Pagina documente » Turism, Sport » Turismul si cresterea economica

Despre lucrare

lucrare-licenta-turismul-si-cresterea-economica
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-turismul-si-cresterea-economica


Cuprins

EXTRAS DIN DOCUMENT

?TURISMUL SI CRESTEREA ECONOMIC? ?

CAPITOLUL I. FUNDAMENTELE TURISMULUI INTERNATIONAL ÎN

CONDITIILE PROVOC?RILOR GLOBALE

Turismul international este unul din cei mai activi promotori ai relatiilor economice dintre tari. Manifestarea sa sub forma circulatiei turistice internationale il circumscrie in sfera circuitului mondial de valori.

Circulatia turistica internationala apartine, in cadrul circuitului economic mondial, comertului cu servicii internationale, adica asa numitul „ comert invizibil”. Grupul de servicii internationale alatura turismului serviciile de transport, asigurare, servicii comerciale (publicitate, intermediere), servicii bancare, servicii tehnice si altele. [1 Cristiana Cristureanu, Economia si politica turismului international, ABEONA, Bucuresti, 1992, p.47.]

Investigarea fenomenului turistic la scara mondiala si nationala evidentiaza cursul ascendent al acestuia, dinamica sa reflectand transformarile profunde din viata economica si sociala, dar si o serie de mutatii din interiorul sau. [2 Rodica Minciu, Economia turismului, Editia a-II-a revazuta, Editura Uranus, Bucuresti, 2001, p.37.]

1.1. Factorii determinanti ai evolutiei turismului international

Conectat la dinamica sociala, turismul evolueaza sub incidenta a numerosi factori, diferiti ca natura si rol, cu actiunea globala sau particularizata asupra unei forme ori componente a activitati turistice. Acesti factori participa la determinarea fenomenului turistic, in proportii variate, in functie de continutul lor specific, dar si de momentul si locul impactului. De asemenea, interconditionarile acestora, simultaneitatea actiunii lor, potenteaza efectul final, facand, in acelasi timp, dificila descifrarea aportului fiecaruia. [3 Rodica Minciu, P. Baron, N. Neacsu, Economia turismului, Univ. Independenta „Dimitrie Cantemir”, Bucuresti, 1993,p.17.

]

În literatura de specialitate, analiza determinantilor fundamentali ai turismului este, poate cea mai cercetata problema; ca urmare, abordarile mai recente se limiteaza la prezentarea si cuantificarea influentei celor mai importanti - de regula agregati – si anume: cresterea economica, oferta, mutatiile demografice si timpul liber. În relatia cu aceste abordari si, mai ales, in studiile referitoare la turismul international, contributia diversilor factori este evaluata prin prisma specalizarii internationale, a aspectelor si teoriilor ce definesc aceasta specializare: dotarile factoriale, costurile comparative, nivelul productivitatii muncii etc. [4 Fr. Vellas, Économie et politique du tourisme international, Économica, Paris, 1995,p.12.]

Dinamica turismului este determinata, in primul rand si in sens general, de cresterea economica, de patrunderea progresului tehnico-stiintific in toate domeniile vietii economice si sociale. Cresterea economica este conditia esentiala a prosperitatii – a sporirii disponibilitatiilor banesti si a timpului liber – si implicit a afirmarii si manifestarii cererii turistice. Cresterea economica este insa rezultatul cumulat al actiunii unor cauze, fenomene, tendinte, la randul lor cu influenta directa asupra turismului. Întelegerea mecanismelor formarii cererii turistice, elaborarea strategiilor in acest domeniu impun identificarea fiecarei cauze si stabilirea cu rigurozitate a contributiei sale la dezvoltarea turismului

Diversitatea factorilor cu actiune asupra turismului si necesitatea cuantificarii influentelor lor aduc in discutie problema structurarii acestora in categorii relativ omogene, avand un comportament apropiat. Studiile de referinta in domeniu opereaza cu numeroase modalitati de clasificare a determinantilor turismului precum si de evaluare a marimii si sensului actiunii lor. [5 Rodica Minciu, op. cit., p. 38.]

În raport cu importanta lor in determinarea fenomenului turistic, factorii pot fi grupati in:

? factori primari – oferta turistica, veniturile populatiei, timpul liber, miscarea populatiei;

? factori secundari – cooperarea internationala, facilitatile de viza, masuri de natura organizatorica, servicii complementare.

Una din cele mai importante si cuprinzatoare grupari are drept criteriu natura social-economica:

? factori economici – veniturile populatiei si modificarile acestora, oferta turistica, preturile si tarifele;

? factori demografici – evolutia numerica a populatiei, modificarea duratei medii a vietii, structura pe varste si pe categorii socio-profesionale;

? factori sociali – urbanizarea si timpul liber remunerat;

? factori psihologici, educativi si de civilizatie – nivelul de instruire, setea de cultura, dorinta de cunoastere, caracterul individual, temperamentul s.a

? factori tehnici – performantele mijloacelor de transport, tehnologiile in constructii, parametrii tehnici ai instalatiilor si echipamentelor specifice etc.

