Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
CAPITOLUL 1: DIVERSE DEFINITII DATE STABILITATTII PRETURILOR 1
1.1. Analiza literaturii de specialitate 1
1.1.1. Stabilitatea pre?urilor 1
1.1.2. Stabilitatea financiar? 3
1.1.3. Rela?ia complementar? dintre stabilitatea pre?urilor ?i stabilitatea financiar? 6
1.2. Interrelatia dintre politica monetar? ?i stabilitatea financiar? 8
CAPITOLUL 2: DIVERSE DEFINITII DATE STABILITATII FINANCIARE 13
2.1. Necesitatea implicarii Bancilor Centrale in asigurarea stabilitatii financiare 14
2.2. Instrumente utilizate de b?ncile centrale pentru asigurarea stabilit??ii financiare 16
2.2.1. Regimul rezervelor minime obligatorii 17
Tabel 1: Ratele rezervelor minime obligatorii (RMO) 17
Tabel 2: Ratele dob?nzii bonificate la RMO 18
Tabel 3: Ratele dob?nzilor penalizatoare pentru deficitele de RMO 18
2.2.2. Opera?iuni de pia?? monetar? 18
2.2.3. Creditul de refinan?are 20
2.3. Rolul b?ncilor centrale ?n contextul crizei actuale 24
2.4. Implicarea B?ncii Na?ionale a Rom?niei ?n asigurarea stabilita?ii financiare 30
2.4.1. Cooperarea BNR ?n domeniul stabilit??ii financiare 33
2.4.2. Rolul BNR ?n gestionarea actualelor amenin??ri financiare 35
CAPITOLUL 3: INTERRELATIA DINTRE STABILITATEA PRETURILOR SI STABILITATEA FINANCIARA 38
3.1. Politica monetara. Concept, rol. 38
3.2. Politica macroprudentiala. Concept, rol, institutii 38
3.2.1. Conceptul de politica macroprudentiala 38
3.2.2. Importan?a politicii macropruden?iale 39
3.2.3. Solutii de ?mbun?t?tire a politicii macroprudentiale 39
3.2.4. Consiliul European pentru Riscuri Sistemice 41
3.3. Rela?ia dintre politica monetar? ?i politica macropruden?ial? 46
BIBLIOGRAFIE 50

Alte date

CAPITOLUL 1: DIVERSE DEFINITII DATE STABILITATTII PRETURILOR

1.1. Analiza literaturii de specialitate

1.1.1. Stabilitatea preturilor

Stabilitatea preturilor a devenit relativ recent – in perspectiva istorica – un obiectiv central al politicii economice. De altfel, miscarile abrupte ale preturilor – atat sub forma deflatiei, cat si a inflatiei – au aparut, ca fenomene persistente, uneori traumatizante, indeosebi in cursul acestui secol. În ultimele decenii, atat literatura de specialitate, cat si evolutiile institutionale si functionale par sa acorde o mai mare importanta urmaririi stabilitatii preturilor ca obiectiv al politicii economice, in general, si al politicii monetare in special. [1 HAUGLAND, K. si VIKOREN, B., (2006), Financial stability and monetary policy – theory and practice, Norges Bank, Economic Bulletin, nr.1.]

În primul rand, stabilitatea preturilor permite populatiei sa identifice cu usurinta variatiile la nivelul preturilor bunurilor in raport cu alte bunuri („preturi relative”), tinand seama de faptul ca astfel de variatii nu sunt eclipsate de fluctuatiile nivelului general al preturilor.

Stabilitatea preturilor este atat un scop in sine, cat si un mijloc pentru politica monetara, intrucat contribuie la realizarea unei cresteri economice sustenabile si la stabilitatea macroeconomica (Bernanke, 2006).

Astfel, promovarea stabilitatii preturilor nu este numai singurul lucru pe care politica monetara il poate realiza in mod eficient, ci si cel mai bun pe care il poate face referitor la nivelul general de bunastare in plan social. Conform Tratatului de infiintare a Comunitatii Europene, „obiectivul principal al Sistemului European al Bancilor Centrale este mentinerea stabilitatii preturilor” [2 MUGUR IS?RESCU, guvernatorul BNR - Probleme ale politicii monetare intr-o tara emergenta. Cazul Romaniei , 2008]. In conformitate cu viziunea Bancii Centrale Europene, obiectivul stabilitatii preturilor il reprezinta evitarea unor perioade indelungate de inflatie. Sunt mai multe posibilitati prin care stabilitatea preturilor contribuie la atingerea unor niveluri ridicate ale activitatii economice si ale gradului de ocupare a fortei de munca.

