Apr 03 2023
Studiul operatiunilor de creditare a persoanelor juridice (S.C. XYZ S.A., Gorj)
Postat de licenteoriginale • In Stiinte Economice
Cuprins
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
Extras din document
CuprinsPagina
1. Creditul ...
5
1.1.Definirea, natura si tipologia creditului ....... ....... .......
5
1.2.Dobinda-pret al creditului; factori determinanti; implicatiile sale in economie .....
7
1.3.Evolutia volumului creditului in Rominia ....... ....... ..
8
2. Contextul macroeconomic si sistemul bancar din Rominia ....... ....
11
2.1. Contextul macroeconomic; evolutie; caracteristici. ....... ..........
11
2.2. Sistemul bancar din Rominia ....... ....... ....... .............
13
3. Banc Post in sistemul bancar din Rominia ....... ....... .......
15
3.1. Scurt isoric ....... ....... ....... ....... ....
15
3.2. Structura actionarilor ....... ....... ....... ....... ...
15
3.3. Produse si servicii bancare oferite ....... ....... ..............
15
3.4. Rezultate obtinute ....... ....... ....... ....... ........
17
3.5. Resursele umane ....... ....... ....... ....... ..........
18
3.6. Clientii ....... ....... ....... ....... ....... ..
19
3.7. Activitatea de creditare ....... ....... ....... ........
19
3.8. Strategia de dezvoltare a bancii in perioada 2001-2003 ....... ....
19
3.9. Sucursala Banc Post Gorj ....... ....... ....... .....
20
3.9.1. Scurta prezentare a sucursalei ....... ....... ..........
20
3.9.2. Activitatea de creditare a sucursalei ....... .......
20
4. Activitatea de creditare a sucursalei Banc Post Gorj ....... .
21
4.1. Credite acordate agentilor economici ....... ....... ..........
21
4.1.1. Creditarea pe termen scurt a activitatii curente a agentilor economici .........
21
4.1.2. Credite pentru investitii ....... ....... ....... ............
26
4.1.2.1. Credite pentru investitii in lei ....... ....... .............
26
4.1.2.2. Credite pentru investitii in valuta .......
30
4.2. Studiu de caz ....... ....... ....... ....... .
31
5. Consideratii finale......... ....... ....... ....... ..............
35
Anexe ......
37
Bibliografie ............
65
Alte date
?CREDITULSTUDIUL OPERATIUNILOR DE CREDITARE A PERSOANELOR JURIDICE LA S.C. BANC POST S.A. GORJ?1. CREDITUL1.1. DEFINIREA, NATURA SI TIPOLOGIA CREDITULUI
Potrivit Legii bancare nr. 58 / 1998, prin termenul de credit se intelege “orice angajament de plata a unei sume de bani in schimbul dreptului la rambursarea sumei platite, precum si la plata unei dobanzi sau a altor cheltuieli legate de aceasta suma sau orice prelungire a scadentei unei datorii si orice angajament de achizitionare a unui titlu care incorporeaza o creanta sau a altui drept la plata unei sume de bani”.
Etimologic, cuvantul “credit” este de origine latina “creditum- creditare”, care inseamna “a crede” sau “a avea incredere”. Aceasta origine a notiunii de credit scoate in evidenta un element psihologic al operatiunii de credit, si anume increderea (2, p. 174-175).
Creditul, in general, reprezinta schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare. El este un act de incredere ce comporta schimbul a doua prestatii disociate in timp.
Trebuie precizat ca, numai cedarea si restituirea unei sume de bani reprezinta o operatiune de credit. Într-unul din cele doua momente, al cedarii sau acordarii si al restituirii sau rambursarii, in loc de o suma de bani poate sa apara si o cantitate de marfuri, o executare de lucrari sau o prestare de servicii. Este vorba despre: vanzarea pe credit (credit comercial) - aceste bunuri inlocuind suma de bani in momentul acordarii sau rambursarii creditului; creditul sub forma de avans - suma de bani este inlocuita cu bunuri sau servicii in momentul acordarii sau rambursarii creditului.
În economia de piata, raporturile de credit sunt considerabile prin dimensiunea si varietatea lor multipla. Prin urmare exista mai multe tipuri de credite :
1. Creditul comercial - presupune acordarea de credit sub forma de marfa in urma intelegerii dintre creditor-vanzator (care are interes sa-si vanda marfa) si debitor-cumparator (care nu dispune momentan de resurse banesti);
2. Creditul bancar - presupune acordarea de credit sub forma baneasca. Obligatoriu pentru acest tip de credit este ca unul dintre subiectii raportului de credit sa fie banca (fie in calitate de debitor – este creditata de titularii de depozite, fie in calitate de creditor – prin imprumuturile acordate clientilor statului sau altor banci).
