Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
INTRODUCERE......3
CAPITOLUL I - CONCEPTII TEORETICE DESPRE PRET..........4
CAPITOLUL II - FUNCTIILE PRETURILOR...7
CAPITOLUL III - SISTEME DE PRETURI.......9
3.1. sistemul preturilor de echilibru...........9
3.1.1. Pretul de echilibru pe o piata cu concurenta perfecta.......9
3.1.2. Influentele ofertei si cererii asupra pretului.....10
3.1.3. Pretul de echilibru..............11
3.2. Preturi administrate............13
3.2.1. Preturi in sistemul marilor firme......13
3.2.2. Interrelatia dintre plata monopolului in fixarea preturilor.............14
3.2.3. Preturi administrate de stat14
3.3. Caracteristici ale pietei cu concurenta imperfecta..........16
3.3.1. Forme ale pietei de concurenta imperfecta......16
3.4. Mecanismul formarii preturilor pe piata de concurenta imperfecta.............17
3.4.1. Monopolul si monopsonul.17
3.4.2. Pretul de monopol. Mecanismul fixarii pretului de monopol.......18
3.4.2.1. Pretul pe piata de monopol18
3.4.2.2. Functia cererii si a venitului in mecanismul de formare
a pretului de monopol........20
3.5. Maximizarea profitului si pretul de echilibru la monopol.............21
3.5.1. Monopolul absolut (perfect).............21
3.5.2. Pretul de monopol determinat pornind de la firma.
Profitul maxim si echilibrul monopolului.......23
3.6. Pretul de oligopol..............27
3.6.1. Oligopolurile - caracteristici............27
3.6.2. Interdependenta actiunii - caracteristica a pietei oligopoliste.
Elasticitatea incrucisata.....27
3.6.3. Principalele tipuri de oligopol..........28
3.6.4. Preturi in cazul oligopolului coordonat...........29
3.6.5. Oligopolul partial coordonat.............31
3.6.5.1. Firma lider..........31
3.6.5.2. Oligopolul cu o curba a cererii indoite............33
3.6.6. Oligopolul de conjectura....34
CAPITOLUL IV - IMPLICAREA STATULUI iN FORMAREA PRETURILOR.......36
CAPITOLUL V PRETURILE iN PROCESUL DE RESTRUCTURARE A ECONOMIEI........40
5.1. Cauzele si efectele preturilor in restructurarea economiei............40
5.2. Supravegherea formarii preturilor, atribut al autoritatii publice....43
5.2.1. Orientarea programelor de productie pentru atenuarea
dezechilibrelor existente in economie si depasirea crizei economice..........43
5.2.2. Asigurarea echilibrarii raportului cerere - oferta.
Mentinerea mediului concurential....45
5.2.3. Adaptarea politicii financiar - fiscale si de preturi scopurilor propuse
pe plan economic48
5.2.4. Asigurarea unei protectii sociale reale pentru diminuarea efectelor
negative alte tranzactiei si convulsiilor sociale..............52
5.3. Corelatia pret - calitate......52
STUDIU DE CAZ..55
BIBLIOGRAFIE.....61

Alte date

? ?

INTRODUCERE

Prin aceasta lucrare se urmareste a se reliefa unele aspecte privind stabilirea pretului in piete perfecte si o detaliere mai profunda a echilibrului de piata. În pietele perfecte sau perfect competitive, preturile se stabilesc intr-o atmosfera de competitie pura.

Aceasta este in mintea economistilor mai mult un concept teoretic decat o situatie reala, dar este util sa luam in considerare fortele care actioneaza intr-o situatie lipsita de orice restrictii in ce priveste miscarea bunurilor, a clientilor sau a furnizorilor.

Se poate apoi urmari masura in care fortele reale modifica sistemul pietei. În orice caz, unele piete publice sunt aproape perfect competitive. În asemenea piete, pretul se regleaza in sus sau in jos pentru a realiza o balanta sau echilibru, intre bunurile care intra pentru a fi vandute si cele care sunt cerute de cumparatori.

Cererea si oferta actioneaza asupra celeilalte pana cand se realizeaza o pozitie de echilibru stabil, in cantitatile de bunuri cerute devin egale cu cantitatile furnizate. Pretul la care bunurile isi schimba posesorii variaza in functie de cerere si oferta. Daca oferta depaseste cererea la inceputul zilei, preturile vor scadea. Acest lucru va putea sa descurajeze pe unii furnizori, care vor stabili si pretul pietei, care egalizeaza cererea si oferta.

Pretul are o puternica incarcatura informationala si dispune de o mare posibilitate de a se lasa prelucrata atat cantitativ cat si calitativ.

Pretul este cel care exprima si masoara tensiunile de raritate a bunurilor si serviciilor ca si a factorilor de productivitate din viata economica si reflecta necesitatea si posibilitatea intre care se instaureaza un echilibru economic.

