Pagina documente » Politehnica » Sincronizarea in retelele numerice de transmisiuni

Despre lucrare

lucrare-licenta-sincronizarea-in-retelele-numerice-de-transmisiuni
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-sincronizarea-in-retelele-numerice-de-transmisiuni


Cuprins

CUPRINS
Sincronizarea retelei numerice de campanie
Capitolul 1. Introducere..............8
1.1 Memoriu justificativ...........8
1.2 Locul si rolul retelei de transmisiuni de campanie..............13
Capitolul 2. Metode de sincronizare a retelelor numerice............18
2.1 Aspecte generale18
2.2 Sincronizarea si alunecarea de frecventa intr-o retea digitala19
2.2.1 Introducere..19
2.2.2 Alunecarea...20
2.3 Metode de sincronizare......23
2.3.1 Metoda plesiocrona.....23
2.3.2 Metoda de sincronizare mutuala...26
2.3.2.1. Principiile sincronizarii mutuale..........27
2.3.2.2. Caracteristici statice.............32
2.3.2.3. Caracteristici dinamice.........36
2.3.3 Metoda sincronizarii exterioare....37
2.3.4 Metoda de sincronizare master-slave...........38
2.3.5 Metoda repartizarii frecventei etalon...........40
2.3.6 Metode hibride de sincronizare....40
Capitolul 3. Argumentarea metodei de sincronizare aleasa..........42
Capitolul 4. Proiectarea buclei cu calare pe faza..........45
4.1 Principiile de baza ale buclei cu calare pe faza (PLL)..........45
4.1.1 Controlul automat al fazei............45
4.1.2 Bucla cu calare pe faza.46
4.1.3 Aproximarea liniara....49
4.1.3.1 Functiile de transfer de baza...49
4.1.3.2 Eroarea de faza in starea de echilibru.....50
4.1.3.3 Proiectarea sistemelor cu reactie utilizind diagramele Bode.....52
4.1.4 Bucla cu calare pe faza de ordinul doi..........55
4.1.4.1 Functii de transfer55
4.1.4.2 Variabile de stare.59
4.1.4.3 Raspunsul tranzitoriu al buclei in conditii liniare...62
4.2 Proiectarea buclei PLL.......65
4.2.1 Comparator de faza/frecventa cu trei stari...65
4.2.1.1 Functionarea comparatorului de faza/frecventa65
4.2.1.2 Circuitul de memorare RC comutat.68
4.2.2 Oscilatorul comandat in tensiune72
4.2.2.1 Bazele teoretice.............72
4.2.2.2 Termocompensatoare.....76
4.2.2.3 Semnalul de comanda....78
4.2.2.4 Oscilator controlat in tensiune cu cuart...........79
4.2.3 Triggerul Schmitt......81
4.2.4 Simularea buclei PLL82
Capitolul 5. Sincronizarea de bit.85
5.1 Proiectarea schemei bloc...85
5.1.1 Schema bloc a sincronizatorului de bit cu FTB..........89
5.1.2 Schema bloc a sincronizatorului de bit cu bucla PLL...90
5.1.3 Schema bloc a sincronizatorului de bit early-late........91
5.2 Proiectarea programelor de simulare...93
5.2.1 Programul de simulare pentru sincronizatorul de bit cu FTB.......94
5.2.2 Programul de simulare pentru sincronizatorul de bit cu PLL........95
5.2.3 Programul de simulare pentru sincronizatorul de bit early-late....97
Capitolul 6. Sincronizatorul de cadre..........99
6.1 Introducere......99
6.2 Proiectarea schemei bloc si a schemei logice...100
6.3 Programul de simulare pentru sincronizatorul de cadru....104
Capitolul 7. Proiectarea programului de simulare a retelei..........106
7.1 Introducere.....106
7.2 Sistem simplu terminat...107
7.3 Sistem dublu terminat....109
7.4 Sistem de control al intirzierii........111
7.5 Sistem de temporizare reversibil.....113
7.6 Retea de sincronizare cu noua centre..............115
Capitolul 8. Observatii, concluzii si recomandari.......118
Anexa......120
Bibliografie............122

EXTRAS DIN DOCUMENT

?{p}

{p}

?

Capitolul 1

Introducere

1.1 Memoriu justificativ

Elementele de baza ale retelelor numerice de telecomunicatii sunt sistemele numerice de emisie (SNE) si statiile de comutare. SNE formeaza fluxurile numerice de informatii pe baza separarii in timp a canalelor. Statiile numerice de comutare realizeaza comutarea fluxurilor numerice de informatii pe baza separarii lor in timp. În aceste conditii, fiecare simbol binar transmis de SNE trebuie sa ocupe in momentul necesar intervalul de timp ce ii este rezervat in alt SNE sau statie de comutare. Întrucat simbolurile binare vin aleator din diferite parti ale retelei, este important ca sursele lor sa fie sincronizate. Prin sincronizarea retelei numerice se intelege procesul de stabilire si mentinere a raporturilor de timp predeterminate intre fluxurile numerice.