3. Alte categorii de credit nedezvoltate in momentul de fata in Romania : creditul obligatar, creditul ipotecar, creditul de consum (4, p. 63 ).
Doua din categoriile de credit enumerate: creditul comercial si cel obligatar, presupun obligatiile directe intre debitor si creditor, posibile a se desfasura in afara bancilor, de la inceput si pana la sfarsit.
Celelalte categorii: bancar, ipotecar si de consum, presupun desfasurarea unor rapoarte de credit complementare prin banci.
Din punct de vedere mai degraba juridic, decat economic, exista patru criterii de clasificare a formelor creditului: 1) modul de garantare; 2) destinatia; 3) scadenta; 4) calitatea partilor.
În functie de criteriul modului de garantare, exista doua forme de credit: a)credit personal; si b)credit real.
În esenta sa, creditul a fost de la bun inceput credit personal, in sensul ca a fost legat de calitatea umana a persoanei care face promisiunea de plata. De altfel, se stie ca si in prezent, inainte de a acorda un credit, bancile verifica, prin probe indirecte, calitatea debitorului. Caci, calitatea persoanei este cea care confera calitatea creditului; de aceea creditul personal este forma de credit cea mai pura, dar si cea mai riscanta.
Creditul personal necesita o anumita educatie si o societate perfecta; insa, creditorii nu se multumesc intotdeauna sa evalueze o persoana necunoscuta sau putin cunoscuta, deoarece nu se stie niciodata daca o persoana absolut cinstita va ramane asa tot timpul. De aceea , creditorul, care renunta la posesia si proprietatea unui bun, fara a fi inca platit, incearca sa obtina garantii, care sa limiteze riscurile pe care si le asuma si in primul rand, riscul de a fi platit la scadenta.
De aici, notiunea de “credit garantat”. Evident, este vorba de o garantie conferita de bunuri, care urmeaza ca, in caz de nerambursare sa fie folosite pentru recuperarea fondurilor imprumutate.
Acest tip de credit se numeste “ credit real”, in sensul ca se bazeaza pe un gaj sau pe un depozit; o anumita perioada de timp, acest gaj este pus la adapost de pericolul de a dispare; in cazul cand debitorul nu plateste, se valorifica bunul respectiv pentru a obtine banii pe care debitorul nu i-a remis la momentul cuvenit.
Creditul real poate fi la randul sau, de doua feluri: credit mobiliar si credit imobiliar. Se gaseste aici marea distinctie pe care o face dreptul intre bunurile mobile si bunurile imobile. În mod evident, aceasta distinctie are insa relevanta mai ales in trecut, cand valorile mobiliare erau mai putin utilizarte. Odata cu dezvoltarea utilizarii valorii mobiliare, creditul pe baza de gaj, de titluri (lombard) a dobandit o importanta mai mare decat creditul imobiliar.
Creditul imobiliar, adica creditul garantat cu bunuri imobile (cladiri sau terenuri, prezinta un risc redus, deoarece exista o mare siguranta ca, pana la scadenta, bunurile respective nu vor dispare. El are insa dezavantajul ca necesita existenta unei institutii specializate in evidenta si gestionarea garantiilor imobiliare, adica a ipotecilor constituite pentru garantarea rambursarii.
Al doilea criteriu de clasificare – destinatia – este de natura economica. Din acest punct de vedere, exista doua forme de credit: a) creditul de productie; si b) creditul de consum.
Delimitarea intre aceste doua forme de credit este insa si ea destul de formala, deoarece consumul impune productia, iar productia nu se poate face fara un consum prealabil (intermediar sau final).
În cazul in care productia nu a fost inca realizata, iar intreprinzatorul imprumuta banii necesari in acest scop, banii respectivi reprezinta productia viitoare. În acest caz, creditarea productiei este srans legata, asadar, de utilizarea monedei. Un intreprinzator care doreste sa produca dar nu are bani, trebuie sa gaseasca un individ care are bani, dar nu doreste sa se ocupe el insusi de productie si care sa fie dispus sa-si lichideze banii sai pe baza garantiei reprezentate de productia viitoare. Creditul de productie este, deci, legat de creseterea economica, fiind necesar mai ales in faza de demarare a acestei cresteri; investitia necesita capital care nu exista.
Din punct de vedere istoric, prima forma de credit a fost creditul de consum. De fapt aceasta forma de credit este cea care a provocat condamnarea creditului cu dobanda in civilizatia crestina a Evului Mediu, care a crezut ca creditul trebuie sa fie gratuit.
