Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
Capitolul I
COMERTUL - ACTIVITATE PROFESIONALA DISTINCTA iN ECONOMIE.
1.1 Definitia notiunii si continutul activitatii de comert.
1.2. Functiile comertului
Capitolul 2. POSIBILITATI DE ORGANIZARE A ACTIVITATII COMERCIALE
2.1. Principiile organizarii activitatii comerciale
2.2. Firma comerciala
Capitolul 3. SISTEME DE ORGANIZARE A APARATULUI COMERCIAL
3.1. Comertul independent
3.2. Comertul asociat
3.2.1. Gruparile de cumparare sau cooperativele comerciantilor cu amanuntul
3.2.2. Lanturile voluntare
3.2.3. Gruparile de cumparare ale comerciantilor cu ridicata
3.2.4. Magazinele colective ale independentilor
3.3. Comertul integrat
3.3.1. Formele capitaliste ale comertului integrat
3.3.2. Formele cooperatiste ale comertului integrat
3.3.3. Sistemul acordurilor de franciza
Capitolul 5.INSTITUTII SI ORGANIZATII TERITORIALE, NATIONALE
SAU INTERNATIONALE CUiTRIBUTII iN ORGANIZAREA SI
DESFASURAREA ACTIVITATII COMERCIALE
4.1. Structuri Ia nivel national
4.2. Institutii si organisme centrale cu structuri teritoriale
4.2.1. Sistemul camerelor de comert si industrie
4.2.2. Registrul comertului. Oficiul registrului comertului
4.2.3. Oficiul Concurentei
4.3. Uniuni sau asociatii centrale si organe teritoriale in activitatea comerciala cooperatista.
4.3.1. Sistemul cooperatiei de consum si de credit
4.4. Organizatii patronale
4.5. Organizatii internationale

Alte date

?Capitolul I

COMERTUL - ACTIVITATE PROFESIONAL? DISTINCT? ÎN ECONOMIE.

Potrivit conceptului de dezvoltate durabila a societatii, comertul are o importanta strategica pentru dezvoltarea echilibrata si viabila a sistemelor economice si sociale din orice tara. Respectivul comert este un sector de activitate precisa, cu un ridicat grad de complexitate, structurat pe domenii interioare multiple in, in cadrul carora roluri importante revin distributiei cu amanuntul, depozitarii marfurilor si aprovizionarii cu ridicata, precum si activitatilor de import-export. intr-o asemenea acceptiune, comertul reprezinta una dintre cele, mai importante laturi ale economiei moderne, devenind elementul principal al economiei de piata, indiferent de forma acesteia.

Pornind de la asemenea premise, cunoasterea domeniului respectiv, interpretarea fenomenelor care stau la baza actelor de schimb si conturarea proceselor manageriale specifice ridica probleme deosebit de complexe pentru a caror rezolvare sunt necesare cunostinte si analize stiintifice de amploare, in cadrul carora trebuie apelat atat la vastul instrumentar teoretic oferit de disciplinele de specialitate, cat si la experienta practica acumulata de-a lungul veacurilor, comertul reprezentand una dintre cele mai vechi indeletniciri omenesti.

La toate acestea se adauga faptul ca, in viitor, modificarea schimburilor care vor crea noi si importante oportunitati de afaceri, va impune reactii deosebit de rapide din partea firmelor, capacitatea de a interpreta corect noile schimbari si puterea de a infrunta o piata puternic concurentiala si generatoare de continue restructurari. Toate acestea necesita o buna cunoastere a problematicii comerciale, a comertului si a structurilor sale.

1.1 Definitia notiunii si continutul activitatii de comert.

Notiunea de comert are un continut complex, determinand o functie economica ce consta in a cumpara materii prime sau produse pentru a le revinde in acelasi stadiu fizic, dar in conditii convenabile consumatorilor, in acelasi timp, aceeasi notiune defineste

profesiunea unui corp de agenti economici, care actioneaza in cadrul pietei, asigurand actele de schimb.

Sub aspect juridic, notiunea de comert defineste transferul titlurilor de proprietate asupra materialelor sau serviciilor, precum si prestatiile de servicii realizate in diferite stadii ale productiei sau direct intre producator si consumator, care, de asemenea, se considera ca reprezinta acte de comert.

La aspectele prezentate mai sus se mai adauga faptul ca, prin codul comercial, care, in realitate, se aplica la toate activitatile economice organizate in scop lucrativ, sunt definite ca acte de comert actele de productie industriala, de transport etc.

