Pagina documente » Recente » Vinul.doc

Despre lucrare

lucrare-licenta-vinul.doc
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-vinul.doc


Cuprins

?Cuprins

Captolul 1: Tema proiectului {p}

1.1. Vinul in existenta umana {p}

1.2. Vinul alb {p}

1.2.1. Compozitia fizico-chimica a strugurilor {p}

1.2.2. Materii prime folosite la obtinerea vinurilor albe {p}

1.2.3. Materii auxiliare {p}

Capitolul 1: Tema proiectului

1.1. Vinul in existenta umana

Motto: “…un pahar de vin la fiecare masa nu numai ca nu strica, dar este necesar, folosul lui il veti simti in scurta vreme. Beti deci cu incredere un pahar-un singur pahar-din vinul cel mai bun si veti fi mult mai sanatosi si mai multumiti.”(Poezia vinului-I.C.Teodorescu,10 august 1933).

Vinul contine intr-o proportie armonica si intr-o forma usor asimilabila numeroase substante de crestere si intretinere a organismului.De aceea el a fost numit, pe drept cuvant, de Pasteur “cea mai igienica si mai sanatoasa bautura”.

Din timpuri stravechi, vinul a fost integrat in existenta umana. Alaturi de paine si untdelemn, el face parte din triada saraca a hranei si a riturilor fundamentale a omenirii. Folosirea lui este transpusa in diferite scene sculptate, gravate, desenate, pictate si este mentionata inca din scrierile cele mai vechi, hieroglifa, cuneiforma etc. Vechii egipteni aduceau lui Osiris, zeul vietii de dupa viata, ofrande din care nu lipsea vinul. Arheologul Howard Carter, deschizand in 1922 mormantul lui Tuthankhamon (1333-1325 i.Ch.), a gasit 26 de amfore care continusera vin.

Se spune ca Dionysos, zeul vitei si al vinului in mitologia greaca, l-ar fi pierdut la o vanatoare pe Ampelos, cel mai bun preieten al sau. Zeii, dorind sa-l consoleze, au facu sa apara din trupul neinsufletit al lui Ampelos, vita de vie. Gustand sucul mirific al strugurilor, Dionysos a aflat in el alinarea si apropierea de un prieten disparut. Se pare ca, de atunci oamenii gasesc in vin mangaiere si uitare. Dupa numele lui Ampelos s-a dat in limba greaca numele vitei de vie, iar stiinta care studiaza speciile si soiurile acesteia s-a numit ampelografia.

Dintr-un orgoliu imperial, Octavian Augustus a cerut poetului Horatiu sa latinizeze pe Dionysos si astfel, la romani, zeul vinului si al vitei de vie a primit numele de Bacchus.

Istoria atesta ca vinul a fost asociat momentelor fericite ca si celor de cumpana ale vechilor popoare. În spatiul carpatic, geto-dacic, viticultura si producerea vinului s-au bucurat de pretuire din cele mai indepartate timpuri. În perioada cuceririi Daciei de catre romani si ulterior, viticultura si producerea vinului erau atat de dezvoltate incat, alaturi de alte bogatii, constituiau chiar o atractie pentru popoarele migratoare.

În Evul Mediu, cultura vitei de vie a capatat o extindere si mai mare. Un rol important au avut si domeniile manastiresti care produceau cantitati apreciabile de vin, atat pentru acoperirea nevoilor traditionalei ospitalitati a manastirilor.

Denumirea pentru „vin”

În limba romana, in toate cele patru dialecte (dacoroman vin, aroman, yin, meglenoroman, yin, istroroman vir), provine din cuvantul latinesc vinum, care s-a mentinut, de altfel, in toate limbile romanice (italiana, spaniola, vino, franceza, retoromana vin, provensala, catalana vi, portugheza vinho). De aici a patruns si in limbile germanice (de exemplu, gotica Wein vechea germana literara, vechea saxona, anglosaxona win, germana Wein etc.), celtice, slave si in altele.

Originea cuvantului latinesc este controversata. Unii lingvisti, comparand denumirea latineasca vinum cu cea greceasca oivo? (oinos), cu cea armeneasca, gini, cu cea albaneza vens si cu cea hitita uiiana, au crezut ca pot reconstitui un radical indo-european comun, neatestat, *uoinom, din care s-au dezvoltat formele din limbile mentionate.

Altii, in frunte cu marele lingvist francez Antoine Meillet (1866-1936), au sussinut ca denumirile asemanatoare din limba latina, greaca, armeana, albaneza, hitita, toate limbi indo-europene din spatiul mediteraneano-pontic, ar proveni dintr-un radical existent intr-o limba pre-indo-europeana din zona mentionata, anume din cuvantul reconstituit *voino. Întrucat patria primara a vitei de vie a fost, atat in sudul Caucazului, cat si teritoriul de la nordul muntilor Balcani, adeptii ultimei explicatii localizeaza limba pre-indo-europeana din care provine radicalul *voino, fie in Caucaz, fie in Balcani. Din zona mediteraneano-pontica, denumirea s-a propagat si in spatiul lingvistic semitic de vest: arabo-etiopian wain, ebraica jajin, asiriana inu, precum si limba georgiana din Caucaz yvino (hvino).

În familia cuvantului romanesc vin, mai exista substantivul vie, care provine din derivatul latinesc, vinea, -ae, si substantivul vinat, plural vinaturi, „sortimente de vin”, care este continuatorul derivatului latinesc vinaceus.

Definitia vinului este data in Lexique de la vigne et du vin, elaborat de Oficiul International al Viei si Vinului (O.I.V.), dupa care „vinul este bautura rezultata exclusiv din fermentatia completa sau partiala a strugurilor sau a mustului din struguri proaspeti”. Calitatile si rolul sau in existenta umana au generat si alte definitii, uneori cu o tenta realista sau/si metaforica, in raport cu mediul, cu prilejul si scopul pentru care a fost folosit.

Astfel, Pasteur, in Traite des maladies du vin scria in 1866 ca „vinul este cea mai sanatoasa si mai igienica dintre bauturi” si avea dreptate pentru ca traia intr-o epoca in care apa potabila, adesea contaminata, era cauza multor boli infectioase de origine hidrica. Dupa altii, „vinul poate fi considerat ca o expresie fidela a acordului perfect dintre generozitatea naturii si inteligentei omului”. El „este o bautura infailibila pentru testarea inteligentei, a intelepciunii, a facultatii volitive”.

Asemuindu-i-se evolutia cu cea a unui organism ducand o existenta dinamica, unii apreciaza ca vinul este o „fiinta lichida”, care se naste, traieste si moare.

Multitudinea calificativelor dupa care vinul poate fi „o formula de credinta”, „un prieten”, o „personificare”, o „notatie”, strecoara senzatia ca o definitie unica si completa nu este posibila, ca orice incercare de a o gasi este zadarnica. Singura alternativa ramane ca si in materie de vin „nimic bun si durabil nu se creeaza fara stradanii, fara confruntarea cu timpul si supunerea la reguli severe”.

1.2. Vinul alb

1.2.1. Compozitia fizico-chimica a strugurilor

EXTRAS DIN DOCUMENT

Oferta anului

Reducere 2020