Stabilitatea preturilor va conduce la recunoasterea cu usurinta de catre oameni a modificarilor care intervin in cadrul preturilor, din moment ce asemenea modificari sunt percepute prin intermediul fluctuatiilor in cadrul nivelului general al preturilor. Acest lucru va incuraja intreprinderile si consumatorii sa ia decizii pe baza unor informatii mai clare asupra consumului si investitiilor. Aceasta situatie va permite pietei sa aloce intr-un mod mai eficient resursele acesteia. Prin facilitatea pietei in alocarea resurselor intr-un mod cat mai productiv, stabilitatea preturilor va duce la ameliorarea potentialului productiv al economiei.

Daca investitorii pot sa fie siguri ca preturile vor ramane stabile, acestia nu vor solicita „ premiul de risc al inflatiei” pentru a inlocui riscurile asociate cu detinerea pe termen lung a unor active nominale. Prin intermediul reducerii unor asemenea premii de risc in cadrul ratei reale a dobanzii, politica monetara poate contribui la eficienta alocativa a pietei de capital si, prin aceasta, la cresterea motivelor de investitii. Aceasta presupune, implicit, ameliorarea bunastarii economice.

Pastrarea credibila a stabilitatii preturilor va face mai putin probabila producerea unei situatii in care intreprinderile si publicul larg sa devieze de la utilitatea resurselor in scopurile productive ale acestora pentru a se proteja impotriva inflatiei. De exemplu, intr-un mediu caracterizat de o inflatie ridicata, exista un motiv de a depozita bunurile reale din moment ce acestea retin valoarea intr-un mod mai eficient decat banii sau alte active financiare in conditii similare. Cu toate acestea, depozitarea bunurilor nu este o decizie de investitii productiva, de aceea aceasta conduce la scaderea cresterii economice.

Sistemele de impozitare si de bunastare pot crea motive care pot deformeaza comportamentul economic. În cea mai mare parte a cazurilor, aceste deformari sunt exacerbate de catre inflatie sau deflatie. Stabilitatea preturilor anuleaza costurile economice reale implicate in cazul in care inflatia exacerbeaza impactul distorsionar al sistemului de securitate sociala si al sistemului de impozitare.

Mentinerea stabilitatii preturilor preintampina redistribuirea considerabila si arbitrara a veniturilor si a bunastarii care intervin in mediile inflationiste sau deflationiste. De aceea, un mediu caracterizat prin preturi stabile ajuta la mentinerea stabilitatii si coeziunii sociale. Ratele ridicate ale inflatiei sau ale deflatiei tind sa creeze instabilitate politica si sociala.

Toate aceste avantaje arata ca o banca centrala care mentine stabilitatea preturilor contribuie decisiv la realizarea obiectivelor economice generale, cum ar fi un nivel de trai mai bun, expansiunea mai stabila a activitatii economice si un grad mai ridicat de ocupare a fortei de munca. Aceasta concluzie reiese din datele economice care demonstreaza, pentru o mare varietate de tari, metodologii si perioade ca, pe termen lung, economiile cu o rata mai scazuta a inflatiei par sa inregistreze, in medie, un ritm de crestere mai rapid in termeni reali.

In absenta unui sistem financiar viabil si stabil, eficacitatea politicii monetare este redusa, in special, in cazul ratelor inflatiei cu o singura cifra. Pietele financiare putin adanci impiedica functionarea eficienta a canalului ratei dobanzii si a creditului, limitand capacitatea bancii centrale de ajustare fina a economiei si putand determina o situatie de dependenta excesiva de canalul cursului de schimb in cadrul procesului de gestionare a cererii agregate. Un angajament institutional fata de stabilitatea preturilor poate incuraja guvernul, in sensul unei responsabilitati fiscale, in acest fel indeplinind una din preconditiile unei politici monetare eficiente. În cazul in care guvernul s-a angajat fata de obiectivul stabilitatii preturilor, in aceasta pozitie este mai dificil pentru acesta sa inregistreze deficite bugetare ridicate.

