Pagina documente » Stiinte politice » Uniunea Europeana. Particularitati ale aderarii

Cuprins

lucrare-licenta-uniunea-europeana.-particularitati-ale-aderarii
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-uniunea-europeana.-particularitati-ale-aderarii


Extras din document

Cuprins
CAPITOLUL I - CONSIDERATII INTRODUCTIVE
Sectiunea I Scurt istoric al Uniunii Europene
Sectiunea a II-a Delimitari conceptuale
Sectiunea a III-a Premise privind extinderea Uniunii Europene
CAPITOLUL II - ASPECTE GENERALE PRIVIND PROCESUL DE ADERARE LA UNIUNEA EUROPEANA
Sectiunea I Negocierile de aderare
Etapele premergatoare deschiderii negocierilor de aderare
Deschiderea negocierilor de aderare
Inchiderea negocierilor de aderare
Sectiunea a II- a Cartea Alba a aderarii
Notiuni introductive
Scurta prezentare a continutului Cartii Albe a aderarii
Concluzii
CAPITOLUL III - PARTICULARITATI ALE PROCESULUI DE ADERARE A ROMANIEI LA UNIUNEA EUROPEANA
Sectiunea I Preliminariile aderarii
Acordul instituind o asociere intre Romania, pe de o parte, si Uniunea Europeana si statele membre, pe de alta parte
Cererea de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana
Sectiunea a II-a Strategia de preaderare
Notiuni introductive
Instrumentele strategiei de preaderare
Sectiunea a III-a - Programul National de Aderare a Romaniei
La Uniunea Europeana si evaluarea modului de transpunere a acestuia de catre Comisia Europeana
Aspecte teoretice cu privire la Programul National de Aderare
Prezentarea Planului National de Aderare pe 2002
Raportul periodic privind progresele realizate de Romania in procesul de aderare la UE (2002)
Sectiunea a IV-a Stadiul negocierilor
Sectiunea a V-a Aspecte privind armonizarea legislatiei romanesti cu acquis-ul comunitar
CAPITOLUL IV CONSIDERATII FINALE

Alte date

?

CAPITOLUL I

CONSIDERATII INTRODUCTIVE

SECTIUNEA I - SCURT ISTORIC AL UNIUNII EUROPENE

Comunitatile europene sunt organizatii care, pornind de la necesitatile integrarii economice, au pregatit conditiile pentru integrarea politica. Procesul evolutiv a dus la adancirea structurilor democratice si consolidarea puterilor acestora.

Crearea Comunitatilor Europene are ca temei planul lui Robert Schuman care, la 9 mai 1950, a lansat in Germania si in celelalte tari ale Europei care au acceptat ideea de creare a unei Comunitati de interese pacifiste. Prin aceasta, a intins o mana fostilor inamici si a eradicat dorinta de razboi si ororile trecutului. In plus a initiat un proces complet nou in relatiile inernationale, propunand vechilor natiuni sa se revitalizeze impreuna, exercitandu-si impreuna suveranitatea, asa cum nici una dintre ele nu ar fi fost capabila sa o exercite singura. [1 Pascal Fontaine, A new idea for Europe – “ The Schuman declaration 1950-2000”, second edition, Editura Biroului pentru Publicatii Oficiale ale Comunitatilor Europene, Luxemburg 2000, pag. 5.]

De atunci, constructia Europei a avansat in fiecare zi. Ea reprezinta cea mai semnificativa sarcina a secolului al XX-lea si o speranta noua in zorii noului secol.

Astazi, europenii isi rezolva diferendele prin mijloace pasnice, aplicand domnia legii si cautand concilierea. Spiritul de superioritate si de discriminare a fost alungat din relatiile dintre statele membre, acestea incredintand celor cinci institutii comunitare (Consiliul, Parlamentul, Comisia, Curtea de Justitie si Curtea de Conturi) responsabilitatea pentru medierea conflictelor, pentru definirea interesului general al europenilor si pentru promovarea politicilor comune. [2 Pascal Fontaine, op. cit., pag. 5.]