Miscarea preturilor orienteaza deciziile si optiunile producatorilor privind productiile cele mai utile si investitiile cele mai utile si investitiile cele mai eficiente cat si optiunile si deciziile consumatorilor privind cumpararea avantajoasa a produselor.

Deci sistemul preturilor apare ca „un sistem de semnale” care coordoneaza si face coerente deciziile agentilor economici producatori si consumatori.

În continutul acestei lucrari, in continuare se vor dezbate si anumite aspecte privind functiile de preturi care pot fi:

- functia de calcul;

- functia de stimulare a agentilor economici;

- functia de recuperare a costurilor si de redistribuire a veniturilor.

La fel se dezbat si sistemele de preturi administrative cum si implicarea statului in stabilirea preturilor.

În aceasta lucrare studiul de caz prezinta o investigatie privind incalcarea prevederilor art. 5(1), 6 si 9 di Legea concurentei nr. 21/1996 pe piata executiei de fotografi pentru permisele auto.

CAPITOLUL I

CONCEPTII TEORETICE DESPRE PRET

Pretul nu reprezinta un simplu aspect de suprafata, ci el se prezinta ca un fenomen de complexitate deosebita, care este rezultatul interpretarii unei multitudini de factori dinamici.

Asa cum in domeniul valorii economice se confrunta cu toate elementele de convergenta teoriile obiective si teoriile subiective si in domeniul preturilor se manifesta o varietate de idei. Conceptia obiectiva dupa care la baza preturilor sta valoarea-munca a fost elaborata de W. Petty, de economisti clasici A. Smith, J.B. Ricardo, J.S. Mill, precum si de K. Marx.

Pentru scoala clasica, „În toate timpurile si in toate locurile este scump ceea ce se obtine cu greutate sau consta mult munca pentru a se dobandi si ieftin ceea e se obtine usor sau cu foarte putina munca” (A. Smith, Avutia natiunilor).

Potrivit teoriei obiective, pretul est expresia monetara a valorii marfurilor, iar formarea preturilor este rezultatul actiunii a patru factori generali: valoarea marfi, capacitatea de cumparare a monedei („valoarea banilor”), raportul cerere – oferta si politica economica. Ca expresie monetara a valorii, pretul este direct proportional cu marimea valorii.

În raport cu moneda marimea pretului este invers proportionala cu valoarea, monedei sunt factori fundamentali ai formarii preturilor, iar raportul cerere-oferta constituie doar un factor de adaptare corecta a presului la exigentele circulatiei, ale pietei.

La randul ei politica economica este un factor subiectiv de influentare care este promovata de intreprinzatori si/sau de stat prin intermediul careia sunt utilizati acesti factori.

Conceptia dupa care valoarea – munca sta la baza preturilor a fost prezenta si in literatura romaneasca interbelica – Virgil Madgearu scria ca „fara a ne indeparta prea mult de realitate se poate afirma ca in anumite conditii, proportia de schimb intre marfuri corespunde cheltuielilor de munca incorporata in fiecare din ele”. Evident producatorii trebuie sa-si recupereze prin pret cheltuielile materiale si cele salariale si de asemenea sa obtina un profit.

Explicatia preturilor pe baza teoriei obiective a valorii a intampinat inca de la sfarsitul secolului trecut adversitatii inversunate. Astfel E. Von Bohn-Bawerk unul din reprezentantii scolii austriece, sustinea ca „teoria ratei medii a profitului ti a pretului de productie nu poate fi reconciliata cu teoria valorii”. În consecinta a fost dezvoltata teoria subiectiva a valorii potrivit careia „pretul exprima utilitatea marginala a produsului convertita in unitati monetare”. Acestea isi concentreaza atentia asupra raritatii bunurilor disponibile, respectiv asupra masurii in care acestea direct sau indirect satisfac nevoile. În acest context pretul apare ca un „indice de raritate”.

Potrivit teoriei marginaliste, unitatii succesive dintr-o marfa prezinta grade diferite de insemnatate, iar interesul se indreapta spre efectele generate de adaugarea sau pierderea unei ultime unitati denumita marginala. Alegerea de catre consumator a bunurilor necesare se bazeaza pe legea unitatii descrescatoare, iar echilibrul in alocarea unui anumit venit se atinge odata cu maximizarea utilitatii ceea ce presupune ca utilizarea marginala pe unitate de cheltuiala este aceeasi la toate produsele ce urmeaza a fi cumparate.

