Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
I. TURISMUL INTERNATIONAL - parametri economici si starea de fapt
1.1. Citeva evolutii ale turismului in perioada 1950 - 2004
1.2. Premisele dezvoltarii turismului in Rominia
1.3. Perceptia ofertei turistice rominesti pe pietele externe
II. STRATEGIA SI POLITICILE DEZVOLTARII TURISMULUI ROMiNESC
2.1. Turismul international al Rominiei - dezechilibre si contradictii
2.2. Cadrul legislativ si programe de dezvolatre turistica
2.3. Obiectivele strategice ale programelor de dezvoltare turistica
2.4. Obiectivele strategice ale programelor la nivelul regiunilor de dezvolare
2.5 Programe de dezvoltare turistica la nivelul anului 2003
III. OBIECTIVE SI ACTIUNI PRIVIND DEZVOLTAREA TURISMULUI ROMiNESC, LA ORIZONTUL ANULUI 2008
3.1. Politici guvernamentale pentru 2005-2008
3.2. Programe prioritare si programe speciale
A. Turismul montan
B. Turismul balnear
C. Ecoturismul si turismul in Delta Dunarii
D. Turismul de litoral
E. Alte forme de turism
F. Alte actiuni ce vizeaza dezvoltarea turismului
IV. CONCLUZII

Alte date

?CERNEA Nicoleta Strategii de relansare a turismului international al Romaniaiei

____________________________________________________________________________?I. TURISMUL INTERNATIONAL – parametri economici si starea de fapt

Nu se poate realiza o analiza a turismului romanesc fara a se urmari evolutiile indicatorilor turistici la nivel international. O prima imagine ne prezinta un turism international infloritor, ce are un curs ascendant. De asemenea, previziunile privind viitorul turismului, fundamentate pe extrapolarea influentei factorilor, anticipeaza o crestere continua a acestuia.

Influenta evenimentelor internationale (ex. razboiul din Irak, epidemia de meningita atipica din Asia) nu fac decat sa franeze nivelul de crestere al indicatorilor, insa nu pot determina o scadere a acestora.

Turismul este considerat in primul rand „o forma de recreere alaturi de alte activitati si formule de petrecere a timpului liber” [1 J. Ch. Hollaway, The Business of Tourism, ed. IV, Pitman Publishing, London, 1994, p. 1, citat de Minciu R., Economia turismului, Ed. Uranus, 2003, p. 11 ].

Pentru prima data, termenul de turist a fost folosit in anul 1800 de catre Samuel Pegge, in lucrarea sa intitulata „ Anecdote ale limbii engleze” [2 I. Cosmescu, Turismul – Fenomen complex contemporan,Editura Economica, Bucuresti, 1998, p.24]. În Franta, primul care a folosit cuvantul turist a fost Stendhal in „Memoriile unui turist” din 1838.

Definitiile din 1936-1937, adoptate de Comitetul de Turism al Ligii Natiunilor, conform carora „turistul strain este orice persoana care viziteaza o alta tara decat cea in care isi are resedinta” [3 Smith Stephen, L.J., Tourism Analysis. A Handbook, Longman Scientific&Technical, England, 1989, p. 133], au fost reformulate in anul 1950 de catre Uniunea Internationala a Organismelor Oficiale de Turism( in prezent O.M.T. – Organizatia Mondiala de Turism), in cadrul reuniunii de la Dublin. Noua definitie includea in randul turistilor si elevii si studentii care locuiesc temporar in strainatate.

Aproximativ un deceniu mai tarziu, in 1963 la Roma, in cadrul Conferintei Natiunilor Unite asupra turismului si calatoriilor internationale, se recomanda folosirea termenului de vizitator. Astfel se acopera doua mari categorii de vizitatori:

? Turisti – vizitatori temporari ce stau cel putin 24 de ore in tara vizitata [4 I. Cosmescu, op. cit..p. 27]

? Excursionisti [5 I. Cosmescu, op. cit..p. 27] – vizitatori temporari ce calatoresc pentru propria placere si stau mai putin de 24 de ore in tara vizitata

Cu aceeasi ocazie a fost definit si calatorul (turistul) in tranzit, considerat a fi orice persoana care traverseaza o tara, chiar daca ramane mai mult de 24 de ore, cu conditia ca opririle sa fie de scurta durata si/sau sa aiba alte scopuri decat cele turistice.