? factori politico-organizatorici – formalitati la frontiere, facilitati sau prioritati in turismul organizat, regimul vizelor, diversitate tipologica a aranjamentelor etc.

Dupa durata in timp a actiunii lor se deosebesc:

? factori de influenta permanenta – puterea de cumparare a populatiei, miscarea populatiei, cresterea timpului liber, stabilitate politica s.a.

? factori conjuncturali – crizele economice, dezechilibrele politice, convulsiile sociale, conflictele armate, catastrofele naturale, conditii meteorologice s.a.

Factorii determinanti ai turismului pot fi structurati si dupa natura provenientei si sensul interventiei:

? factori exogeni (exteriori activitatii de turism) – sporul natural al populatiei, care determina o crestere a numarului de turisti potentiali, cresterea veniturilor destinate practicarii turismului, cresterea gradului de urbanizare, amplificarea mobilitatii populatiei ca rezultat al motorizarii;

? factori endogeni (interiori activitatii de turism) – lansarea de noi produse turistice, in concordanta cu nivelul cererii, diversificarea gamei serviciilor oferite, ridicarea nivelului de pregatire a personalului din turism etc.

O alta clasificare imparte factorii ce influenteaza dezvoltarea turismului dupa profilul de marketing (influenta asupra celor celor doua laturi ale pietei turistice):

? factori ai cererii turistice – veniturile populatiei, urbanizarea, timpul liber, dinamica evolutiei populatiei etc.

? factori ai ofertei turistice – diversitatea si calitatea servicilor, costul prestatiilor, nivelul de pregatire si structura fortei de munca etc.

Lista factorilor de influenta nu este exhaustiva, ea poate fi completata cu alte elemente [6 Streja S., Factorii care determina si contribuie la dezvoltarea turismului, in volumul Turismul in economia nationala, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1981, care pe langa factorii de mai sus, ia in calcul si factorii legati de calitatea serviciilor si factorii promotionali.]; de asemenea, pot fi utilizate si alte modalitati de grupare a acestora in functie de nevoile analizate.

Veniturile populatiei, conform opiniei majoritatii specialistilor constituie principala conditie pentru manifestarea cererii turistice si, deci, suportul material, obiectiv, al dezvoltarii turismului.

Veniturile populatiei exprima, sintetic, nivelul de dezvoltare economica si sociala a unei tari si, indirect, posibilitatile oferite pentru practicarea turismului. Astfel, sporirea veniturilor individuale – rezultat al cresterii economice si, corespunzatorm a produsului intern brut – influenteaza nemijlocit structura consumului si, implicit, accesul la turism al diferitelor categorii sociale.

Un indicator expresiv pentru nivelul de dezvoltare economico-sociala este produsul national brut pe locuitor care, in ultimul secol, a inregistrat ritmuri mari de crestere, ajungand sa se situeze, in unele tari dezvoltate ale lumii, la peste 15-20 000 dolari S.U.A. pe locuitor. Printre tarile cu venituri mari pe locuitor – si deci cu posibilitati largi de practicare a turismului – se numara Franta, Germania, Danemarca, S.U.A., Canada, Italia, Marea Britanie, Japonia, tari ce detin pozitii importante pe piata turistica mondiala.

Acest venit ridicat se coreleaza si cu o pondere mare – de peste 70% din P.I.B. – ce revine consumului final [? Conform Statisticilor Internationale (Anuarul Statistic al Romaniei, 1998, p. 1017) consumul final al populatiei in Germania, in anul 1996, a reprezentat 57,6% din P.I.B., iar consumul final guvernamental 19,8% din P.I.B. În cazul S.U.A., aceste consumuri au fost de 68,2, respectiv 15,8% din P.I.B.

] (al populatiei si cel guvernamental).

Pe masura ce nivelul global al veniturilor creste, partea destinata, de fiecare persoana, acoperirii nevoilor vitale scade relativ, disponibilitatile pentru asa-numitele „consumuri libere” devenind tot mai mari. Experienta a demonstrat existenta unor legitati (generalizate si formulate cu rigoare stiintifica de statisticianul Ernst Engel) in repartizarea veniturilor pe diferite tipuri de nevoi si mutatiile in structura acestora, cauzate de variatia veniturilor.

În conformitate cu aceste legitati, cheltuielile destinate turismului, inscriindu-se in categoria consumurilor libere (nevoi create), se afla in corelatie directa cu evolutia veniturilor, iar variatia lor, de regula, este mai ampla decat a veniturilor.