Motivul pentru care morala crestina si-a insusit aceasta credinta a fost faptul ca in civilizatiile arhaice neproductive in sensul modern al termenului, creditul este acordat cel mai adesea pentru a permite saracilor sa traiasca. El a fost deci, mai mult un act de caritate decat un act economic. Ori, daca se imprumuta o suma de bani unei persoane care nu are din ce sa traiasca, se poate considera ca este inuman sa se pretinda acesteia ca in momentul rambursarii sa inapoieze o suma mai mare: suma imprumutata plus dobanda. De aceea in conditiile in care creditul de consum pur, fara productia aferenta a fost forma de credit predominanta, s-a putut usor crede ca in general creditul trebuie sa fie gratuit.
Analiza acestor doua forme de credit – de productie si de consum – permite intelegerea motivelor pentru care, odata cu trecerea timpului, pretentia creditorului de a i se plati o anumita dobanda a inceput sa fie considerata legitima. Întradevar, existenta creditului de productie implica cresterea volumului productiei si a volumului tranzactiilor si, deci, cresterea profituilor obtinute din productie si din comert. Ca urmare, pretul platit pentru banii imprumutati (dobanda) poate fi suportat din acest profit, devenind, de fapt, o forma de remunerare a factorului de productie reprezentat de capital, De aceea, in toate civilizatiile moderne, in care progresul este considerat o valoare in sine, dobanda a fost pana la urma recunoscuta ca fiind legitima, iar aceasta chiar de autoritatile religioase.
Un alt criteriu de clasificare a formelor creditului este marimea ecartului temporar implicat. Caci, cu cat acest ecart este mai mare cu atat actul de creditare este mai riscant si deci, necesita mai multa incredere, mai multe garantii si costuri mai mari. În functie de acest criteriu, creditele se clasifica, in: a) credite pe termen scurt; b) credite pe termen mediu; c) credite pe termen lung.
a. Creditul pe termen scurt este considerat, in general, creditul cu o scadenta mai mica de un an - de regula, cateva luni.
b. Creditul pe termen lung presupune renuntarea la posesia unui bun sau a unei sume de bani pentru un numar mai mare de ani; de obicei, este considerat credit pe termen lung creditul cu scadenta de peste 5 ani;
Fara indoiala, granitele intre ceea ce se considera a fi termen scurt, termen mediu sau termen lung sunt cat se poate de relative. Cu toate acestea, se poate spune ca, de regula, creditul pe termen scurt este un credit care nu depaseste un an, iar creditul pe termen lung este un credit cu scadenta de ordinul a 10 ani in medie, in tot cazul peste 5 ani.
c. Creditul pe termen mediu este un credit cu scadenta cuprinsa intre 3 si 5 ani. Aceasta forma de credit s-a dezvoltat indeosebi in perioada postbelica, fiind legata in primul rand de sectorul constructiilor imobiliare, inclusiv de locuinte, care necesita un anumit numar de ani pentru a fi realizate.
Creditul pe termen scurt este, cel mai adesea, un credit de trezorerie, pe cand creditul pe termen lung este un credit de investitii. Creditul pe termen mediu are o natura mixta. El poate servi in unele cazuri pentru finantarea operatiunilor de productie si de comercializare care nu-si dovedesc rentabilitatea decat dupa un interval de timp mai mare decat cel normal. Creditele pe termen scurt sunt acordate, in principal, pentru finantarea cheltuielilor curente de productie si pentru nevoile de trezorerie ale intreprinderilor si sunt rambursabile in mod normal in momentul in care intreprinderile isi recupereaza fondurile din vanzarea productiei.
Criteriul calitatii partilor permite delimitarea a doua forme de credit: a) creditul privat; si b) creditul public.
a.Creditul privat este creditul intre persoane (fizice sau juridice) de drept privat, fara implicarea statului. Aceasta forma de credit este cea care se afla la originea operatiunilor comerciale, financiare si bancare moderne.
b.Creditul public este creditul in care intervine statul, fie pentru a acorda credite persoanelor (fizice si juridice) private, fie dimpotriva, pentru a lua imprumuturi de la acestea din urma (2, p. 120).
1.2. DOBÂNDA-PRET AL CREDITULUI; FACTORI DETERMINANTI; IMPLICATIILE SALE ÎN ECONOMIE
Dobanda este recompensa pentru renuntarea la lichiditati pentru o perioada determinata, si concomitent pretul pe care imprumutatorul accepta sa-l plateasca pentru a achizitiona lichiditatea (5, p. 324).
