Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
CAPITOLUL I- SISTEMUL BANCAR SI CREDITUL iN CONTEXTUL ECONOMIC ACTUAL
1.1. Organizarea sistemului bancar in Rominia
1.1.1. Evolutia sistemului bancar romin dupa anul 1989
1.1.2. Rolul BNR in sistemul bancar romin
1.1.3. Bancile comerciale - veriga importanta a sistemului bancar
1.2. Evolutia sistemului bancar romin in perioada 2003-2004
1.2.1. Profitabilitatea bancara
1.2.2. Ecartul intre dobinzi si procesul de economisire
1.2.3. Modificarea si completarea Legii bancare
1.2.4. Procesul de privatizare al BCR
1.3. Creditul, componenta importanta a plasamentului bancar
1.3.1. Creditul si dobinda: concept, trasaturi
1.3.2.Importanta creditului bancar in procesul de finantare a economiei
1.3.3. Principiile ce stau la baza activitatii de creditare
CAPITOLUL II - OPERATIUNILE ACTIVE SI PASIVE ALE UNEI SOCIETATI BANCARE
2.1. Operatiunile bancare pasive - modalitati principale de atragere a resurselor bancii
2.1.1. Resursele proprii
2.1.2. Resursele atrase
2.2. Operatiunile bancare active - modalitati de plasare a resurselor bancii
2.2.1. Tipuri de credite acordate agentilor economici din industrie si comert
2.2.2. Creditele neperformante - componenta inevitabila in activitatea de creditare
2.3. Capitalul-risc - modalitate de creditare alaturi de capitalul bancar
CAPITOLUL III - RISCUL iN ACTIVITATEA DE CREDITARE
3.1. Definirea si clasificarea riscurilor bancare
3.2. Riscul de creditare si managementul acestuia
3.2.1. Riscul individual de creditare
3.2.2. Riscul de credit global
3.3. Reglementari pentru diminuarea riscului de credit. Centrala Riscurilor Bancare
CAPITOLUL IV - ANALIZA ACTIVITATII DE CREDITARE LA B.C.D. ROMEXTERRA S.A.
4.1. Prezentarea de ansamblu a bancii si a activitatii acesteia
4.2. Analiza riscului de rata a dobinzii
4.2.1. Analiza variatiei marjei nete a dobinzii
4.2.2. Analiza factorilor care influenteaza marimea marjei nete de dobinda
4.3. Analiza riscului individual de creditare
4.3.1. Etapele analizei creditului
4.3.2. Indicatorii de analiza privind determinarea bonitatii agentilor economici
CAPITOLUL V - STUDIU DE CAZ - ANALIZA ACORDARII UNUI CREDIT DE INVESTITII S.C. TBZ-SERV S.R.L. BUCURESTI
5.1. Prezentarea S.C. TBZ-SERV S.R.L.
5.2. Analiza economico-financiara a societatii debitoare
5.2.1. Analiza indicatorilor de bonitate
5.2.2. Analiza indicatorilor nefinenciari
5.2.3. Analiza riscului de faliment
5.3. Analiza solicitatii de credit
5.4. Adoptarea deciziei de creditare
CONCLUZII SI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE

Alte date

?INTRODUCERE

Numeroasele prefaceri care au avut loc in Romania dupa 1989 nu puteau sa ocoleasca sistemul bancar. Astfel, daca la inceput, fostele banci de stat specializate au devenit banci universale, ulterior s-au infiintat noi banci, iar o parte din cele de stat s-au privatizat, astfel incat in prezent sectorul privat este predominant.

Acestei dezvoltari permanente i-a corespuns si o legislatie bancara in continua schimbare si adaptare la legislatia internationala si in special la cea existenta in Uniunea Europeana, Bancii Nationale revenindu-i un rol activ in acest domeniu.

Din pacate, dezvoltarea bancilor comerciale romanesti a avut loc intr-o perioada de tranzitie caracterizata printr-un mediu economic ostil, ceea ce a condus sistemul bancar, in ansamblul sau, aproape de colaps in 1998, iar Romania a fost aproape de a deveni insolvabila in 1999.

Acest lucru s-a intamplat, pe langa managementul defectuos care a dus la numeroase falimente bancare, si pentru faptul ca bancile au fost ca o supapa pentru efectele nerestructurarii economiei, acumuland un volum foarte mare de credite neperformante.