De-a lungul timpului, activitatea de comert a cunoscut modificari substantiale, transformandu-se in cadrul ultimei etape - cea privind societatea de consum -, dintr-o simpla intermediere, intr-o activitate creatoare de utilitati, devenind foarte importanta atat pentru producatori, cat si pentru utilizatori.

Notiunea de utilitate, prin caracterul sau complex -folos, serviciu, util sau utilizabil-, face parte din insusi continutul activitatii de comert, definindu-i locul si rolul sau in cadrul unei economii, comertul reprezentand o faza intermediara esentiala intre functia de productie si functia de consum, in orice societate moderna, producatorii si utilizatorii sunt separati intre ei. Printre principalele elemente comensurabile, care separa cele doua categorii de parteneri, figureaza: amplasarea in spatiu si distanta, necunoasterea reciproca a mijloacelor financiare si productive de care dispun, disproportiile dintre cantitatile produse pentru una si aceeasi nevoie etc.

Intr-un asemenea context, comertul apare ca o functie ce are in vedere punerea bunurilor si serviciilor la dispozitia utilizatorilor, in conditii de loc, de timp si de marime, precum si alte asemenea aspecte care revin acestora.

Avand in vedere transformarile continue intervenite in evolutia societatii, continutul activitatii de comert a suferit si el multiple schimbari, crescandu-i treptat gradul de complexitate. Daca in primele etape ale unui comert modern acesta putea fi considerat drept „ansamblul operatiunilor care se realizeaza din momentul in care produsul, sub forma sa utilizabila, intra in magazinul de desfacere al producatorului sau al ultimului transformator, pana in momentul in care consumatorul preia livrarea", s-a

trecut, ulterior, la o interpretare mai larga, comercializarea fiind considerata, in general, ca reprezentand „o punere a produsului la dispozitia consumatorului, prin cercetarea pe baza studiilor de piata si determinarea nevoilor reale sau latente ale acestuia, precum si prin suscitarea, reliefarea si argumentarea noilor nevoi pe care consumatorul potential nu le-a sesizat". Aceasta inseamna ca se adauga activitatilor de intermediere a actelor de vanzare si a celor legate de distributia fizica o serie de noi activitati cum ar fi: cercetarea pietei, informarea populatiei, educarea consumatorilor, publicitatea, promovarea unei largi game de servicii legate de procesul utilizarii produsului, crearea cadrului ambiental necesar actului de vanzare-cumparare si, in general, tranzactiile comerciale sau chiar crearea conditiilor adecvate de utilizare, indiferent de natura produselor. Timpul, dezvoltarea complexa a societatii, sporirea responsabilitatilor comertului si implicarea sa in faze care depasesc intermedierea si procesul de distributie au impus, in ultimele decenii, chiar o noua conceptualizare a notiunii de comert, incercand a defini acest domeniu ca „un ansamblu de activitati care privesc un produs din momentul investitiei sau al manifestarii intentiei de a-1 crea, pana la distrugerea sa in procesul de consum, indiferent care ar fi forma acestuia".

Cercetarea incercarilor de conceptualizare si definire a continutului activitatii de comert scoate in evidenta faptul potrivit caruia comertul este intr-adevar un sector creator, dar nu de bunuri propriu-zise, ci de utilitati; el este un reprezentant in serviciul utilizatorilor si al producatorilor, cuprinzand o parte importanta, ce nu poate fi neglijata, a fluxului monetar din fiecare tara. Mai mult, in economiile moderne, prin crearea sistemului de piata, care nu reprezinta o abstractie economica, ci o retea reala existenta de mari piete cu ridicata sau retele de vanzatori si compartimente de vanzare a unor forme existente in orice economie capitalista, comertului ii revine rolul instrumentului de reglare a mecanismului de piata, organizand procesul confruntarii dintre fortele cererii si ale ofertei si asigurand materializarea respectivelor confruntari in acte de vanzare-cumparare, prin antrenarea a numeroase si complexe mase de agenti economici.

In aceasta calitate, comertul actioneaza prin concepte, notiuni si acte specifice, indeplinind o serie de functii extrem de importante in fluxul circulatiei marfurilor de la producator catre consumator.

1.2. Functiile comertului

Prin sarcinile asumate si, indeosebi, prin depasirea statutului sau de simplu intermediar, comertul joaca un rol extrem de important atat fata de producator cat si in

/v

raport cu utilizatorii, intelegerea importantei activitatii desfasurate de comert fata de cele doua categorii de parteneri cu care conlucreaza sau se confrunta este legata de functiile acestuia si de impactul prin care respectivele functii reverbereaza asupra celor doua categorii de parteneri.

