Pagina documente » Medicina » Studiul etiologiei microbiene in infectii peritoneale

Despre lucrare

lucrare-licenta-studiul-etiologiei-microbiene-in-infectii-peritoneale
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-studiul-etiologiei-microbiene-in-infectii-peritoneale


Cuprins

CUPRINS
Introducere 1
1. Prezentarea anatomo-fiziologica si microbiologica a peritoneului
1.1. Histologia peritoneului 4
1.2. Functia peritoneului 4
1.3. Particularitati morfofiziopatologice ale peritoneului 6
2. Etiologia infectiilor peritoneale
2.1. Etiopatogenia infectiilor peritoneale 9
2.2. Prezentarea speciilor mai frecvent izolate din lichidul peritoneal 13
2.2.1. Familia Enterobacteriaceae 13
2.2.2. familia Pseudomonadaceae 31
2.2.3. Bacterii Gram pozitive 36
2.3. Particularitati ale infectiilor peritoneale 39
2.3.1. Germeni implicati in aparitia peritonitelor la 39
bolnavii cu dializa peritoneala cronica
2.3.2. Particularitati ale peritonitelor spontane 40
microbiene aparute la pacientii cu ciroza hepatica
2.3.3.Germeni implicati in aparitia peritonitei 41
bacteriene la bolnavii imunodeprimati
2.3.4. Particularitati ale peritonitelor aparute la copii 42
3. Diagnosticul de laborator al infectiilor peritoneale 43
3.1. Recoltarea si transportul produselor biologice 43
3.2. Examenul de laborator al lichidului peritoneal 45
3.2.1. Examenul macroscopic 45
3.2.2. Examenul fizio-chimic 46
3.2.3. Examenul microscopic 46
3.2.4. Cultivarea lichidului peritoneal 48
3.3. Caracteristici de laborator ale lichidului peritoneal recoltat de la 50 pacientii cu infectii peritoneale
3.4.Prelucrarea lichidului peritoneal in functie de cantitatea recoltata 50
4. Sensibilitatea la antibiotice a germenilor izolati din lichidul peritoneal 56
4.1. Capacitatea unor chimioterapice de a se concentra in 56
lichidul peritoneal
4.2. Principalele grupe de antibiotice folosite in tratamentul infectiilor 57 peritoneale
4.2.1. Penicilinele 57
4.2.2. Cefalosporinele 61
4.2.3. Carbapenemii si monobactamii 64
4.2.4. Aminiglicozide 65
4.2.5. Tetracicline si cloramfenicolul 67
4.2.6. Macrolide 69
4.2.7. Sulfamide antibacteriene 70
4.2.8. Chinolone antibacteriene 71
4.2.9. Fluorochinolone 72
4.3. Alegerea chimioterapicelor active fata de diferitele 74
organisme izolate din lichidul peritoneal
CONTRIBUTII PERSONALE
1. Obiectivele lucrarii 76
2. Materialele utilizate in studiul statistic 76
3. Metode utilizate 77
3.1. Recoltarea produselor patologice 77
3.2. Examenul bacteriologic al lichidului peritoneal 77
3.3. Antibiograma difuzimetrica standardizata 80
4. Rezultatele obtinute si discutii 85
4.1. Analiza rezultatelor in functie de sex 85
4.2. Analiza rezultatelor in functie de virsta 86
4.3. Analiza rezultatelor in functie de numarul zilelor de spitalizare 87
4.4. Analiza rezultatelor in functie de modul de recoltare 88
al lichidului peritoneal
4.5. Analiza rezultatelor in functie de afectiunea clinica de baza 89
4.6. Analiza rezultatelor in functie de germenii izolati 93
4.7. Analiza rezultatelor obtinute la antibiograma 95
5. Concluzii 100
Bibliografie

EXTRAS DIN DOCUMENT

?Studiul etiologiei microbiene in infectii peritoneale

{p}

{p}

?

INTRODUCERE

Infectia cavitatilor organismului care normal sunt sterile se asociaza cu o rata mare de mortalitate si morbiditate de aceea examenul microbiologic rapid in vederea depistarii etiologiei infectiei este foarte important pentru tratarea cu succes a bolnavilor. Orice microorganism gasit in cavitatea peritoneala care normal este sterila trebuie luat in considerare si orice izolare a sa trebuie raportata.

