Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS:
1. Notiuni generale de sintaxa ...5
1.1. Obiectul sintaxei .5
1.2. Evolutia conceptului de sintaxa .............6
1.3. Sintaxa si celelalte componente ale limbii 8
1.3.1. Sintaxa si morfologia ..........9
1.3.2. Sintaxa si lexicologia .........11
1.3.3. Sintaxa si semantica ..........12
1.3.4. Sintaxa si fonetica .............17
1.4. Unitatile sintaxei 18
1.4.1. Propozitia ........19
1.4.2. Fraza ..............19
1.4.3. Partile de propozitie ..........20
1.5. Raporturile sintactice .........20
1.5.1. Raportul de interdependenta
dintre subiect si predicat ............20
1.5.2. Raportul de coordonare ......20
1.5.3. Raportul de subordonare ....21
1.5.4. Mijloacele de exprimare a
raporturilor sintactice in propozitie si fraza ...22
1.5.4.1. Flexiunea .........22
1.5.4.2. Jonctiunea .......22
1.5.4.3. Juxtapunerea ...23
1.5.4.4. Topica, intonatia si pauza ...23
2. Propozitia .............24
2.1. Clasificarea propozitiilor dupa structura ..............26
2.1.1. Propozitia analizabila ........27
2.1.1.1. Propozitia simpla ..............27
2.1.1.2. Propozitia dezvoltata .........27
2.1.2. Propozitia neanalizabila ......27
2.2. Clasificarea propozitiilor dupa
aspectul lor afirmativ sau negativ .28
2.3. Clasificarea propozitiilor dupa scopul comunicarii ..28
2.3.1. Propozitia enuntiativa ........28
2.3.2. Propozitia interogativa .......29
2.3.3. Valori expresive ale propozitiilor enuntiative si
interogative exclamative ............30
2.3.3.1. Topica si punctuatia ..........31
2.3.3.2. Coordonarea si subordonarea in propozitie ...........31
2.3.4. Rolul elementelor de relatie .32
2.4. Analiza sintactica a propozitiei ............33
3. Fraza ....35
3.1. Definitii ale frazei .............35
3.2. Propozitii principale si propozitii secundare ..........35
3.3. Propozitii regente si propozitii subordonate ...........36
3.4. Coordonarea si subordonarea in fraza ...37
3.4.1. Propozitiile coordonate copulative ........37
3.4.2. Propozitiile adversative.......38
3.4.3. Propozitiile disjunctive........38
3.4.4. Propozitia conclusiva.........38
3.5. Rolul elementelor de relatie in fraza ......39
3.6. Topica si punctuatia ..........40
3.7. Corespondenta dintre propozitiile subordonate
si partile de propozitie 41
3.8. Analiza sintactica a frazei ...41
4. Topica ..44
4.1. Ordinea partilor principale in propozitii ..............46
4.2. Locul complementelor direct si indirect 48
4.3. Locul atributelor fata de regentii lor ....51
4.4. Ordinea propozitiilor in fraza ............53
4.5. Topica si punctuatia subordonatelor.... 54
4.6. Functiile topicii 56
4.6.1. Functia semantica ............57
4.6.2. Functia stilistica 57
4.6.3. Functia sintactica ............58
4.7. Consecinte ale nerespectarii topicii ......59
4.8. Topica - mijloc de evitare a cacofoniilor .............60
5. Acordul gramatical 61
5.1. Acordul predicatului cu subiectul .......61
5.1.1. Acordul predicatului verbal ..............61
5.1.2. Acordul predicatului nominal adjectival .............64
5.1.3. Acordul numelui predicativ adjectiv cu
subiectul multiplu ...64
5.1.4. Acordul numelui predicativ substantival
si pronominal .........65
5.1.5. Alte feluri de acord ale predicatului cu subiectul ..67
5.1.5.1. Acordul dupa inteles .......67
5.1.5.1.1. Acordul atributului adjectival cu substantivul
determinat ...........68
5.1.5.2. Alte acorduri 69
6. Vorbirea directa - vorbirea indirecta ......71
6.1. Vorbirea directa ............71
6.1.1. Cuvintele de declaratie ....72
6.1.1.1. Locul cuvintelor de declaratie ..........73
6.1.1.2. Deasa folosire a verbului a zice ......73
6.2. Vorbirea indirecta ..........73
6.2.1. Raportul dintre vorbirea indirecta si propozitiile
completive, subiective, predicative si atributive ...........74
6.3. Transpunerea vorbirii directe in vorbirea indirecta .............74
7. Semnele de punctuatie ..........76
8. Concluzii ............79
Bibliografie..........81

Alte date

?