Comertul, prin complexa sa activitate realizata, indeplineste numeroase functii, destinate sa asigure un flux normal al productiei spre locurile de consum, in cele mai bune conditii posibile.

A. Principala functie a comertului, care caracterizeaza insusi continutul activitatii

sale, o constituie cumpararea marfurilor de la producatori sau colectori - in cazul

productiei agricole foarte dispersate - si transferarea acestora in depozite, in

vederea pregatirii lor pentru vanzarea catre utilizatorii finali sau intermediari. De

altfel, conturarea acestei functii si delimitarea ei de functia de productie, constituirea ei

intr-un domeniu distinct de activitate, reprezinta insasi premisa aparitiei comertului ca

ramura de activitate independenta. Prin vanzarea marfurilor catre consumatori, comertul

realizeaza sub forma baneasca valoarea materializata in marfuri, valorificand efectiv

eforturile investitionale facute pentru producerea si circulatia marfurilor; vanzarea

incheie ciclul pe care il parcurg marfurile si confirma transferul lor din sfera circulatiei

in sfera consumatiei, unde, sub forma unor bunuri de intrebuintare sau servicii, vor

satisface anumite nevoi de consum.

B. O a doua functie materializeaza activitati derivate din prima, dar foarte

importante pentru actul comercial. Este vorba de stocarea marfurilor, care ia forma

unor preocupari permanente de a asigura echilibrul dintre oferta si cererea de marfuri in

cadrul pietei. Functia respectiva se datoreaza locului de intermediar pe care comertul il

ocupa intre productie si consum. Necesitatea echilibrarii productiei cu consumul

izvoraste din manifestarea unor tendinte diferite, specifice in evolutia acestora si,

indeosebi, din existenta posibilitatilor practice, cotidiene de rupere a echilibrului dintre

ele. Realizarea de catre comert a functiei de stocaj si, prin aceasta, a echilibrului fata de

consum, presupune, in primul rand, studierea nevoilor de consum, stabilirea directiilor in care vor evalua respectivele nevoi. Pe aceasta baza, comertul trebuie sa predictioneze continuu spre a exercita o influenta corespunzatoare asupra productiei, pentru a o determina sa se adapteze la nevoile pietei. Pe de alta parte, comertul cauta, prin politica sa de stocaj si echilibrare a ofertei cu cererea, sa influenteze consumul, pentru a-1 alinia la nivelul posibilitatilor mai largi care decurg din continua dezvoltare si perfectionare a productiei. Aceeasi functie a stocaj ului de marfuri are in vedere si manifestarea diferita a productiei si consumului care se refera, in unele situatii, la repartizarea in timp; este vorba de sezonalitatea productiei si a consumului. Asigurarea unui echilibru intre productie si consum, in astfel de cazuri, impune comertului sarcina constituirii si pastrarii unor partizi mari de marfuri sub forma de stocuri, prin aceasta comertul asumandu-si responsabilitatea acoperirii nu numai a distantei, dar si a timpului care separa productia de consum.

C. O a treia functie importanta a comertului consta in fractionarea cantitatilor mari de marfuri pe care Ie livreaza productia, asortarea Ioturilor respective, formarea sortimentelor comerciale si asigurarea micilor partizi care urmeaza a fi puse Ia dispozitia consumatorilor. Se are in vedere, in aceasta situatie, o pregatire a marfurilor pentru vanzare, fiind vorba de o functie deosebit de importanta atat pentru productie, cat si pentru consumatori. Acesta deoarece, odata marfurile aduse in locul unde urmeaza a fi realizate, ele trebuie pregatite pentru a putea intra in procesul de vanzare. Fenomenul tine atat de natura produselor, cat si de structura cererii. O serie de marfuri nu pot intra in consumul populatiei decat in urma unor operatiuni prealabile de pregatire, iar pe de alta parte, insasi satisfacerea cererii populatiei ridica exigente speciale in legatura cu procesele oferite. Realizarea acestei functii presupune organizarea, in cadrul retelei comerciale, a unor operatiuni specifice cum ar fi: portionarea, dozarea si preambalarea marfurilor, prelucrarea lor (in cadrul alimentatiei publice o asemenea operatie constituie activitatea de baza), sortarea dupa criterii comerciale, controlul continuu al calitatii si asigurarea conditiilor optime de pastrare pana in momentul desfacerii, precum si alte asemenea activitati ce tin de pregatirea marfurilor pentru vanzare.

D. O alta functie a comertului consta in transferul marfurilor catre zonele si

punctele cele mai indepartate sau mai izolate, pentru a fi vandute consumatorilor.