Antibioterapia in mod corect trebuie condusa dupa sensibilitatea germenilor izolati testata in culturi; deoarece testarea sensibilitatii necesita timp, antibioterapia in cazul infectiilor peritoneale se instituie dupa anumite principii care se bazeaza pe studiile microbiologice facute pe loturi mari de bolnavi care au condus la anumite concluzii asupra germenilor mai frecvent implicati in etiologia acestor infectii:

1.peritonitele secundare sunt determinate de o asociere microbiana reprezentata in marea majoritate a cazurilor de germeni aerobi- dintre care Escherichia coli in peste trei sferturi din cazuri- si anaerobi. La aproximativ un sfert din cazuri s-a izolat Klebsiella, bacilul Proteus- dintre aerobi si streptococi anaerobi.

2. dintre antibioticele la care acesti germeni sunt in general sensibili si care realizeaza concentratii bactericide in peritoneu sunt cefalosporinele(pentru flora aeroba) si metronidazol pentru cea anaeroba.

Aplicand aceste concluzii rezulta ca antibioterapia se instituie indata ce diagnosticul de peritonita a fost stabilit, atat in cazurile de peritonita primitiva cat si in cazurile de peritonita secundara.

Pentru peritonitele primitive tratamentul cu antibiotice impreuna cu celelalte masuri de tratament medical raman singura metoda de tratament. În cazul peritonitelor secundare, urmeaza la scurt timp tratamentul chirurgical. În timpul interventiei se efectueaza prelevari bacteriologice si in 24-48 ore tratamentul este ajustat in functie de sensibilitatea germenilor testata in laborator. Se prefera sa se recolteze probe cu seringa sterila fara aer supernatant si sa se trimita ca atare seringa la laborator; folosirea compreselor sau a tampoanelor imbibate este nerecomandata. Acest mod de recoltare permite insamantarea pe medii aerobe si anaerobe.

Patogenia peritonitelor secundare a fost stabilita prin experiente pe animale ca depinde de flora normala intestinala. Multe bacterii care colonizeaza tractul digestiv sunt anaerobe. Cea mai mare concentratie se gaseste in colon-1011bacterii/ml. Ileonul este o zona de tranzitie cu 108germeni/ml. În tractul gastro-intestinal superior bacteriile aerobe sunt in numar egal cu cele anaerobe, distributia anatomica a bacteriilor explicand morbiditatea in perforatiile de colon. Incidenta mare a microorganismelor anaerobe si natura polimicrobiana a infectiilor este caracteristica a infectiilor peritoneale datorate perforatiei intestinului gros.

În ciuda multiplelor bacterii izolate din infectiile peritoneale acestea sunt doar o mica parte din aria mare a bacteriilor ce colonizeaza tractul gastro-intestinal.

Statisticile elaborate in urma studiilor facute pe loturi mari de bolnavi au aratat speciile microbiene mai frecvent implicate in infectiile peritoneale:

-bacili Gram negativi enterici: E. coli, Klebsiella, Proteus si Pseudomonas

-enterococi- cea mai frecventa bacterie Gram- pozitiva izolata

-anaerobi- Bacteroides fragilis-45%

-Clostridium-23%

-coci anaerobi-32%

Aceste statistici sunt foarte importante, permitand ghidarea antibioterapiei dupa concluziile acestor studii, realizandu-se astfel un tratament corect si prompt.

CAPITOLUL I

PREZENTAREA ANATOMO-FIZIOLOGIC? SI MICROBIOLOGIC? A PERITONEULUI

1.1. HISTOLOGIA PERITONEULUI

Peritoneul este format dintr-un strat superficial – mezoteliu si un strat profund – tesut conjunctiv lax.

Mezoteliul este format din celule aplatizate, de forma poligonala, dispuse intr-un strat, unite intre ele, prin complexe jonctionale, interdigitatii, desmozomi, ce permit trecerea macrofagelor.

La nivelul omentului mare, mezoteliul devine discontinuu prezentand o serie de fenestratii vizibile cu ochiul liber. În zonele de discontinuitate celulele mezoteliale sunt inlocuite de trabecule de tesut conjunctiv.

Citoplasma si organitele citoplasmatice ale celulelor mezoteliale sunt slab reprezentate, indicand un nivel metabolic redus.

Oferta anului

Reducere 2020