Desi legislatia in domeniu a dat posibilitatea constituirii si utilizarii provizioanelor specifice de risc de credit, datorita mentinerii factorilor de risc precum procesul inflationist, blocajul financiar si indisciplina financiara, pericolul aparitiei si existentei unui volum ridicat de credite neperformante atat bilantiere cat si extrabilantiere este unul permanent.

Experienta ne arata ca recuperarea acestor creante este una dificila ceea ce face ca analiza impactului creditelor asupra lichiditatii, solvabilitatii si profitabilitatii bancii sa fie o tema importanta, necesara si oportuna.

Activitatea bancara presupune inainte de toate, asumarea unor riscuri specifice. Un bun management bancar poate evita acceptarea unor riscuri excesive si poate obtine un profit rezonabil pentru institutia sa. Cu toate acestea, greselile de conducere, goana dupa un profit tot mai mare, o criza economica deosebita ca amploare sau aparuta in mod neasteptat, o panica bancara sau orice combinatie a acestor evenimente pot provoca falimentul societatii bancare. În acest caz, in afara de actionarii bancii, pot suferi pierderi si clientii creditori care si-au plasat spre fructificare disponibilitatile temporare. În aceste conditii, in alegerea societatii bancare partenere de catre agentii economici si persoanele fizice trebuie sa se tina cont de anumite criterii prudentiale, deosebite ca importanta.

Primul aspect avut in vedere vizeaza conditiile de remunerare explicite pentru depozitele de economii la vedere si la termen; bancile care ofera dobanzi nete superioare celor de pe piata pot fi considerate de la inceput banci cu un risc superior pentru creditorul deponent.

În al doilea rand, trebuie cunoscut modul de acces la credite si conditiile de creditare evidentiate distinct, pe tipuri de clienti si de valute.

De asemenea, este foarte util sa se stie avantajele oferite pe tipuri de servicii bancare, unele necomisionate explicit: constituirea de depozite in cont curent, plata salariilor pe carduri pentru agentii economici, viramentele intre conturi curente, deschiderea de linii de credit, oferirea de garantii bancare si gradul de dezvoltare teritoriala a retelei de unitati bancare.

Un alt criteriu de selectie a societatilor bancare de catre clientela lor potentiala consta in oferta de facilitati comisionate separat: schimb valutar, plati internationale, deschiderea de acreditive, oferta de sinteze economice sau financiarvalutare, prelucrarea datelor contabile, intocmirea rapoartelor financiare, gestiunea portofoliului de plasamente financiare pentru client.

Nu in ultimul rand, un client bine informat asupra sistemului bancar, trebuie sa cunoasca gradul de soliditate a bancii alese, prin ansamblul indicatorilor de risc calculati pe baza rapoartelor financiare, indeosebi indicatorii de solvabilitate. Desigur ca interpretarea acestor indicatori trebuie sa se faca in raport cu nivelul indicatorilor pentru ansamblul bancilor romanesti la un moment dat, dar si in dinamica, avand grija sa se asigure comparabilitatea datelor.

Evolutia istorica a teoriei managementului riscurilor bancare s-a caracterizat printr-o anumita incoerenta si lipsa de consens, multe banci comerciale ramanand tributare traditiei conform careia conceptul de risc este asociat numai riscului de creditare. Desi literatura de specialitate s-a dezvoltat, sub multe aspecte managementul riscurilor este inca o stiinta aflata in faza initiatica. Realitatea obliga la largirea perspectivelor initiale, context in care experienta practica are un rol definitoriu. Noua filosofie de baza a actului managerial in bancile comerciale trebuie sa tinda sa se axeze nu numai pe reducerea riscurilor, dar mai ales pe asumarea acestora intr-o maniera inteligenta.

De altfel, procesul de tranzitie sistemica pe care il parcurge societatea noastra de la debutul anilor ’90 a generat, prin amploarea mutatiilor structurale si complexitatea efectelor, o serie de comportamente atipice, care au indus dificultati deosebite in activitatea bancilor comerciale si in gestionarea riscurilor.

CAPITOLUL I

SISTEMUL BANCAR SI CREDITUL ÎN CONTEXTUL ECONOMIC ACTUAL

1.1. Organizarea sistemului bancar in Romania

Începand cu anul 2000, Romania cunoaste din nou o perioada de dezvoltare economica, reflectata intr-o crestere a PIB de 2,1 % in 2000, 5,7 % in 2001 si 4,9 % in 2002, precum si o reducere a ratei inflatiei de la 40,7 % in 2000, la 30,3 % in 2001 si la 17,8 % in 2002 [1 B.N.R.: Raport anual 2002, sectiune statistica.

