Pagina documente » Recente » Tehnici de finantare a comertului exterior

Cuprins

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Extras din document

Cuprins
INTRODUCERE 1
CAPITOLUL 1. ACTIVITATATEA DE CREDITARE A COMER?ULUI EXTERIOR 3
1.1.Implicarea statului ?n sus?inerea financiar? a comer?ului exterior 3
1.2. Rolul sistemului bancar ?n creditarea comer?ului exterior 7
1.2.1. Creditarea opera?iunilor de comer? exterior 8
1.2.2. Garantarea opera?iunilor de comer? exterior 10
1.2.3. Asigurarea creditelor interna?ionale 15
1.3. Incursiune ?n activitatea de creditare bancar? a comer?ului exterior la nivel mondial 19
CAPITOLUL 2. STRATEGII DE FINAN?ARE A COMER?ULUI EXTERIOR 25
2.1. Forfetarea interna?ional? 25
2.2. Leasing-ul interna?ional 29
2.3. Factoringul interna?ional 37
CAPITOLUL 3: RISCUL ?N ACTIVITATEA DE FINAN?ARE ?I CREDITARE A COMER?ULUI EXTERIOR 43
3.1. Riscul bancar de creditare 43
3.2. Modalit??i de manifestare a riscurilor ?n comer?ul exterior rom?nesc 47
3.3. Riscul de nerambursare al creditului bancar 54
Capitolul 4.Studiu de caz 57
4.1.Stimularea activit??ii de comer? exterior de c?tre sistemul bancar rom?nesc 57
4.2.Instrumente specifice de creditare a comer?ului exterior ?n Rom?nia(Eximbank) 61
4.3.Activitatea de garantare ?n cadrul GarantiBank Rom?nia 76
Concluzii ?i propuneri 89
Bibliografie 91

Alte date

INTRODUCERE

Tranzactiile internationale se dovedesc a fi printre cele mai complexe activitati economice si presupun atragerea unui volum impresionant de resurse financiare. Este practic din ce in ce mai greu pentru o companie interesata sa-si extinda afacerile pe pietele externe sa reuseasca fara sa fie nevoita sa apeleze la resurse financiare atrase pe diferite piete financiare locale sau internationale. În aceste conditii se poate observa ca finantarea internationala capata un rol din ce in ce mai important in derularea tranzactiilor internationale, indiferent de forma pe care o imbraca acestea. În contextul actual, intelegerea modului in care functioneaza practic sistemul financiar international, a componentelor de baza ale acestui sistem (piete monetar – valutare si pietele de capital, institutiile de intermediere financiara), a instrumentelor utilizate de operatorii din cadrul acestui sistem dar mai ales a comportamentului care sta la baza alocarii resurselor financiare reprezinta conditii esentiale de dezvoltare economica durabila.

Globalizarea pietelor financiare insotita inevitabil de o dezvoltare fara precedent a mecanismelor de functionare a acestora accentueaza rolul finantarii in derularea cu succes a afacerilor internationale. Devenind un subiect din ce in ce mai incitant si mai complex pentru specialisti, finantarea internationala se constituie ca un domeniu perfect integrat in substanta tranzactiilor economice internationale. Alegerea tehnicilor de finantare sau a instrumentelor sintetice oferite de piata financiara internationala presupune in primul rand o buna cunoastere a acestora de catre cei implicati direct – companii private sau institutii financiare publice sau private. Un factor important in acest proces de alegere il constituie riscul pe care trebuie sa si-l asume deopotriva cel care se finanteaza cat si finantatorii. Riscul, apropiat mai degraba de incertitudine in cazul tranzactiilor internationale, se dovedeste a fi o categorie economica greu de evaluat si de gestionat. Direct legata de riscurile asumate si de complexitatea mare a tuturor schemelor de finantare internationala este si problema costurilor. Practic, costul si riscul sunt doua criterii fundamentale pe care se bazeaza intreg aparatul decizional in activitatea economica.

Lucrarea este structurata in 4 capitole astfel :

Primul capitol se numeste : Activitatea de creditare a comertului exterior

În primul capitol am incercat sa evidentiez rolul esentialal al finantarii in cadrul tranzactiilor internationale.

Cel de-al doilea capitol cuprinde o trecere in revista a strategiilor de finantare cel de-al treilea o prezentare mai detaliata a riscurilor de finantare si creditare a comertului exterior cu avantajele si dezavantajele pe care acestea le implica.

Capitolul patru cuprinde studiul de caz privitor la instrumente specifice de creditare a comertului exterior in Romania pe exemplu GarantiBank.