Veniturile reprezinta un factor de actiune complexa, ele influentand intensitatea circulatiei turistilor prin cresterea numarului de turisti, dar si durata de calatorie, distanta deplasarii, caracterul organizat sau particular al prestatiei, realizarea calatoriei in interiorul sau in afara granitelor.

În privinta posibilitatii comensurarii influentei, aceasta se poate face cu ajutorul coefiecientului de elasticitate* [** Coeficientul de elasticitate a cererii de consum in functie de venit este raportul dintre modificarea relativa a cheltuielilor unei grupe de familii, cu un anumit venit mediu de persoana, pentru o anumita marfa sau serviciu si modificarea relativa a veniturilor acestei grupe de familii; exprima procentul de crestere pentru o anumita marfa sau serviciu, cand veniturile respective cresc cu 1%.Formula de calcul este: E = ?y/y : ?x/x = ?y/?x .x/y in care: x = pretul (tariful) pentru o anumita marfa (serviciu); ?x = modificarea pretului (tarifului) acestei marfi (serviciu); y = cererea marfii (serviciului) respectiv (c); ?y = modificarea acestei cereri.

*** Pretul este o categorie economica proprie productiei de marfuri si reprezinta expresia baneasca a valorii unei marfii, iar tariful este forma de plata a serviciilor prestate.], valoarea pozitiva si supraunitara a acestuia indica tendinta de crestere aproape nelimitata a nevoii de turism si corespunzator, a fenomenului in ansamblul sau.

Preturile si tarifele*** reprezinta alt factor de stimulare a dezvoltarii turismului. Influenta preturilor se desfasoara pe mai multe planuri, ca rezultat al complexitatii prestatiei turistice, respectiv, actiunea lor vizeaza produsul turistic in ansamblul sau numai una (mai multe) din componentele sale: transport, cazare, alimentatie, agrement etc.; de asemenea, aceasta influenta se manifesta diferit in raport cu piata interna sau internationala, cu destinatia, zona, sezonalitatea etc.

În general, practicarea unor tarife ridicate limiteaza accesul la serviciile turistice si se reflecta, in principal, in reducerea numarului de turisti si/sau a duratei medii a sejurului, in timp ce tarifele scazute stimuleaza manifestarea cererii. De fapt, relatia dintre preturi (tarife) si dezvoltarea turistica este mult mai complexa, neexcluzand reactiile inverse; de pilda, tarifele foarte scazute pot determina neincrederea turistilor si, ca urmare, o scadere a intensitatii circulatiei.

Exista cazuri in care practicarea de tarife ridicate face parte din politica deliberata promovata de ofertant, in scopul limitarii fluxurilor de turisti, in conditiile in care are garantat un minimum de cerere care sa-i asigure atat profitabilitatea afacerii, cat si protejarea si conservarea obiectivului (unitate de cazare, statiune, zona sau chiar tara). Este avut in vedere faptul ca degradarile ce pot fi provocate unui obiectiv considerat mai valoros sau foarte vulnerabil, cauzate de un flux mare de turisti, nu pot fi compensate prin incasarile suplimentare obtinute sau pot avea un efect ireversibil. Astfel de masuri pot avea caracter permanent sau pot viza anumite perioade ale anului.

Oferta turistica - reprezentata prin sursele turistice (naturale si antropice), echipamente si forta de munca – actioneaza pozitiv asupra fenomenului turistic. Bogatia de valori naturale (relif, clima, hidrografie, flora, fauna etc.), istorice, de civilizatie si cultura de care dispune o tara sau o zona, precum si gradul de amenajare a acestora si facilitatile create pentru vizitare, exercita o mare forta de atractie asupra fluxurilor turistice, determinand amploarea si orientarea lor. De altfel, pentru dezvoltarea turistica a unei zone, existenta resurselor este esentiala. Cu toate acestea, resurse mai modeste si cu valoare mai redusa pot fi compensate prin calitatea superioara a prestatiilor, ca si printr-un plus de dotare si amenajare in vederea practicarii turismului de odihna si recreere sau agrement. Însotita de o promovare corespunzatoare, experienta a dovedit ca, prin eforturi in directia dezvoltarii bazei tehnico-materiale si a diversificarii serviciilor, zone pana nu demult exportatoare de turisti au devenit importatoare (Germania, Cehia), bucurandu-se de aprecierile anumitor segmente ale populatie. [9 Rodica Minciu, op. cit.,p.42-43.]

Progresul tehnic in domeniul transporturilor este un alt fenomen cu implicatii in dezvoltarea turismului. El are consecinte directe asupra cresterii gradului de mobilitate a populatiei, favorizand deplasarea in interes turistic; de asemenea, el actioneaza asupra altor fenomene, cum ar fi urbanizarea, industrializarea, deterioarea mediului s.a., care, la randul lor, isi pun amprenta asupra activitatii turistice.