]. Realizarile anului 2003 au fost cresterea PIB de 4,9 % si o rata a inflatiei de 14,1 % conform Institutului National de Statistica.

Pornind de la aceasta tendinta generala pozitiva, voi prezenta in cele ce urmeaza particularitatile evolutiei economice in 2003 si 2004, respectiv influenta acestora asupra sistemului bancar.

1.1.1. Evolutia sistemului bancar roman dupa anul 1989

Promulgarea legilor nr. 33/1991 privind activitatea bancara si respectiv 34/1991 privind statutul Bancii Nationale a Romaniei au marcat inceputul organizarii sistemului bancar conform principiilor economiei de piata.

Structura si functionarea sistemului bancar in perioada economiei planificate era total diferita de sistemul adoptat in prezent. Astfel, Banca Nationala, care reprezenta statul in relatiile sale de natura financiar-monetara, imbina atat functiile unei banci centrale, cat si pe cele ale bancilor comerciale. Alaturi de BNR mai functionau inca trei banci specializate pe sectoare, astfel: Banca de Investitii (care acorda credite pentru proiectele investitionale ale economiei centralizate), Banca pentru Agricultura si Industrie Alimentara si Banca Romana de Comert Exterior, ca instrument al monopolului statului asupra comertului exterior, prin intermediul careia se executau platile externe si majoritatea operatiunilor de schimb. Singura institutie autorizata sa primeasca depuneri de la populatie era Casa de Economii si Consemnatiuni (CEC-ul).

În aceste conditii, nu putea fi vorba de existenta unei piete financiare, date fiind inexistenta concurentei intre institutiile bancare, neconvertibilitatea monedei nationale, rolul formal al ratei dobanzii (de nivel foarte scazut si fara legatura cu realitatile economice de pe piata interna si externa), precum si finantarea obligatorie a pierderilor inregistrate in economie.

Noul sistem bancar, a carui functionare a debutat la 1 decembrie 1990, a fost stabilit intr-o structura pe doua nivele. Prin legea nr. 34 din martie 1991, Bancii Nationale i-au fost atribuite prerogativele specifice bancii centrale in economia de piata si anume: emisiunea monetara, dezvoltarea si conturarea politicii monetare a tarii, a politicii de credit, a celei valutare si a celei financiare, precum si supravegherea intregului sistem bancar. Pentru activitatile de natura comerciala a BNR a fost infiintata Banca Comerciala Romana.

Bancile existente anterior, foste banci ale economiei centralizate, si-au schimbat radical natura devenind banci comerciale. Alaturi de cele patru banci comerciale existente in anul 1990, respectiv BCR si BRD, organizate ca societati pe actiuni, au aparut noi institutii bancare cu capital de stat, privat autohton sau strain, mixt, precum si sucursale ale unor banci straine. Acestea aveau ca scop principal satisfacerea cerintelor specifice de creditare ale agentilor economici.

Pana la sfarsitul anului 1999, BNR a autorizat un numar de 34 de societati bancare si 7 sucursale ale unor societati bancare straine, permitandu-le acestora efectuarea intregii game de operatiuni si servicii bancare in lei si in valuta.

BNR formuleaza si conduce politica monetara si de credit in cadrul politicii economice si financiare generale, cu scopul de a asigura stabilitatea monedei nationale, fiind un organ al statului, cu personalitate juridica. Ca o consecinta a acestui fapt, BNR participa, in numele statului roman, la negocierile internationale privind problemele financiare, monetare si cele de plati, putand incheia acorduri referitoare la imprumuturi pe termen scurt si operatiuni swap cu alte banci centrale si institutii monetare internationale.

Bancile comerciale au statutul de societati comerciale pe actiuni. Formula bancara adoptata in Romania este astfel similara conceptual formulei de organizare a sistemelor bancare din Olanda, Belgia, Elvetia, SUA, Germania etc.