1.1.2. Stabilitatea financiara

Conceptul de stabilitate financiara isi gaseste aplicabilitatea atat la nivel national, cat si international. Accentuarea fenomenului de globalizare a facut ca in ultimii ani temerile privind contaminarea unor sisteme financiare ca urmare a declansarii unor crize in alte sisteme sa devina tot mai acute.

A. Crockett defineste „ stabilitatea finaciara ” ca „absenta a instabilitatii”, mai precis ca fiind „ situatia in care performanta economica nu este afectata in mod potential de fluctuatia preturilor activelor sau de incapacitatea institutiilor financiare de a-si indeplini obligatiile”.

Într-o lucrare oficiala, aparuta sub egida Bundesbank-ului, se apreciaza ca „termenul de stabilitate financiara reflecta starea in care sistemul financiar functioneaza in mod eficient, fiind in masura sa aloce eficient resursele, sa disipeze riscurile si sa asigurelichidarea datoriilor, chiar si in situatii de soc, de criza sau de modificari structurale profunde”. [3 Lucas Papademos: Price stability, financial stability and efficiency and monetary policy, 2001]

În ceea ce priveste BNR, in primul sau „ Raport asupra stabilitatii financiare”, din anul 2006 aceasta defineste „ stabilitatea financiara”, in sens larg, „ca acea caracteristica a sistemului financiar de a face fata socurilor sistemice pe o baza durabila si fara perturbari majore, de a aloca eficient resursele financiare in economie si de aidentifica si gestiona eficient riscurile” (BNR, 2006, p. 7). Pe aceiasi line de gandire, guvernatorul BNR arata ca „ stabilitate financiara este situatia in care sistemul financiar este capabil sa atraga si sa plaseze fonduri banesti in mod eficient si sa reziste la socuri fara a aduce prejudicii economiei reale”. (Isarescu, 2006, p. 8). Generalizand, vom conchide ca „ stabilitatea financiara este acea stare in caremecanismele economice de formare a preturilor, de evaluare, divizare si gestionare ariscurilor financiare functioneaza suficient de bine pentru a contribui la cresterea performantei economice”. [4 Cerna S., Donath L., Seulean V., Herbei M., Barglazan D., Albulescu C., Boldea B. , Stabilitatea financiara, Editura Universitatii de Vest din Timisoara, 2008]

Mai precis, „ stabilitatea financiara ” este starea in care seafla sistemul financiar atunci cand este capabil sa indeplineasca simultan urmatoareletrei functii esentiale (Schinasi, 2004, p.82).

Stabilitatea financiara a devenit un obiectiv din ce in ce mai important al procesului decizional economic din ultimele decenii. În anii ’80 ai secolului trecut, reglementarea directa a pietelor de credit si a fluxurilor de capital a fost eliminata in multe tari, ceea ce a facilitat expansiunea sistemului financiar intr-un ritm mai alert decat alte sectoare ale economiei. Instrumentele au devenit mai complexe, activitatile mai diversificate, iar riscurile mai variabile. De asemenea, ca rezultat al gradului ridicat de integrare transindustriala si transfrontaliera, interrelationarea sistemelor financiare s-a accentuat atat pe plan national, cat si pe plan international.

Exista doua tipuri de analiza a riscurilor in procesul de evaluare a stabilitatii financiare:

? analiza microprudentiala;

? analiza macroprudentiala [5 Spulbar, Cristi, Consideratii privind rolul si importanta stabilitatii financiare in contextul integrarii bancare europene, Revista Finante-Provocarile viitorului, 2006].

Analiza microprudentiala se concentreaza asupra evolutiilor din cadrul institutiilor individuale si are in vedere limitarea instabilitatii acestora, protejand astfel deponentii.

Analiza macroprudentiala vizeaza sistemul financiar ca intreg, iar scopul sau este acela de a limita instabilitatea la nivelul intregului sistem. Un concept important este riscul sistemic, adica riscul ca problemele de lichiditate sau solvabilitate ale unei banci sa cauzeze probleme de lichiditate sau insolvabilitatea altor institutii.

O alta metoda de abordare se refera la riscurile care provin din afara sistemului financiar. Cresterea semnificativa a datoriei si preturilor activelor, alaturi de disfunctionalitatile macroeconomice, precum majorarea preturilor marfurilor sau dezechilibrele considerabile din economia mondiala, pot avea in cele din urma un impact negativ asupra stabilitatii financiare.

