Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Alte date

?CAPITOLUL I

CONSIDERATII GENERALE

1.1. INTRODUCERE

Taxa pe valoarea adaugata a fost adoptata initial in Franta din initiativa lui M. Loaure in 1954.

În anii urmatori aceasta taxa s-a extins in mai multe tari din Europa , America latina , Africa. SUA si Australia , iar Japonia pana in 1989 nu aplicau taxa pe valoarea adaugata. La propunerea Comisiei Financiare a Comunitatii Europene , taxa pe valoarea adaugata a fost adoptata la 1 ianuarie 1970 de catre toate tarile Pietei Comune inlocuind impozitul pe circulatia marfurilor , care conducea la impunerea in „cascada” .

În 1967 la zece ani de la semnarea Tratatului de la Roma , Consiliul Comunitatii Europene a adoptat doua directive care au pregatit punerea in aplicare a Taxei pe Valoarea Adaugata pentru toate statele membre. Aceste directive stabileau principiile fundamentale ale unui sistem standardizat , dar ele lasau inca statelor membre o libertate considerabila pentru derogari si pentru aranjamente particulare . Era necesara o mai mare armonizare pentru asigurarea Comunitatii cu propriile sale resurse financiare si pentru eliminarea frontierelor fiscale care sa conduca in viitor la o mai mare libertate de circulatie a persoanelor a marfurilor a serviciilor si a capitalurilor.

În 1970 Consiliul a hotarat sa puna in functiune un nou sistem de autofinantare al Comunitatii prin absorbtia unor fonduri din taxele vamale percepute de statele membre asupra marfurilor importate din terte tari, din impozitele asupra produselor agricole si din contributiile financiare ale statelor membre .

La 17 mai 1977 intra in vigoare cea de-a VI-a Directiva a Consiliului care aduce clarificari importante privind Taxa pe Valoarea Adaugata.

Începand cu acel an (1977) contributiile financiare ale statelor membre au fost inlocuite printr-un procentaj din Taxa pe Valoarea Adaugata perceputa de fiecare stat membru calculata asupra unei baze uniforme . În iunie 1984 intervine un acord asupra cresterii resurselor comunitare , iar dupa 1986 Comunitatea incepe sa retina 1,4% din Taxa pe Valoarea Adaugata perceputa de fiecare din statele membre. Activitatile Comunitatii Europene in domeniul Taxei pe Valoarea Adaugata se axeaza pe stabilirea principiilor armonizarii acesteia in statele membre cu ajutorul directivelor.

Acest fapt permite statelor membre sa-si defineasca propria lor legislatie chiar daca in practica exista diferentieri substantiale intre diferitele tari care au introdus Taxa pe Valoarea Ainaintea directivelor date de catre Comunitate.

Prin eliminarea barierelor interne din Comunitate nu se v-a mai pune problema importului sau a exportului intre statele membre . Tranzactiile intercomunitare vor fi tratate exact ca si operatiunile nationale.

În anii 1994 – 1995 a inceput drumul Romaniei catre o armonizare legislativa substantiala cu cea a Comunitatii Europene .

În decembrie 1994 la Essen in Germania a fost adoptata, de catre Consiliul European , strategia de preaderare care prevedea intre altele ca tarile asociate - deci si Romania - vor trebui sa puna in aplicare sisteme legislative si reglementari, norme si proceduri de certificare compatibile cu cele ale Uniunii.

Reactia Romaniei nu a intarziat sa apara si astfel, in baza Cartii Albe, privind piata interna elaborata de Comisia Europeana si insusita de Consiliul European la Cannes in iunie 1995 , Guvernul Romaniei a aprobat un Program National de Armonizare a legislatiei romanesti cu cea Comunitara, in perspectiva integrarii Romaniei in Piata Unica.