1. NOTIUNI GENERALE DE SINTAX?

Sintaxa este capitolul lingvisticii care studiaza propozitia, ca unitate de

baza a limbii, legatura dintre propozitii in fraza si sintagma, ca element component al propozitiei.1 Distingem, asadar, o sintaxa a propozitiei (numita si sintaxa majora) si o sintaxa a sintagmei (numita si sintaxa minora). Sintaxa majora stabileste regulile referitoare la construirea propozitiilor si a frazelor, necesare pentru a exprima continutul gandirii si simtirii omului. În vederea realizarii acestui scop, se folosesc procedee foarte variate, cu distributie diferita in diferite limbi: accentul, flexiunea, prepozitiile si conjunctiile, ordinea cuvintelor, etc.

1.1. OBIECTUL SINTAXEI

Sintaxa propozitiei studiaza propozitia privita independent de legatura

cu alte propozitii. În sfera de preocupari a acestei sectiuni a sintaxei intra urmatoarele probleme mari: clasificarea propozitiilor dupa scopul comunicarii in propozitii enuntiative si interogative, la baza carora se disting dupa modalitate specii de propozitii ca cele optative si dubitative, potentiale si imperative; clasificarea propozitiilor in pozitive si negative; clasificarea propozitiilor dupa structura lor in propozitii analizabile si neanalizabile, monomembre si bimembre, simple si dezvoltate, verbale si nominale; studierea partilor de propozitie in mod izolat (subiectul, predicatul, atributul, complementul, elementul predicativ suplimentar) si a raportului de coordonare dintre ele.

Sintaxa frazei studiaza felul cum se unesc propozitiile pentru a alcatui fraze. Ea se ocupa de propozitii din punctul de vedere al legaturii unora cu alte propozitii, distingand in primul rand propozitiile principale de cele secundare, aflate in raport de subordonare (propozitiile subordonate pot depinde insa nu numai de o principala, ci si de o propozitie care la randul ei e subordonata fata de alta).

Raporturile sintactice sunt aceleasi intre partile componente ale unei propozitii ca si intre propozitiile unei fraze: raporturi de subordonare sau de determinare cand dintre doua elemente aflate in acest raport unul depinde de altul si raporturi de coordonare cand elementele respective stau pe acelasi plan, fara a depinde unul de altul. Identitatea raporturilor existente in propozitie si fraza face ca si in studierea celor doua unitati sintactice sa se intalneasca categorii similare: subiectului din propozitie ii corespunde in fraza propozitia subiectiva, atributului o atributiva, etc.; partile de propozitie coordonate pot fi copulative, adversative, etc. ca si propozitiile coordonate.

Sintaxa studiaza si unele constructii speciale care se intalnesc si in propozitie si in fraza, cum sunt constructiile incidente, anacolutul sau procedee ca elipsa si repetitia. Dintre caracteristicile legate de descrierea

_________________________________________

1. V. Serban, Sintaxa limbii romane, ed. a II-a, Bucuresti, 1970, p. 10

5

diferitelor unitati sintactice se studiaza in capitole aparte la fraza corespondenta timpurilor si vorbirea directa si indirecta, , in timp ce topic

(ordinea cuvintelor si a propozitiilor) si rolul sintactic al unor elemente fonetice ca accentul, intonatia, pauza si ritmul intereseaza atat propozitia cat si fraza.

1.2. EVOLUTIA CONCEPTULUI DE SINTAX?

Asupra conceptului de sintaxa nu exista, in literatura de specialitate, un

punct de vedere comun, varietatea semnificatiilor fiind generata, in cea mai mare masura, de perspectiva din care diversele scoli sau orientari abordeaza cercetarea fenomenelor lingvistice.

Termenul de sintaxa isi are originea in grecescul „syntaxis”, abstractul verbal al lui „syntasso”, care insemna „a construi, constructie”. Cu aceasta nota semantica a fost introdus in regimul gramatical de catre Apollonis Dyskolos, supranumit si „parintele sintaxei”, prin celebrul sau tratat „Peri syntaxeos”, tradus mai tarziu in latina prin „De constructione”, adica „despre constructie”, termen care s-a folosit in paralel cu cel de sintaxa pana in secolul al XIX-lea.