Standardul de viata al oamenilor s-a imbunatatit semnificativ, mult mai mult decat ar fi fost posibil daca fiecare economie nu ar fi beneficiat de pe urma economiei programate si a obtinerii de castiguri din piata comuna si intensificarea comertului. Integrarea economica demonstreaza zilnic nevoia de realizare a uniunii politice si ne apropie tot mai mult de aceasta. La nivel international, Uniunea Europeana isi mareste influenta o data cu importanta economica, standardul de viata al cetatenilor si locul sau in forumurile diplomatice, comerciale si monetare.

Comunitatea Europeana isi obtine forta din valorile comune ale democratiei si drepturilor omului, care reunesc oamenii, mentinand, in acelasi timp, diversitatea culturilor, limbilor nationale, precum si a traditiilor.

Uniunea Europeana se fundamenteaza pe cele trei tratate institutive (Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951, privind infiintarea CECA si cele doua tratate de la Roma din 25 martie 1957, privid infiintarea CEE si EURATOM), tratate care au fost permanent modificate, completate si adaptate noilor realitati. [3 Uniunea Europeana s-a nascut din Comunitatea Economica Europeana, Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice. Trasatura care este complet noua in UE si o distinige de tipul obisnuit de asociatii internationale de state este aceea ca statele membre au cedat o parte din suveranitatea lor Comunitatii Europene si i-au conferit puterea de a actiona independent. In exercitarea acestor drepturi, CE poate sa insituie acte de suveranitate care au aceeasi forta juridica precum legile in interiorul unui stat. ] In acest sens, Tratatul de la Maastricht [4 Tratatul privind instituirea unei Uniuni Europene a fost semnat de catre cei 12 membri ai Comunitatilor Europene la data de 7 februarie 1992.] a creat cetatenia europeana, introducand un set de drepturi si obligatii pentru cetatenii statelor membre. Acest tratat le-a amendat pe cele originare din anii ’50, alaturand intr-un singur text prevederile tratatelor existente, introducand doua noi sectiuni majore care acopera coordonarea politicii externe si cooperarea in domeniile justitiei si afacerilor interne.

Sugestiv, activitatea Uniunii Europene este de obicei ilustrata prin “cei trei piloni”. Astfel, primul se refera la cooperarea economica a statelor membre, bazandu-se pe cele “patru libertati” (libera circulatie a persoanelor, a capitalului, a serviciilor si a bunurilor) si integrand activitati din agricultura, mediu, concurenta, comert, fiscalitate si uniune monetara. In aceste domenii, institutiile comunitare au putere legislativa, pentru ca statele membre le-au delegat anumite competente, ce reprezinta in multe cazuri insemne ale suveranitatii nationale. In domeniile circumscrise primului pilon, institutiile Uniunii Europene opereaza independent de statele membre, iar cooperarea se face la nivel supra-national, fapt ce demonstreaza ca Uniunea Europeana este diferita de celelalte organisme internationale.

In virtutea celui de-al doilea pilon, Uniunea Europeana, putere economica de anvergura globala, incepe sa se afirme in marea diplomatie internationala, ceea ce o determina sa abordeze o “voce unica”, avand la baza cooperarea in domeniul politicii externe si de securitate.

Cel de-al treilea pilon consta in cooperarea institutiilor nationale din sfera justitiei si a afacerilor interne. Consiliul European, in acest sens, poate lua, deocamdata, numai decizii cadru cu privire la armonizarea legislativa. Datorita intensificarii procesului de circulatie libera a persoanelor pe teritoriul Uniunii si a afirmarii din ce in ce mai pregnante a idealului “cetateniei europene”, cooperarea in acest domeniu va deveni, insa, deosebit de importanta.

