Pagina documente » Recente » Tendintele evolutiei comertului international in ultimi 10 ani

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

?CUPRINS
INTRODUCERE 2
CAPITOLUL1.COMER?UL INTERNA?IONAL ?I POLITICILE COMERCIALE 4
1.1. Economia mondiala 5
1.2.Structura ?i caracteristicile comer?ului interna?ional contemporan 7
1.3. Politica comerciala externa 12
CAPITOLUL 2. EVOLU?II, TENDIN?E ?I MUTA?II STRUCTURALE ÎN COMER?UL INTERNA?IONAL CU BUNURI 17
2.1.Consideratii generale 17
2.2.Mutatiile structurale si remodelarea economiei mondiale 20
2.2.1.Mutatii in sursele cresterii economice pe plan mondial 24
2.3.Mutatii in configuratia comertului international cu bunuri 26
2.3.1. Dinamica comertului international cu bunuri 26
2.3.2.Schimbari in contributia tarilor si in orientarea geografica a fluxurilor comerciale de bunuri 30
2.3.3. Modificari in structura pe produse a comertului international cu bunuri 36
2.4.Tendinte conjuncturale in evolutia comertului international in anii post-criza 44
2.5.Tendintele recente in evolutia comertului international cu bunuri 49
2.6. Riscurile escaladarii protectionismului comercial 57
CAPITOLUL 3. TENDINTELE EVOLUTIEI COMERTULUI INTERNATIONAL IN ULTIMI 10 ANI 61
3.1. Schimburile extracomunitare ale UE 61
3.2.Fluxurile comerciale dintre UE si principalii zece parteneri comerciali ai sai 69
3.3. Comparatii intre UE-15 si NSM la nivelul fluxurilor comerciale pe Piata interna si in plan extracomunitar 73
3.4. Locul României in schimburile comerciale extracomunitare 75
CONCLUZII 79
BIBLIOGRAFIE 83

EXTRAS DIN DOCUMENT

Criza financiara izbucnita in SUA in toamna anului 2008, care a luat o amploare fara precedent de la Marea Depresiune din anii 1930, a degenerat, prin efectele sale de contagiune rapida in timp si spatiu, intr-o criza economica ce s-a extins la scara globala.

Starea de incertitudine a evolutiei sistemului financiar global si fluctuatiile burselor de valori (actiuni si valute) au alimentat miscarile bruste si haotice de capital cross-border, in multe cazuri speculativ, ceea ce a provocat, printre altele, o volatilitate ridicata a cursurilor de schimb intre diferitele monede, cu efecte asupra cotatiilor si preturilor internationale, in primul rand la energie, materii prime si alimente de baza, afectand si pe aceasta cale evolutia comertului exterior si, implicit, a economiei mondiale.

Cu toate eforturile, cel putin aparente, atat pe plan national, cat si international, la nivelul organizatiilor (FMI, Banca Mondiala, UE) sau diferitelor grupari de state (G 8, G 20), sistemului financiar global nu i s-au adus corectiile necesare, in sensul eradicarii cauzelor ce au generat criza, acesta ramanand expus in continuare riscului de declansare a unui alt soc, ale carei costuri, avand in vedere gradul ridicat de indatorare publica, apreciem ca nu mai pot fi acoperite de guverne si/sau institutii financiare, aruncand in haos economia mondiala, inclusiv schimburile comerciale internationale.

Analiza noastra a pornit de la prezentarea principalelor tendinte inregistrate in comertul cu bunuri in perioada recenta (incluzand anii de criza si post-criza), in plan international, comunitar si national.

În plan international, am evidentiat tendinte, precum: sporirea rolului tarilor in dezvoltare si emergente in schimburile internationale cu bunuri, accentuarea schimbarilor structurale, determinate de procesul de liberalizare a comertului international, avansul tehnologiei informatiilor si comunicatiilor, sporirea interdependentelor dintre economiile lumii si amplificarea rolului retelelor internationale de productie.

Toate aceste procese se deruleaza simultan cu introducerea de noi reguli si constrangeri legate de dezvoltarea durabila, atat in planul productiei, cat si in acela al comertului si consumului, pe masura ce comunitatea internationala devine din ce in ce mai constienta de resursele limitate ale Planetei. În acest context, devine tot mai evident ca functionarea pietelor internationale trece printr-un amplu proces de transformare si vor aparea noi piete legate de resursele regenerabile, agricultura organica, industriile creative, comunicare si cunoastere, in tandem cu reconfigurarea rolului incontestabil al serviciilor (MECMA, 2012).