În momentul actual, sistematizand semnificatia termenilor si definitiile recomandate de O.M.T., in legatura cu turismul international, retinem urmatoarele:

A. Vizitatorii internationali [6 I. Cosmescu, op. cit..p. 28] - orice persoana ce viziteaza o tara, alta decat cea in care isi are resedinta sa obisnuita, pentru orice alt motiv decat desfasurarea unei ocupatii remunerate in interiorul tarii pe care o viziteaza. Acestia se impart in:

a. turistii internationali – vizitatorii care petrec cel putin o noapte in tara de destinatie

b. excursionistii internationali – vizitatorii care nu petrec nici o noapte in tara de destinatie. Acestia includ si vizitatorii pasageri pe nave de croaziera, dar nu includ pasagerii de tranzit, cum ar fi pasagerii pe liniile aeriene.

În anul 1991, la Ottawa, a avut loc Conferinta internationala asupra statisticii voiajelor si turismului. Recomandarile acestei conferinte au fost adoptate in anul 1993 la Sesiunea a XXVII-a a Comisiei de statistica a Natiunilor Unite [7 Minciu R., op. cit., p. 16].

Clarificarile propuse si adoptate au vizat o gama larga de aspecte, ce ar putea fi grupate pe mai multe planuri:

? continutul notiunii de turism si formele turismului;

? conceptul de vizitator si, corespunzator, locul, durata si motivul calatoriei;

? industria turistica: continutul si clasificarea elementelor componente;

? clasificarea activitatilor turistice, pornind de la oferta, in conexiune cu structurile fundamentale ale produselor si serviciilor CITI (Clasificarea Internationala Tip Industrii a activitatilor), NACE (Clasificarea industriala generala a activitatilor economice in Comunitatea Europeana).

În privinta turismului, potrivit noilor reglementari, acesta desemneaza „activitatile desfasurate de persoane, pe durata calatoriilor si sejururilor, in locuri situate in afara resedintei obisnuite, pentru o perioada consecutiva ce nu depaseste un an, cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive” [8 OMT, Recommandations sur les statistique du tourisme, Nations Unies, New Zork, 1993, p. 5, citat de R. M., op. cit.]

Corespunzator acceptiunii prezentate, pot fi identificate formele principale ale turismului:

1) turismul intern [9 Rodica Minciu, Economia turismului, Editura Uranus, Bucuresti, 2001,p.17] – rezidentii unei tari date care calatoresc numai in interiorul acesteia;

2) turismul receptor– non-rezidentii care calatoresc in tara data;

3) turismul emitator – rezindetii tarii date care calatoresc in alte tari.

Conform acestor definitii ale formelor de turism, se deduce ca turismul international este alcatuit din turismul receptor si turismul emitator [10 R. Minciu, op. cit, p. 17].

1.1. Cateva evolutii ale turismului in perioada 1950-2004

Concentrandu-ne atentia asupra fenomenului din zilele noastre, potrivit cifrelor si faptelor turismului mondial al anilor ’90, voiajele pe Terra au devenit una dintre cele mai mari si mai dimamice industrii.

Circulatia turistica internationala, avand o multitudine de fatete, se impune a fi analizata cel putin din perspectiva evolutiei si a distributiei teritoriale. Sa mai adaugam ca, indicatorii cei mai expresivi de caracterizare a acestora sunt sosirile/plecarile de turisti si incasarile/cheltuielile din turismul international.

În privinta dimensiunilor, in perioada 1950-2004, calatoriile internationale au inregistrat o crestere de peste 25 de ori, de la 25,3 milioane la 759,6 milioane, intr-un ritm mediu anual de 7,4%; in acelasi timp, incasarile au crescut de peste 200 ori, de la 2,1 mld USD la 455,5 mld USD (a se vedea tabelul 1.1 si fig 1.1).

Evolutia principalilor indicatori ai circulatiei turistice internationale

Tabelul nr. 1.1

Anul

Sosiri de turisti in mil.

pe per. de 10 ani

Încasari in mld. USD

pe per. De 10 ani

1950

25,3

-

2,1

-

1960

69,3

10,6