Tratatul de la Amsterdam a retinut pe ansamblu aceeasi arhitectura. Acest nou izvor de drept se concentreaza pe trei mari dimensiuni:

? Obligatia UE de a monitoriza respectarea drepturilor fundamentale, in particular a celor inscrise in Conventia European pentru Protectia Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, adoptata de Consiliul Europei in 1950. Orice stat membru vinovat de serioase si sistematice abateri va fi pasibil de penalizari, mergand pana la suspendarea dreptului de vot in cadrul Consiliului. In acelasi timp, respectarea drepturilor fundamentale inscrise in mai sus-mentionata Conventie este o preconditie pentru ca tarile asociate sa adere la UE;

? Dreptul UE de a actiona impotriva oricarei forme de discriminare bazate pe sex, rasa sau origine etnica, religie sau credinta, disabilitati, varsta sau orientare sexuala;

? Obligatia UE de a promova oportunitati egale pentru barbati si femei in toate politicile sale, in virtutea normelor existente in tratate, in sfera sociala si a fortei de munca. In acest ultim domeniu, noul tratat deschide drumul catre “discriminarea pozitiva” daca unul dintre sexe este clar dezavantajat. [5 Biroul pentru Publicatii Oficiale ale Comunitatilor Europene, Treaty of Amsterdam: What has changed in Europe, Luxemburg 1999, pag. 9-10.]

Rezultatul este o structura deschisa care va permite si incuraja extinderea ulterioara si protejarea drepturilor cetatenilor, reprezentand un raspuns primar la dorinta exprimata de unele state membre ca Uniunea Europeana sa aiba propriul sistem de drepturi fundamentale care sa completeze regulile deja stabilite de Curtea Europeana de Justitie.

Tratatul de Amsterdam [6 Semnat la 2 octombrie 1997, urmare a Conferintei interguvernamentale de revuizuire a Tratatului de la Maastricht, inceputa la 29 martie 1996 la Torino.] depaseste abordarea abstracta a drepturilor omului prin creionarea unor raspunsuri practice in situatia in care aceste prerogative sunt amenintate si este necesara o actiune corectiva. Pe de alta parte, acest document confirma si clarifica principiul subsidiaritatii, recunoaste dreptul oamenilor de a avea acces la documentele institutiilor europene, garanteaza actiuni concrete pentru combaterea fraudei impotriva bugetului UE.

In intreaga Europa se inregistreaza un mare numar de anchete ale unor cazuri de coruptie in care sunt implicati reputati politicieni din Franta, Spania, Marea Britanie, Belgia si Italia, ceea ce reflecta activismul de care da dovada o ramura a sistemului judiciar.“Daca secolul al XIX-lea a fost considerat in Europa ca o perioada a marilor legislaturi, iar secolul al XX-lea – epoca unui executiv puternic, secolul al XXI-lea ar putea sa se remarce printr-o activitate deosebita a sistemulu judiciar”, afirma Sergio Romano.

Slabirea statului national in Europa, pe masura ce barierele din calea comertului si calatoriilor sunt desfiintate, coroborata cu ascendenta “generatiei rebele din 1968”, plina de neincredere fata de autoritati, a dus la intarirea sistemului judiciar, facand posibile anchetele de coruptie si abuz de putere.

Tratatul de la Amsterdam stabileste pricipiile calauzitoare, intarind politica externa si de securitate a UE:

? in primul rand, sa apere valorile comune, interesele fundamentale, independenta, integritatea si securitatea Uniunii;

? in al doilea rand, sa apere pacea si sa intareasca securitatea internationala si cooperarea, sa consolideze democratia, domnia legii si drepturile fundamentale.

In cadrul Conferinei Interguvernamentale de la Nisa Ministrii Afacerilor Externe ai statelor membre au semnat un Tratat la 26 februarie 2001, intrat in vigoare la 1 februarie 2003 si avand ca tema prioritara a agendei sale reformarea cadrului institutional european in vederea pregatirii procesului de extindere a Uniunii Europene. Reanalizarea proiectului constructiei comunitare institutionale s-a dovedit a fi o sarcina destul de dificila, dat fiind faptul ca bilantul acestui summit este contrastant. Pe de o parte s-au inregistrat progrese referitoare la numirea presedintelui Comisiei Europene prin votul majoritatii calificate, intaririi puterii acestuia, revigorarii sistemului juridic si ameliorarii sistemului de cooperare intarita, gratie suprimarii dreptului de veto. Pe de alta parte, insa, problemele ramase neclarificate la Amsterdam au fost numai pe jumatate solutionate la Nisa. Printre aceste “left overs” se numara problemele din domeniile fiscal si social si, catalogata drept simbol al “esecului de la Nisa”, asa-zisa “ruptura” dintre statele mari si cele mici ale UE, ca si cea dintre Franta si Germania.