În esenta sincronizarea in sistemele de transmisiuni numerice trebuie sa rezolve problema receptionarii corecte la terminalul B a ceea ce s-a transmis la terminalul A, adica sincronizarea receptorului cu transmitatorul. Pentru rezolvarea acestei probleme, simple la prima vedere dar complexa din punct de vedere tehnic, trebuie sa se asigure sincronizarea la nivel de retea si sincronizarea la nivel de canal.

Sincronizarea la nivel de canal cuprinde:

- Sincronizarea de tact (bit), este elementul de sincronizare cel mai fin posibil in cadrul retelei, adica este procesul de stabilire si mentinere a intervalului de timp elementar de bit in fluxurile numerice. Aceasta sincronizare este rezolvata prin intermediul codurilor de linie bune sincronizatoare: AMI, CMI, HDB-3, PST, Manchester, Miller.

- Sincronizarea de cadru (ciclu), reprezinta operatiunea de alocare a unui interval pentru cuvantul de sincronizare al cadrelor. Sincronizarea de ciclu asigura gasirea inceputului fiecarui cadru de informatie in vederea descompunerii sale in simboluri binare.

- Sincronizarea de multicadru (superciclu), reprezinta operatiunea de alocare a unui interval pentru cuvantul de sincronizare al multicadrelor.

Sincronizarea la nivel de retea

În cazul unei retele digitale, generatoarele de tact proprii ale echipamentelor de comutatie trebuie sa fie sincronizate intr-un fel sau altul, adica sa aibe aceeasi frecventa de tact. Daca acest lucru este realizat, legatura digitala poate extrage tactul de la un singur comutator la care este conectata, fiind automat sincronizata si cu celalalt. Sincronizarea echipamentelor de comutatie din componenta unei retele se realizeaza dupa un plan de sincronizare si reprezinta sincronizarea la nivel de retea.

Metode de sincronizare a retelei:

- metoda plesiocrona

- sincronizarea master (exterioara)

- sincronizarea master-slave (conducator-condus)

- sincronizarea reciproca

- metoda repartizarii frecventei etalon

- metode hibride

O legatura digitala asigura transportul informatiei intr-o retea digitala de telecomunicatii. Aceasta este formata din echipamente terminale situate in nodurile retelei, a caror principala functie este cea de formare si transmitere a semnalului de linie, echipamente de linie (Ri) a caror principala functie este cea de regenerare, si canale de comunicatie [4] .Nodurile retelei pot fi fie multiplexoare, fie sisteme de interconectare (comutatoare). Structura generala a unei legaturi digitale ce asigura transportul intre doua multiplexoare este ilustrata in figura 1.1-1.

În reteaua telefonica publica comutata (PSTN) o astfel de legatura poate fi utilizata pentru interconectarea a doua echipamente de comutatie, sau pentru conectarea mai multor linii de abonat la un echipament de comutatie. În al doilea caz multiplexul dinspre reteaua de acces se numeste si multiplex de abonat (multiplex terminal T-MUX).

Pentru a efectua o receptie corecta a semnalelor digitale, receptorul trebuie sa functioneze dupa o baza de timp (ceas) identica cu cea de la emisie. Cu alte cuvinte, cele doua echipamente, receptorul si emitatorul, trebuie sa fie sincronizate (la nivel de bit). Sincronizarea la nivel de bit a unei legaturi digitale se poate realiza in mod diferit, in functie de tipul legaturii.

• Legatura T-MUX ? T-MUX

Se considera in figura 1.1-1 ambele MUX terminale (conectate la linii de abonat in PSTN). Fiecare va emite pe un tact dat de generatorul propriu si va realiza receptia pe un tact obtinut din fluxul de date receptionat. Deci pe legatura digitala informatia circula cu tacte diferite in cele doua sensuri de transmisie. În figura 1.1-2 sunt reprezentate doua SNE unite printr-un canal duplex de legatura. În partea de emisie a aparaturii fiecarui sistem se foloseste un generator independent de frecventa de tact F1 sau F2.

În partea de receptie a aparaturii, fluxurile numerice de intrare se decodifica pe frecventa F1 sau F2 cu care au fost transmise. Nu este necesar ca cele doua frecvente sa fie egale, deci nu este necesara sincronizarea de tact a retelei.

Oferta anului

Reducere 2020