CAPITOLUL 1. ACTIVITATATEA DE CREDITARE A COMERTULUI EXTERIOR

1.1.Implicarea statului in sustinerea financiara a comertului exterior

În tarile dezvoltate, in ultimele decenii, s-au conturat mecanisme complete prin intermediul carora sunt posibile schimburile internationale de marfuri si servicii, precum si cooperarea economica bilaterala sau multilaterala. Sunt bine definite procedurile si metodele de derulare a schimburilor internationale, cadrul institutional necesar, acoperirea juridica, s-au sedimentat cele mai bune practici, astfel ca, in prezent, derularea tranzactiilor de comert exterior nu mai este un secret sau un atu al unora in vederea obtinerii unor avantaje in raport cu alti parteneri.

În cadrul procesului complex de racordare aeconomiei nationale la fluxurile economiei mondiale, un rol important il are comertul exterior, care in ultimele decenii a devenit, in conditiile economiei de piata, unuldintre factorii determinanti ai cresterii economice.

Comertul exterior, ca ramura distincta aeconomiei nationale, reprezinta un factor important al cresterii economice, determinat de internationalizarea afacerilor si determinant pentru procesul de globalizare.

Concurenta din ce in ce mai ridicata specifica domeniului economic, alaturi de nevoia proprie de extindere a activitatilor bancare fac astefel incat sa se asigure cele mai bune conditii ca sectorul de comert exterior al economiei respective sa functioneze in conditii bune sau foarte bune. De cele mai multe ori, faptul ca pietele internationale asigura o eficienta mai ridicata, determina bancile sa considere firmele cu activitate de comert exterior drept clienti strategici sau foarte importanti, astfel ca le acorda unele inlesniri, unele facilitati pe linia reducerii sau scutirii de comisioane, a unor facilitati de dobanzi, acordarea de consultanta gratuita etc., toate acestea din resurse proprii si din initiativa proprie.

În cazul in care aceste initiative nu sunt suficiente, este nevoie de interventia statului, pentru a crea un sistem de instrumente, institutii si metode care sa asigure un cadru favorabil de desfasurare a activitatii de comert exterior. [1 Popa, I., Tranzactii de comert exterior, Editura Economica, Bucuresti, 2002, pag. 26]

Asadar, finantarea ocupa un rol esential in promovarea si sustinerea activitatilor de comert exterior. În ceea ce priveste modul de finantare, institutiile specializate in stimularea exporturilor si bancile de comert exterior detin o pozitie importanta, iar sprijinul guvernamental acordat firmelor exportatoare este esential pentru desfasurarea in conditii optime a schimburilor comerciale internationale.

Creditarea oficiala a exportului joaca un rol extrem de important in finantarea proiectelor pe care o tara le initiaza in strainatate si, totodata, in promovarea si sustinerea produselor autohtone pe noi piete de desfacere.

Asigurarea creditelor de export, in principal pe cale guvernamentala, permite prelungirea perioadelor de restituire a creditelor peste limitele pe care le ofera bancile comerciale, in special cand este vorba de proiectele importante si exporturile de interes national pe piete cu un potential de risc foarte ridicat, cum ar fi cele ale tarilor in curs de dezvoltare si ale statelor foste socialiste. [2 Visan, D., External trade book-keeping, Libris Publishing House, Iasi, 2005, pag. 49]

Pentru aceste motive, pe plan mondial s-a intensificat continuu interventia statului in sprijinirea, prin instrumente specifice economiei de piata, a finantarii, garantarii si asigurarii creditelor de export si import.

Ca atare, au fost create diverse tipuri de institutii care au, ca rol principal, sprijinirea si promovarea exportului.

Experienta acumulata pana acum sustine afirmatia ca, pentru un anumit volum al activitatii si pana la un anumit nivel al dezvoltarii economice, institutele de acest gen, care s-au dovedit cele mai eficiente pentru stimularea cresterii exportului, au fost cele care au imbinat toate tipurile de activitati – finantare, garantare, asigurare – destinate acestui scop, in mod coerent, in una si aceeasi institutie.

Aceste entitati au putut corela, in modul cel mai eficient, elemente ale ingineriei bancare si financiare, construind instrumente si parghii specifice, prin intermediul carora si-au putut atinge scopul: bonificatii de dobanzi; polite de asigurare a exporturilor pe credite impotriva riscurilor comerciale si politice, activitati de constructii in strainatate; creditarea agentilor economici exportatori pentru exporturi de interes national (credit-furnizor) si chiar a agentilor economici importatori ai produselor autohtone (credit-cumparator); garantarea comertului exterior; refinantarea preferentiala a creditelor de export de catre bancile centrale etc.