Pe plan extern, principala amenintare a fost legata de lipsa fondurilor necesare importurilor, in conditiile in care deficitul comercial se cifra la 1,8 mld. USD in 1990. Echilibrul financiar nu a putut fi realizat in 1991 decat in conditiile unei finantari adecvate, care sa evite colapsul economic. Ca urmare, inca din a doua parte a anului 1990 au avut loc negocieri cu Fondul Monetar International, incheiate cu un aranjament stand-by pe 12 luni, care a fost semnat in aprilie 1991.

Pe plan intern, rata inalta a inflatiei, consecutiva liberalizarii preturilor, care a debutat in noiembrie 1990, a reprezentat o preocupare prioritara a BNR.

În centrul activitatii sale, BNR a asezat indeplinirea functiilor stabilite prin lege, de reglementare si supraveghere a societatilor bancare, considerand ca restructurarea sistemului bancar va sprijini trecerea la economia de piata. În cursul anului 1991, BNR a procedat la remodelarea mecanismului relatiilor interbancare. Astfel, s-a trecut de la controlul direct, administrativ al sistemului bancar, la promovarea instrumentelor indirecte de control monetar. La inceputul anului s-au stabilit plafoane de credite pentru fiecare banca in parte. Dobanda, stabilita administrativ, nu a avut un rol efectiv. Atingerea unor rate pozitive ale dobanzii a fost considerata un obiectiv pragmatic in strategia trecerii la mecanismul economiei de piata.

Obiectivul BNR in domeniul valutar pentru anul 1991 a fost realizarea convertibilitatii interne, limitate la operatiunile de cont curent.

În anul 1992, BNR a impus realizarea unor masuri concrete in domeniul monetar si de credit, care au vizat urmatoarele directii principale: limitarea cresterii lichiditatii (masei monetare), remodelarea mecanismului de refinantare interbancara, adoptarea unei politici in domeniul dobanzii in vederea transformarii acesteia intr-un instrument efectiv de control monetar indirect.

Regulamentul de refinantare al BNR prevedea trei tipuri de credite: linia de credit, creditul de licitatie si creditul pe termen fix.

Dupa eliminarea plafoanelor de credit pentru bancile comerciale, au lost luate succesiv o serie de masuri de implementare a noilor instrumente ale politicii monetare: introducerea rezervelor minime obligatorii ale bancilor comerciale la BNR, reglementarea regimului dobanzilor penalizatoare pentru soldurile debitoare ale sucursalelor, filialelor si agentiilor bancilor comerciale la BNR.

Ansamblul acestor masuri a avut drept scop limitarea expansiunii fara rationalitate a creditului in economie.

În anul 1993 nu au fost introduse noi instrumente de politica monetara, dar utilizarea lor a fost substantial imbunatatita si diversificata pentru a urma fidel orientarea politicii monetare. Controlul lichiditatii s-a realizat prin parghia indirecta a limitarii volumului refinantarii, prin mecanismul rezervelor obligatorii si prin trecerea spre rate real pozitive ale dobanzii.

Principala caracteristica a activitatii bancare de dupa reorganizarea sistemului bancar a reprezentat-o flexibilitatea si adaptabilitatea ei la cerintele economiei de piata. Sectorul bancar s-a dovedit dinamic si capabil sa-si modifice structurile inaintea altor sectoare ale economiei nationale. S-au diversificat considerabil produsele si serviciile bancare, a crescut operativitatea si raspunderea managementului bancar in aplicarea politicii monetare si de credite stabilite de BNR, s-a manifestat o atenta preocupare pentru conservarea si dezvoltarea capitalului social real si al activelor bancilor, ca si pentru cresterea credibilitatii lor in randurile clientelei si ai partenerilor interni si externi. La aceasta a contribuit si grija sporita pentru pastrarea cadrelor care in decursul anilor au dovedit pricepere, cinste si fidelitate. Activitatea de formare si specializare a personalului bancar cat mai aproape de cerintele modernizarii practicii bancare la nivel european s-a realizat prin intermediul Institutului Bancar Roman.

La cresterea eficientei activitatii bancare a contribuit si specializarea unora dintre banci prin operatiuni specifice. Astfel, in activitatea de comert exterior, un rol important a revenit Bancii de Export-Import, Exim Bank, care a fost creata in scopul promovarii exporturilor si importurilor prin finantarea si acordarea de garantii atat pentru investitiile straine in Romania, cat si pentru agentii economici romani interesati in realizarea de investitii straine.

1.1.2. Rolul BNR in sistemul bancar roman