Un demers similar consta in analiza impactului potential al socurilor macroeconomice adverse asupra stabilitatii financiare. Tehnicile de evaluare sunt utilizate cu regularitate in acest scop. Astfel de tehnici analizeaza capacitatea bancilor de a face fata diverselor tipuri de socuri in conditii economice diverse si cu reactii diferite din partea politicii monetare.

Diviziunea responsabilitatii pentru mentinerea stabilitatii financiare atat la nivel national, cat si la nivelul autoritatilor din diverse tari este o problema de actualitate. În majoritatea tarilor, sarcina asigurarii stabilitatii financiare este impartita intre Ministerul de Finante, Banca Centrala si autoritatea de supraveghere financiara [6 Spulbar, Cristi, Consideratii privind rolul si importanta stabilitatii financiare in contextul integrarii bancare europene, Revista Finante-Provocarile viitorului, 2006]. Pentru promovarea unei cooperari eficiente, schimbul de informatii dintre aceste autoritati, precum si implementarea unui cadru formal in vederea cooperarii sunt esentiale.

Exista un consens general conform caruia bancile centrale detin un rol fundamental in asigurarea stabilitatii financiare, cu toate ca nu exista reguli sau modele care sa prevada modalitatea de realizare a acestui proces, iar in analizarea acestuia stiinta economica trebuie suplimentata intotdeauna de intuitie.

1.1.3. Relatia complementara dintre stabilitatea preturilor si stabilitatea financiara

Criza financiara a adus pe agenda dezbaterilor dintre economisti problema conflictului dintre mentinerea stabilitatii financiare si pastrarea stabilitatii preturilor. Cele doua obiective pe care bancile centrale incearca sa le impace intra, uneori, in conflict deoarece masuri ce sunt adoptate, spre exemplu, pentru mentinerea stabilitatii preturilor pot avea implicatii negative pentru stabilitatea financiara. Pe de alta parte, teoria economica arata ca stabilitatea preturilor este o conditie pentru stabilitatea financiara.

Caracterul complementar mai accentuat dintre stabilitatea preturilor si stabilitatea financiara este asociata globalizarii economice si anularii obstacolelor care stau in calea liberei circulatii a fluxurilor de capital. [7 Lucas Papademos: Price stability, financial stability and efficiency and monetary policy, 2001] În situatia procesului de deschidere a economiilor nationale, stabilitatea financiara a devenit o componenta fundamentala a stabilitatii macroeconomice, deoarece intrarile de capital profita de vulnerabilitatile sistemului financiar pentru a sanctiona prompt erorile sau orice alte masuri nesustenabile de politica economica.

Figura 1: Complementaritatea dintre stabilitatea financiara si stabilitatea preturilor

Sursa: Isarescu, Mugur, Stabilitatea preturilor si stabilitatea financiara, 2006, http://www.bnr.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=6885

Conventionalitatea relatiei dintre stabilitatea preturilor si stabilitatea financiara apreciaza inflatia ca fiind o sursa de instabilitate financiara. Experientele anterioare pareau sa confirme viziunea ca inflatia este principala sursa de instabilitate financiara. Deseori, perioadele caracterizate de inflatia crescuta au fost si cele cu instabilitate financiara severa si crize la nivelul sectorului bancar sau au fost urmate de recesiune in urma instaurarii de catre autoritati a unor masuri inadecvate de reducere a inflatiei.

În schimb, experientele financiare actuale arata ca un nivel scazut al inflatiei nu reprezinta o conditie suficienta pentru asigurarea stabilitatii financiare pe termen lung. În acest sens, experienta unor tari asiatice din perioada anilor 1997-1998 este deosebit de relevanta: in perioadele premergatoare declansarii unei crize financiare s-a constatat acumularea unor dezechilibre semnificative la nivelul economiilor acelor state, in pofida existentei unui grad relativ inalt de stabilitate a preturilor. [8 Isarescu M., 2006, Stabilitatea preturilor si stabilitatea financiara, Dizertatie cu ocazia decernarii titlului de ”Doctor Honoris Causa” al Universitatii din Pitesti, 8 decembrie] De curand, numarul mare al cazurilor de intrare in incapacitate de plata constatate pe segmentul de piata al creditelor ipotecare subprime din SUA a facut ca turbulentele sa cuprinda piata creditului atat in SUA, cat si in Europa.