La elaborarea strategiei fiscale in tarile membre ale Uniunii Europene , ca si in cele care solicita aderarea la aceasta trebuie sa se tina seama de faptul ca, potrivit Tratatului de la Maastricht, stabilirea impozitelor indirecte este de competenta organelor comunitare si nu a autoritatilor nationale. Buna functionare a Pietei Unice presupune armonizarea Taxei pe Valoarea Adaugata si a accizelor nu numai sub aspect metodologic, dar si in ceea ce priveste numarul si nivelul cotelor de impunere.

1.2. NOTIUNEA DE TVA

Taxa pe valoarea adaugata este un impozit indirect care se datoreaza bugetului de stat.

Impozitele indirecte reprezinta o parte importanta a veniturilor bugetare fiind suportate de consumatorul final, adica de cel care pastreaza si utilizeaza pentru sine bunul achizitionat sau serviciul solicitat. Specificul impozitelor indirecte - incorporarea acestora in pretul de cumparare a bunurilor si serviciilor - se aplica si in cazul taxei pe valoarea adaugata, aceasta fiind stabilita ca o cota proportionala (in prezent 19%) asupra valorii bunurilor si serviciilor achizitionate.

Taxa pe valoarea adaugata se percepe independent de aplicarea altor categorii de impozite, iar averea sau veniturile contribuabilului nu influenteaza perceperea acesteia si nici nu modifica cota prevazuta de lege.

1.3 ROLUL TVA

Politica fiscala a statului este elaborata in urma unui proces deosebit de complex, care urmareste protejarea intereselor economice si implicit politico-sociale ale societatii. În cadrul

acestui proces, unul dintre principiile ce trebuie respectate este "eficienta fiscalitatii ". Pentru ca stabilirea unui impozit sa fie eficienta sunt necesare a fi luate in considerare mai multe aspecte, printre care:

a) rezultatul impunerii (respectiv proportia veniturilor bugetare ce pot fi astfel obtinute);

b) stabilitatea;

c) influenta asupra ramurilor economice (stimularea productiei sau consumului sau dimpotriva, stimularea comertului prin aplicarea cotei asupra marfurilor si serviciilor);

d) psihologia contribuabilului.

Acest din urma aspect este deosebit de important, deoarece contribuabilul intampina de multe

ori dificultati in intelegerea mecanismelor economice si implicit prezinta reticenta, ceea ce produce fenomenul de respingere, in achitarea impozitelor datorate. Desi cunoaste scopul final al impozitului, respectiv realizarea veniturilor bugetare, acest scop este pentru contribuabil fie prea general, fie prea indepartat si abstract, iar neintelegerea sferei de aplicare, a modului de calcul, impiedica, in final, constientizarea necesitatii achitarii impozitului datorat.

1.4. NOUA REGLEMENTARE TVA

Legea privind taxa pe valoare adaugata publicata la 1 iunie 2002 in Monitorul Oficial nr. 371 101.06.2002 incadreaza aceasta taxa in cuprinsul fiscalitatii romanesti, pastrand caracterul sau de impozit indirect universal (cu cele cateva exceptii mentionate in cuprinsul ei) si urmarind cerintele mai sus mentionate.

Astfel, in ceea ce priveste TVA, in prezent avem in Romania un regim de impozitare, care cuprinde:

? operatiuni taxabile pentru care se aplica cota standard de 19%;

? operatiuni scutite de taxa pe valoarea adaugata cu drept de deducere, pentru care furnizorii sau prestatorii au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata aferente bunurilor sau serviciilor achizitionate, destinate realizarii operatiunilor impozabile;

? operatiuni scutite de taxa pe valoarea adaugata fara drept de deducere, pentru care furnizorii sau prestatorii nu au dreptul la deducerea taxei pe valoarea adaugata aferente bunurilor sau serviciilor achizitionate, destinate realizarii operatiunilor respective;

? operatiuni de import scutite de taxa pe valoarea adaugata.

Operatiunile scutite de taxa pe valoarea adaugata sunt reglementate expres prin lege si nu se admite extinderea lor prin analogie. Pentru cazurile de scutire prevazute de alte acte normative scutirea se va considera fara drept de deducere, daca respectivul act normativ nu precizeaza contrariul.

CAPITOLUL II