Interventia statului in domeniul sprijinirii exporturilor si importurilor se efectueaza prin intermediul unor structuri institutionale diverse, care pot fi grupate, in functie de modul lor de organizare, de statutul functional si de tipul serviciilor pe care le ofera. Astfel, exista:

? societati comerciale bancare, cu capital de stat (EXIMBANK din SUA, EXIMBANK din Republica Coreea, EXIMBANK din Turcia), cu capital privat ( OKB din Austria) sau cu capital mixt (EDBE din Egipt, EXIMBANK din Jamaica);

? organisme publice (SACE din Italia);

? societati anonime cu capital de stat (COFACE din Franta);

? societati particulare (Societatea pentru Asigurarea Creditelor din Olanda).

În functie de gama de servicii oferite, exista atat institutii care ofera toate tipurile de servicii ce vin in sprijinul activitatii de comert exterior (finantare, garantare, asigurare), cum ar fi: EDC din Canada, EXIMBANK din Republica Coreea, EXIMBANK din Taiwan, EXIMBANK din Turcia, cat si institutii specializate, cum ar fi: EFIC din Australia – finantare si asigurare, Development Bank din Mauritius - garantare si asigurare, ECICS din Singapore – finantare si garantare etc.

Agentiile complexe de tip EXIMBANK au demonstrat prin intreaga lor activitate si prin rezultatele obtinute ca, in perioadele de recesiune economica, furnizarea de servicii corespunzatoare si performante este o preconditie necesara pentru imbunatatirea performantei la export. În sprijinul acestei afirmatii sta si faptul ca multe tari in curs de dezvoltare, printre care si Zambia, India, Malayezia, Nigeria, Coreea de Sud, Taiwan etc., au preluat aceasta initiativa, infiintand agentii de acest gen si imbunatatindu-si astfel substantial serviciile oferite, in ultimii 3-4 ani, activitatii de export.

De asemenea, in zona est-europeana, tarile foste socialiste, implicate de curand in angrenajul economiei de piata, au resimtit si ele necesitatea infiintarii unor institutii de tip EXIMBANK. Printre aceste tari se numara: Romania, Cehia, Ungaria si Polonia.

Trebuie remarcat de altfel ca, intr-o perioada de tranzitie in care experienta in domeniul economiei de piata este in faza de pionierat, o institutie complexa care sa actionezeatat in nume si cont propriu, cat si in numele si contul statului, este mai mult necesara din mai multe puncte de vedere:

1. O astfel de institutie are o credibilitate mai mare, actionand in conditii de competitie si putand face fata concurentei in domeniu (ca institutie ce actioneaza in nume propriu), dar avind capacitatea de a-si asuma si riscuri mai mari pentru ca beneficiaza de sprijinul statului (ca institutie ce actioneaza in numele statului). Avand de gestionat un spectru mai larg de tranzactii de comert exterior, un EXIMBANK dispune de o capacitate sporita de discernamant in privinta orientarii sprijinului acordat exportului fie spre propria-i capacitate de sustinere, fie spre cea a statului.

2. Un alt argument este acela al coerentei in organizare si al cresterii profesionalismului specialistilor care lucreaza in acest domeniu. Pentru tarile in curs de dezvoltare, cu o capacitate redusa de capitalizare a institutiilor si cu un personal in curs de formare in multe din domeniile economiei de piata, o institutie tip EXIMBANK reprezinta un nucleu cu maximum de eficienta organizatorica si profesionala pentru sprijinirea si promovarea exportului.

3. Într-o tara in curs de dezvoltare, inclusiv in tarile in tranzitie, statul poate directiona activitatea bancilor comerciale in sensul concentrarii unei parti importante a domeniului concurential, in comertul exterior.

Ca atare, un EXIMBANK cu un rol central in aceasta activitate poate sesiza mai bine momentul si locul de concentrare a eforturilor tuturor agentilor economici de la toate nivelurile pentru sprijinirea unor tranzactii de interes national cu strainatatea; in felul acesta fondurile statului pot fi folosite economicos si cu maximum de eficienta.

Tot in sprijinul acestei afirmatii sta si faptul ca in tari dezvoltate, cum ar fi SUA, Austria, statul a grefat sprijinul pe care il acorda exportului pe structura deja existenta a unor institutii bancare, in cele mai multe cazuri cu o credibilitate foarte mare si renumite nu numai pe plan intern, ci si international. Singura delimitare s-a facut in privinta serviciilor oferite clientilor.

Cu alte cuvinte, avand in vedere evolutia comertului international postbelic si accentuarea concurentei internationale, un sprijin eficient al activitatii de comert exterior a unei tari nu se poate realiza decat in conditii de excelenta, cu institutii si instrumente de prim rang recunoscute pe plan mondial.1

În acest caz, esentiala in promovarea, sprijinirea si finantarea operatiunilor de comert exterior este activitatea bancilor de comert exterior.