Marimea dobanzii este exprimata prin marimea denumita rata dobanzii. Dobanda este practic ratiunea unei banci comerciale de a acorda credite. Ratele dobanzilor sunt stabilite de bancile comerciale in functie de cererea si de oferta de credite. Rata dobanzii acordata de bancile comerciale este puternic influentata de rata dobanzii pe piata interbancara si de rata inflatiei. Ea mai depinde si de natura creditului acordat si de durata acestuia. În mod normal, ratele dobanzilor pe termene mai lungi sunt mai mari decat ratele dobanzilor aferente unor termene mai scurte, insa adeseori se intalneste situatia inversa (Silviu Cerna, 2000).
Unul dintre cei mai importanti analisti ai dobanzii, Böhm Bawerk, porneste in cercetarile sale de la unele constatari empirice, cu care sunt de acord economistii din vremea sa: dobanda unui capital se produce independent de activitatea personala a capitalistului; pare ca este o calitate fireasca a capitalului; se formeaza fara ca acesta (capitalul) sa epuizeze (deci dincolo de limitele umane) si are astfel o durata eterna de constituire. Ca element al contractului de credit, nivelul dobanzii este acceptat, in fiecare caz in parte, de creditor si debitor ca urmare a unei negocieri de durata sau mai operative. Se pune deci, problema de a discerne si considera factorii cu audienta si acceptabilitate generala.
Un prim asemenea factor este productivitatea capitalului, o anumita productivitate a capitalului, adica o anumita rata a profitului, aflate intr-o dinamica determinata de evolutii si conjuncturi. Întreprinzatorul, atunci cand isi propune sa mobilizeze un capital suplimentar, trebuie sa evalueze realist posibilitatile de rentabilitate, respectiv dimensiunile profitului, intrucat el va trebui sa remunereze corespunzator pe detinatorii de capital. Angajandu-se in a plati o anumita dobanda, debitorul admite o anumita diminuare a profitului sau net.
Un al doilea factor general ce determina nivelul dobanzii este lichiditatea. Independent de orice alte conditii, creditorii vor prefera acea forma de imprumut care sa le asigure lichiditatea, deci prefera termene scurte. Orice angajare mai indelungata a resurselor creditului, orice diminuare a lichiditatii sale este insotita de o sporire a sumelor platite ca dobanzi, implica o crestere a nivelului dobanzii.
Riscul nerambursarii este un alt facor general al nivelului dobanzii. Rambursarea la termen este o conditie a perpetuarii raporturilor de credit si a sistemului de credit. Rambursarea este o cerinta generala care poate fi asigurata daca in cazurile particulare se iau masurile necesare de evitare si acoperire a acestui risc.
Un alt factor esential in determinarea nivelului dobanzii este raportul dintre oferta si cererea de credite.Oferta de credite este determinata primordial de nivelul economisirii in tara respectiva, de optiunile traditionale ale populatiei pentru economii, un rol deosebit in incurajarea formarii capitalului ocupandu-l stabilitatea economica si politica. Cererea de credite este interconditionata de cei trei mari debitori: guvernul, agentii economici si familiile, deopotriva influentati de evolutia activitatii economice si tendintele de dezvoltare a investitiilor.
Din cele prezentate rezulta ca starea economiei, in incercarile de orientare prin politici economice si in deosebi prin politici monetare si de credit, influenteaza asupra nivelului dobanzilor (1, p. 182-184).
Variatia ratei dobanzii, indiferent de nivelul la care se produce, are anumite efecte, la randul sau, in economie. La modificarea ratei dobanzii de refinantare, practicata de catre Banca Nationala a Romaniei in relatiile cu bancile comerciale, acestea din urma reactioneaza repercutand o parte din presiunea financiara asupra clientilor lor. Cresterea sau scaderea ratei dobanzii practicate de bancile comerciale in relatiile cu clientii lor afecteaza, la randul sau, comportamentul celor din urma. Cresterea costului creditului determina reducerea profitului intreprinderii de unde rezulta si o reducere corespunzatoare a cererii de credite. De asemenea aceasta tendinta poate impinge agentii economici spre cautarea altor cai de procurare a resurselor cum ar fi pietele de capitaluri pe termen scurt sau lung.
Documente similare
· Studiul operatiunilor de creditare a persoanelor juridice (S.C. XYZ S.A., Gorj)· Studiul operatiunilor de creditare (XYZ, Tg. Jiu)
· Gestiunea operatiunilor de creditare la XYZ S.A
· Managementul operatiunilor de creditare
· Managementul operatiunilor de creditare. Studiu privind creditarea si performantele economice ale...
· Creditarea persoanelor juridice la XYZ
· Creditarea persoanelor juridice (XYZ, Hunedoara)
· Creditarea persoanelor fizice si juridice la XYZ
· Creditarea persoanelor juridice la o sucursala XYZ
· Creditarea persoanelor juridice (Banca XYZ, Arad)