„Gramatica, arata Bogdan Petriceicu-Hasdeu, are a face in specie cu forma, iar cu sensul numai intrucat se atinge de relatiuni logice intre o forma si alta. Cele doua ramuri proprii ale gramaticii sunt morfologia si sintaxa, ambele avand de obiect forma si iarasi forma. Din aceasta perspectiva, sintaxa se defineste ca „teorie a formelor si a intelesului constructiilor sintactice”, sau ca „teorie a relatiilor”. Orientarea catre studiul unitatilor sintactice – propozitia, partile de propozitie si chiar sintagma – al relatiilor care se stabilesc intre ele – coordonare, subordonare – si al mijloacelor de exprimare – gramaticale si extragramaticale – largeste considerabil sfera de difuziune a obiectului sintaxei, abandonandu-se sau completandu-se formula traditionala de „constructio”. Drept urmare, sintaxa, ca parte componenta a gramaticii, acumuleaza in obiectul sau de investigatie o gama mult mai variata de aspecte descriptive si normative, care, supraevaluate, ii confera, in raport cu morfologia, o pozitie dominanta.

În lingvistica romaneasca, conceptul de „sintaxa” este atestat o data cu aparitia primelor gramatici, cu semnificatia din gramaticile medievale si de mai tarziu, care au servit ca modele. Desi in cuprinsul gramaticilor, cunoaste un spatiu mai restrans, prezenta sintaxei, in raport cu morfologia (etimologia) sau cu fonetica si prozodia, este marcata de fiecare data intr-un capitol distinct prin termenii „sintacsis”, „sintactul”, „sintactica”, sintetica”. Alteori, se face apel la un corespondent din fondul lexical romanesc: incheiere, alaturi de sintactis, constructie sau alcatuire, alcatuirea cuvintelor, constructie, intocmire, compunamant. Termenul de sintaxa, cu o circulatie occidentala, in aceeasi forma sau intr-o forma asemanatoare pana in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, se impune si se generalizeaza ca expresie unica a unui concept gramatical dupa 1880 prin gramatica lui Pitia, 1881, Robin, 1888,

Lambrior, 1892-1893 si Tiktin, 1893.

6

De la primele gramatici si pana astazi, sintaxa este definita, in mod explicit sau implicit, prin obiectul sau de studiu din perspectiva descriptiva

sau normativa, in functie de scopul urmarit (didactic, stiintific sau cultural) si de tendintele si orientarile lingvistice ale vremii. Ca o constanta, sunt cuprinse in definitia sintaxei urmatoarele elemente: imbinarea cuvintelor, constructia propozitiilor si a frazei, reguli referitoare la imbinarea cuvintelor in propozitii si fraze, relatiile care se stabilesc intre cuvinte, ordinea lor, aparitia unuia sau a altuia fiind conditionata de aspectul descriptiv, normativ sau uzual al demersului sintactic.

Cateva definitii ale sintaxei vor ilustra cele de mai sus:

1. Ce este sintaxis? Este dreapta a partilor cuvantului intru sine incheiere

si adevarata pricina a cuvintelor ce sa incheie. (Eustatievici, 1757);

2. Acea cuviincioasa oranduiala ce trebuie sa aiba intre dansele partile

cuvantului. (Vacarescu, 1787);

3. Învatatura cum sa poata nestine cuvintele cele osebite a le incheia intr-o

graire, sa numeste sintaxis sau alcatuirea cuvintelor. (Tempea, 1797);

4. Sintaxa, alcatuirea cuvintelor, aceasta ne invata cuvintele cele chiline

deosebite a le alcatui si spre intreaga intelegere a le aduce. (Diaconovici Loga, 1822);

5. Sintaxul este partea aceea a gramaticii care ne arata relatia si cuviinta

zicerilor ce au intre dansele si cum sa le asezam una langa alta ca sa faca un cuvant dupa insusirile si firea unei limbi. (Eliade, 1828);

6. Sintaxa ne invata cum sa oranduim partile singuratice ale varbirii spre

a forma constructiuni si cum sa oranduim propozitiile. (Laurian, 1840);

7. Sintaxa trateaza despre clasele si formarea frazelor. (Tiktin, 1893);

8. Sintaxa este partea gramaticii care cuprinde regulile privitoare la

imbinarea cuvintelor intre propozitii si fraze. (Gramatica, II);