Ajungand la nivel comunitar, am reliefat trasaturile dominante ale schimburilor comerciale intra si extracomunitare. Una dintre acestea o reprezinta scaderea treptata a ponderii Pietei Interne in schimburile totale, in favoarea unor destinatii extracomunitare, precum tarile BRIC4. Potrivit calculelor efectuate pe baza datelor statistice furnizate de Eurostat, deopotriva la export si la import, Romania se afla printre tarile UE cu un grad ridicat de dependenta de Piata interna (peste 70%). [1 Chilian, M.N. , Comp?titivitat?a ?conomi?i roman?sti in conditiil? int?grarii, ?ditura

Univ?rsitara, Bucur??ti , p. 66]

Tarile BRIC si alte economii emergente si-au conturat in ultimele decenii o pozitie strategica, atat in plan global, cat si in relatiile cu UE. În documentul de dezbatere al Comisiei Europene din noiembrie 2010, „Comert, crestere si afaceri internationale. Politica comerciala – componenta-cheie a Strategiei Europa-2020”, evidentiaza ca noua politica comerciala comunitara va acorda o atentie deosebita „SUA, Chinei, Rusiei, Japoniei, Indiei si Braziliei”. Asadar, tarile BRIC reprezinta piete-cheie pentru exporturile extracomunitare, alaturi de SUA si Japonia.

În schimb, Romania nu s-a adaptat rapid la aceste noi tendinte, fapt pentru care schimburile sale comerciale cu economiile extracomunitare sunt modeste si reflecta slaba valorificare a potentialului de cooperare bilateral, in contextul in care mai putin de o treime din schimburile comerciale ale Romaniei se deruleaza cu tari din afara UE.

CAPITOLUL1.COMER?UL INTERNA?IONAL ?I POLITICILE COMERCIALE

Comer?ul interna?ional a cunoscut o perioada de puternica expansiune prima revolu?ie industriala(prima jumatate a secolului al XIX-lea). Dezvoltarea produc?iei de bunuri pe baze ma?iniste, dublata de avantul cailor ferate- a permis transportul marfurilor pe uscat la mari distan?e- a constituit amplificarea schimburilor interna?ionale. [2 Burn?t? Sorin- “?l?m?nt? d? ?conomia ?i politica com?r?ului int?rna?ional, ?ditura AS?,Bucur??ti,2007, p. 322]

Comer?ul interna?ional s-a desfa?urat multa vreme sub forma trocului, marfurile prelucrate ?i materiile prime fiind schimbate unele pe altele. Pe masura ce schimburile s-au amplificat ?i au devenit mai regulate, au inceput sa fie utiliza?i pe scara larga banii, confec?iona?i mai intai din aur ?i metale pre?ioase, iar ulterior inlocui?i cu insemne bane?ti ?i bani de cont. Circula?ia bancnotelor ?i a banilor de cont se generalizeaza abia incepand cu secolul XIX-lea, in perioada sistemului monetar cunoscut sub numele de „etalonul aur”.

Cauzele care au determinat amplificarea schimburilor interna?ionale sunt legate nemijlocit de ca?tigurile pe care na?iunile le ob?in din aceste schimburi. Beneficiile comer?ului interna?ional revin deopotriva consumatorilor ?i producatorilor, precum ?i altor categorii de participan?i, care mijlocesc schimburile, fie presteaza servicii utile sau chiar indispensabile incheierii ?i derularii tranzac?iilor. Consumatorii ob?in un dublu castig: pe de-o parte, ei beneficiaza de o gama variata de bunuri pe pia?a. Pe de alta parte, intrucat aceste bunuri provin din ?ari unde au fost produse cu costuri relativ mici,ele sunt oferite la pre?uri competitive. Cat prive?te producatorii, ace?tia beneficiaza de pe urma economiilor de costuri,rezultand din faptul ca au posibilitatea de a se adresa unei pie?e mai largi decat propria lor pia?a na?ionala. La aceasta se adauga beneficiile indirecte, datorate faptului ca in lan?ul ce leaga pe producator de consumator se interpun ?i contribuie la transferul bunurilor o mare varietate de intermediari ?i prestatori de servicii. [3 Ibid?m , p. 323]

1.1. Economia mondiala

Cel mai larg ?i cuprinzator dintre conceptele cu care opereaza ?tiin?a economica il reprezinta conceptul de economie mondiala.

Economia mondiala apare ca un sistem, ca o totalitate caracterizata prin interrela?iile dintre elementele componente. Ea poate fi definita drept totalitatea economiilor na?ionale in stransa lor interdependen?a.

Ca o componenta esen?iala, economia na?ionala este cea care furnizeaza substan?a, elementul in afara caruia nu exista ?i nu poate exista economia mondiala. Celelalte doua componenteale economiei mondiale, diviziunea mondiala a muncii ?i rela?iile economice interna?ionale sunt un rezultat direct al dezvoltarii economiilor na?ionale.

Economia mondiala nu reprezinta insa o simpla insumare a economiilor na?ionale. Interdependen?a este aceea care confera sistemului economiei mondiale proprieta?i noi, distincte de cele ale celulelor de baza- economiile na?ionale. Pe de o parte, numai in condi?iile unor rela?ii reciproce dintre economiile na?ionale apar diviziunea mondiala a muncii, rela?iile economice interna?ionale ?i circuitul economic mondial, iar pe de alta parte, dezvoltarea economiilor na?ionaleeste influen?ata, la randul ei, de rela?iile economice interna?ionale, de circuitul economic mondial. [4 Liviu Mihai, „Tranzac?ii Com?rcial?”, ?ditura ?ftimi? Murgu, R??i?a 2009, p. 38]

Se poate afirma ca fiecare dintre aceste elemente noi reprezinta un sistem, care poate fi descompus in par?i distincte, iar in aceasta situa?ie, economia mondiala va aparea ca un suprasistem.