Conceptiile asupra pretului bazate pe utilitati au evoluat in directia abandonarii subiectivismului. Curbele de indiferenta ale lui V. Pareto sau rata marginala de substituire a lui J.K. Hicks reprezinta contributii insemnate la studiul procesului de formare al preturilor pornind de la bunuri reale. P.A. Samulson, in determinarea preturilor, are in vedere mai multi factori, alaturi de munca ce include unitatea, cererea si oferta, raritatea. „Nici in socialismul planificat, nici in capitalismul de piata nu putem avea succes in derivarea preturilor marfurilor doar din necesitate de munca neluand in considerare modelul gusturilor si cererii si efectele lui asupra raritatii factorilor non-munca”, spunea Paul A. Samuelson in Economics.

În general, pretul exprima cantitatea de moneda ce trebuie platita pentru achizitionarea bunurilor economice in cadrul tranzitiilor bilaterale de piata. Nivelul si dinamica pretului nu se formeaza in afara fortelor pietei, cererea si oferta.

Relatiile cerere – oferta – pret trebuie considerate in ambele sensuri: modificarea raportului cerere oferta poate fi cauza schimbarii pretului dupa cum o modificare a pretului poate determina modificarea cererii si ofertei.

În ultima instanta pretul constituie rezultatul confruntarii intereselor economice ale purtatorilor cererii si ofertei formate sub influenta conditiilor de productie si ale pietei.

Deci pretul care se formeaza pe piata reflecta atat estimarea valorii de catre cumparator prin prisma utilitatii cat si estimarea raritatii de catre producatori prin prisma costurilor. Pretul apare, deci ca un factor de echilibru care se impune tuturor agentilor economici. Ca singurul element ce asigura egalizarea prin concurenta a cantitatilor oferite si respectiv cerute de piata.

Pretul de echilibru al unui produs este indicat de punctul de intersectie intre curba crescanda a ofertei si curba descrescanda a cererii, astfel incat pretul de vanzare al unui bun trebuie sa devina egal cu costul marginal al intreprinderilor care fac oferta.

Cand pretul de vanzare este superior costului marginal, ce corespunde unui volum dat de productie, producatorul sporeste productia, si din contra o micsoreaza in situatie inversa.

În raport cu pretul de echilibru, pretul pietei poate fi diferit numai pe perioade scurte, deoarece oferta se adapteaza la exigentele cererii solvabile, asigurandu-se astfel echilibrul atat pe piata bunurilor de consum cat si pe cea a factorilor de productie.

Unii economisti considera ca teoria marginalista este prea abstracta si nu ofera raspunsuri valabile la o serie de probleme de mare importanta in sfera relatiilor de schimb. Asa se explica de ce teoria marginalista a preturilor nu a patruns in practica intreprinderilor din tarile cu economie de piata. În practica economica de stabilire a preturilor in loc de a se folosi scheme ce decurg din teoria marginalista, se recurge la principiul empiric al lui „full cost” care consta in calcularea costurilor medii si de a adauga la acestea procentaje pentru acoperirea cheltuielilor generale fixe si asigurarea profitului.

Într-o economie de piata, preturile pietei sunt cele care se impun. Orice producator isi stabileste un anumit nivel de pret pentru propriile bunuri. Stabileste acest pret pe baza estimarii costurilor si aprecierilor privind profitul cuvenit in functie de o serie de factori, intre care nu lipsesc comparatiile cu alte intreprinderi. Fundamentarea preturilor, pornind de la situatia ofertantului, subliniaza faptul ca productia poate sa se desfasoare si sa continue daca pretul se mentine la nivel considerat suficient pentru remunerarea producatorului.

Economia de piata contemporana este mult schimbata in raport cu modelul de piata al unei concurente perfecte. În viziunea lui Francois Perroux, „pietele acestui sfarsit de secol sunt foarte impure si foarte imperfecte, ceva mai mult, toate aceste forme monopoliste sunt influentate de catre puterile publice, in cazul unei economii mixte in care sectoarele publice si cele particulare se combina si se influenteaza reciproc, reteaua de relatii care rezulta din aceasta nu are nici o legatura cu echilibrul microeconomic de concurenta completa, care ramane totusi baza de referinta fundamentala a gandirii neoclasice. A interpreta lumea contemporana in termeni de concurenta completa constituie o sfidare a spiritului stiintific”. Economistul francez considera ca reteaua schimburilor pure este inlocuita cu un sistem combinat format din reteaua schimburilor propriu zise de elemente de influenta si de putere.

În aceste conditii, preturile devin instrumente de putere prin intermediul carora se realizeaza anumite obiective ale firmelor dar si ale organismelor guvernamentale. Preturile sunt sustrase fluctuatiilor pietei, ele devin preturi administrate, preturi rezultate pe baza intelegerii dintre acestea si obtinerea acordului guvernamental, fie prin incheierea unor acorduri in cadrul unor organizatii interstatale, fie prin incheierea unor acorduri intre producatori si cumparatori.