In pofida restantelor la nivelul clarificarii institutionale, momentul Nisa a inregistrat un progres considerabil, chiar daca numai partial, in planul pregatirii largirii Uniunii, fiind receptat, atat in sanul institutiilor europene, cat si in mediul academic, ca un “prag minim” atins, un compromis care sa permita continuarea, in mod eficient, a negocierilor asupra extinderii. [7 Hildegard Carola Puwak, Romania si Proiectul European, “Romania si viitorul Europei”, Regia Autonoma Monitorul Oficial, Bucuresti, 2001, pag. 25-28.]

Reuniunea sefilor de stat si de guvern din UE de la Copenhaga din perioada 12-13 decembrie 2002 a consacrat cea mai robusta largire de pana acum prin acceptarea afilierii in 2004 la marea familie europeana a 10 state asociate (Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Ceha, Slovacia, Slovenia, Ungaria).

In ciuda atmosferei tensionate determinate de chestiuni ramase controversate in urma negocierilor pregatitoare, comisarul european pentru extindere, Gunther Verheugen, a reusit sa mobilizeze factorii de decizie europeni in vederea ajungerii la un compromis, insistand ca extinderea sa se realizeze “acum ori niciodata”, estimand ca in cazul unui esec exista riscul “unor consecinte teribile asupra opiniei publice”. [8 R. R Stefan, “Copenhaga- Summit-ul celei mai mari extinderi europene a inceput”, Romania libera,nr. 3875, 13.12.2002, pag.1]

B. Delimitari conceptuale

In elaborarea dosarelor de fundamentare si a documentelor de pozitie se va porni in primul rand de la dispozitiile acquis-ului comunitar din fiecare domeniu. Acquis-ul comunitar cuprinde:

? Tratatul instituind Comunitatea Europeana, republicat dupa modificarile si completarile aduse prin Tratatul de la Amsterdam;

? Tratatul instituind Uniunea Europeana, republicat dupa modificarile si completarile aduse prin Tratatul de la Amsterdam;

? Directivele, regulamentele si deciziile, ca acte normative comunitare cu valoare obligatorie,respectiv cu valoare de recomandare;

? Acordurile internationale la care Uniunea Europeana este parte (inclusiv Acordul european instituind o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte);

? Jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene privind interpretarea si modul de aplicare a dispozitiilor pertinente ale tratatelor constitutive, ale acordurilor internationale si ale legislatiilor secundare (directive, regulamente, decizii etc.).

Derogarea este o exceptie cu caracter permanent de la aplicarea normelor comunitare intr-un domeniu precis determinat. Ea poate lua sfarsit intr-un singur caz, si anume atunci cand normele comunitare de la care s-a solicitat exceptarea sunt abrogate sau modificate astfel incat ea sa devina lipsita de obiect.

Documentele de pozitie sunt documentele oficiale prin care Romania isi prezinta- in cadrul Conferintei Interguvernamentale pentru aderare la Uniunea Europeana – pozitia fata de fiecare dintre cele 31 de capitole de negociere in care este impartit, pentru ratiuni metodologice, acquis-ul comunitar.

Documentelor de pozitie ale Romaniei li se raspunde de catre Consiliul Uniunii Europene prin pozitii comune, prin care pozitia Romaniei poate fi acceptata sau se poate cere Romaniei sa isi modifice pozitia in anumite privinte. In acest ultim caz, ramane ca Romania sa adopte un nou document de pozitie privind acel capitol, modificat in functie de solicitarile primite si de interesele si de posibilitatile proprii.