Dintre toate elementele economiei mondiale, rolul determinat revine economiilor na?ionale, celelalte fiind derivate. [5 Ibid?m , p. 26]

Însa, totodata, in interiorul sistemului va exista o condi?ionare reciproca. Dezvoltarea economiilor na?ionale este influen?ata, la randul ei de rela?iile economice interna?ionale, de circuitul economic mondial, deoarece accesul la tehnica avansata la materiile prime, echilibrarea balan?ei de pla?i, sunt condi?ionate, in mare masura de factori externi.

Economia mondiala apare ca fiind neomogena atunci cand se compara nivelul for?elor de produc?ie in cadrul economiilor na?ionale. Daca se ia in considerare structura economiilor na?ionale ?i respectiv ponderea diverselor sectoare economice in producerea venitului na?ional, ?arile lumii se pot grupa in urmatoarele categorii: ?ari industrializate ?i ?ari agrare, iar intre ace?ti poli, se vor situa ?arile industrial-agrare sau agrar-industriale.

Odata constituita, economia mondiala nu se transforma intr-un sistem inchis. Dimpotriva, structura sa tinde sa devina tot mai complexa, sa se imboga?easca continuu, iar in eventualitatea folosirii spa?iului cosmic in scopuri economice ?i a exploatarii resurselor altor planete, economia va depa?i cadrul mondial, planetar, devenind o economie interplanetara. [6 Ibid?m , pag. 39.]

Fiind un fenomen caracteristic economiilor na?ionale, tendin?a spre echilibru se va manifesta in mod necesar ?i la scara mondoeconomica. În calitatea sa de sistem, economia mondiala presupune o stare de echilibru, de stabilitate, fara de care nu ar putea supravie?ui.

Adancimea continua a diviziunii mondiale a muncii, a specializarii interna?ionale, determina un proces de apropiere, de cooperare intre economiile na?ionale. Interdependen?ele dintre economiile na?ionale devin tot mai evidente ?i de aceea, dificulta?iile majore resim?ite intr-o anumita regiune a globului pot avea repercursiuni mai mari sau mai mici, asupra tuturor statelor lumii. De aici apare ?i necesitatea unei dezvoltari echilibrate a intregii economii mondiale.

Problema echilibrului la scara mondoeconomica nu se rezuma numai la sfera circula?iei, ci prive?te ?i domenii cum sunt: produc?ia, reparti?ia ?i consumul. De aceea, dezvoltarea echilibrata a economiei mondiale presupune o diviziune mondiala a muncii echitabile, o reparti?ie a sarcinilor de produc?ie intre economiile na?ionale care sa excluda specializarea ingusta, in produc?ia nerentabile, a unora dintre statele lumii.

Necesitatea obiectiva a stabilirii unor raporturi economice intre statele lumii decurge din diviziunea mondiala a muncii, din tendin?a necesara de specializare in produc?ie a statelor.

Comer?ul exterior, incluzand atat schimburile propriuzise cat ?i cooperarea economica interna?ionala, reprezinta o ramura a economiei na?ionale. [7 Ibid?m , pag. 42.]

În literatura ?i practica economica intalnim mai multe accep?iuni date comer?ului exterior. Diferen?a dintre ele consta in sferade cuprindere:

? Comer?ul exterior – vizeaza schimburile comerciale ale unei ?ari cu altele;

? Comer?ul interna?ional – define?te rela?iile comerciale dintre mai multe ?ari;

? Comer?ul mondial – include rela?iile comerciale dintre toate ?arile.

În func?ie de obiect, activita?ile de comer? exterior pot fi grupate in:

? Comer? vizibil – sau a?a cum este cunoscut in forma clasica de export-import;

? Comer? invizibil – care se refera la opera?iuni ca:

- Servicii (transporturi, asigurari, turism, schimbul de cuno?tiin?e tehnico-?tiin?ifice)

- Transferurile bane?ti particulare (salariile persoanelor straine care lucreaza in ?ara, veniturile ceta?enilor proprii care lucreaza in strainatate etc.)

- Transferurile bane?ti de stat (despagubiri, compensa?ii, etc.) [8 Ghibutiu, A. , F?nom?nul r?localizarii s?rviciilor si impactul sau asupra

?conomi?i roman?sti, in: O?CONOMICA, Soci?tat?a Romana d? ?conomi?, IRLI,

Anul XVII, Nr.1, 2008, p. 41]

Raporturile reciproce care se stabilesc intre statele lumii ?i care sunt un rezultat direct al amplificarii ?i diversificarii continue a schimbului reciproc de activita?i dintre ele, i?i gasesc reflectarea in circuitul economic mondial.