mondiale actuale este foarte diferita de cea pe care au cunoscut-o generatiile anterioare. [5 Gheorghe Postelnicu, Catalin Postelnicu, Globalizarea Economiei, Editura Economica, Bucuresti, 2000]
Globalizarea ofera oportunitati extinse pentru o dezvoltarea reala la nivel global, dar se manifesta printr-un progres inegal pe regiuni. Unele tari devin din ce in ce mai integrate in economia mondiala, cu o viteza mult mai mare decat altele. Politicile de orientare spre integrarea globala au indus un dinamism ridicat si chiar prosperitate pentru multe din tarile din Asia de Est. Totusi, crizele inregistrate de pietele emergente in anii 1990 au demonstrat ca oportunitatile asociate procesului de globalizare presupun si riscuri – riscuri provenite din miscari volatile de capital, la care se adauga riscuri de ordin social, economic si degradare a mediului inconjurator care sunt determinate de accentuarea saraciei.
Ultima faza a mondialitatii, globalizarea economiei reprezinta intrepatrunderea tot mai accentuata a economiilor nationale, reflectata in crestere in cadrul fiecarei tari a rolului schimburilor comerciale, a investitiilor si capitalurilor straine in formarea Produsului Intern Brut (PIB). Aceasta inseamna ca o defectiune cat de mica intr-o tara, respectiv slabirea unei verigi a lantului interdependentelor economice, poate conduce la blocarea intregului angrenaj, pentru ca aceiasi actori sunt prezenti pe toate pietele lumii.
Globalizarea constituie, fara indoiala, marea sfidarea a zilelor noastre. Cine nu participa la procesul globalizarii este pierdut. Dar, cum se poate supravietui intr-o economie supusa globalizarii? Pare destul de simplu: cine este mai puternic, cine este mai rapid…
În concluzie, globalizarea economiei mondiale ar putea fi definita ca fiind procesul deosebit de dinamic al cresterii interdependentelor dintre statele nationale, ca urmare a extinderii si adancirii legaturilor transnationale in tot mai largi si mai variate sfere ale vietii economice, politice, sociale, culturale si avand drept implicatie faptul ca problemele devin mai curand globale decat nationale, cerand, la randul lor, o solutionare mai curand globala decat nationala. [6 Ioan Bari, Globalizarea si problemele globale, Editura Economica, Bucuresti, 2001]
2. Întreprinderile globale
Asa cum anticipa J. Naisbitt acum circa doua decenii, globalizarea a adus o noua paradigma de gandire. Piata mondiala a devenit un sistem de piete interdependente. Pe o piata din ce in ce mai globala, intreprinderea nu mai poate adopta decizii in mod fragmentar, adica tara cu tara, asa cum proceda acum cateva decenii. De aceea, se considera ca la inceputul secolului al XXI-lea, prioritatile managementului intreprinderilor de succes ar trebui sa fie mai mult ca oricand urmatoarele:
? abilitatea de a livra produsele/serviciile la timp;
? abilitatea de a oferi in mod constant produse/servicii de calitate;
? abilitatea de a asigura performante inalte produselor/ serviciilor;
? abilitatea de schimbare rapida a sarcinii de productie;
? abilitatea de a oferi produse/servicii la preturi/tarife mici;
? abilitatea de a produce o bogata gama sortimentala, in cantitatea solicitata de consumatori.
În conditiile trecerii de la productia clasica la integrarea productiei cu ajutorul calculatorului (CIM – Computer Integrated Manufacturing), managementul intreprinderilor a trebuit sa aiba in vedere elaborarea unei strategii concurentiale mai complexa, prin:
1. urmarirea aspectelor multiple vizand calitatea produselor/ serviciilor, livrarea lor la timp, adaptarea la nevoile consumatorului, costul scazut;
2. urmarirea simultana a mai multor segmente de piata;
3. urmarirea dezvoltarii de noi produse.
În literatura de specialitate se vorbeste din ce in ce mai mult de intreprinderea globala. De la intreprinderea internationala, aparuta la inceputul secolului XX, s-a trecut la intreprinderea multinationala, la inceputul anilor 1950, iar apoi, din anii 1980, la intreprinderea globala. Specialistii considera ca multinationalizarea si transantionalizarea intreprinderilor pot fi explicate pe baza a patru teme explicative principale, respectiv:
? restrictiile de aprovizionare;
? existenta spatiilor nationale;
? structura oligopolista internationala;
? diferentierea costurilor de productie. [7 G. A. Frois – Economia politica, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1994
]
Aparitia intreprinderii globale este strans legata, printre altele, de urmatoarele elemente:
Documente similare
· Rolul teoriilor motivationale in managementul teoriilor intreprinderilor multinationale· Rolul si importanta intreprinderilor mici si mijlocii
· Performanta economica in societatile multinationale (S.C. XYZ S.A.)
· Adaptarea firmelor romanesti la cerintele companiilor multinationale
· Strategia firmelor multinationale in contextul integrarii regionale
· Rolul si functiile auditului intern in managementul bancar.Studiu de caz la....
· Consideratii cu privire la rolul conceptului de inteligenta emotionala in managementul organizati...
· Consideratii cu privire la rolul conceptului de inteligenta emotionala in managementul organizati...
· Managementul luarii deciziei. Sistemul informational si rolul lui in procesul decizional
· Aplicarea tehnicilor motivationale la SC