Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
CAPITOLUL 1.COMER?UL ELECTRONIC . ASPECTE GENERALE 1
1.1. Conceptul de comer? electronic 1
1.2.Modele de comer? electronic 2
1.3. Riscurile cumparaturilor online 5
1.4. Etica ?n comer?ul electronic 7
1.5. Comer?ul electronic ?n Rom?nia 9

Alte date

Figura nr. 1. Principiul de functionare a comertului electronic

Sursa: Adaptare dupa Neetu, Gangwani, Sangeeta, Garg, Jayanthy K. R. – „ eCommerce Development - Business to Consumer”

O alta definitie a comertului electronic, in sens traditional, este enuntata de Valeriu Patriciu, citat de Daniela Popescul [1 Popescul, Daniela – „Comert si afaceri mobile”, Editura Universitatii „Alexandru Ioan Cuza”, Iasi, 2007, p.106]: utilizarea in retele cu valoare adaugata a unor aplicatii de tipul transferului electronic de documente, a comunicatiilor fax, codurilor de bare, transferului de fisiere si a postei electronice.

Conform Organizatiei Economice de Cooperare si Dezvoltare, comertul electronic reprezinta „desfasurarea unei afaceri prin intermediul retelei Internet, unde vanzarea de bunuri si servicii are loc offline sau online”.

Scopul comertului electronic este de a folosi Internet-ul pentru a comercializa bunuri si servicii, fara sa fie nevoie de o prezenta fizica la punctul de vanzare.

1.2.Modele de comert electronic

Dupa aparitia fenomenului de comert electronic in activitatea intreprinderilor, s-au creat mai multe forme de comercializare si unii autori au incercat sa clasifice mai multe modele si tipuri de comert electronic.

Cel mai des folosita clasificare este cea in functie de tipul tranzactiei si tipurile de entitati implicate. Persoanele implicate pot fi reprezentate de Guvern, intreprinderi sau consumatori. Astfel, distingem cinci tipuri principale de comert electronic:

- Business to Business (B2B): in cadrul acestui model, partile implicate sunt reprezentate de companii si se desfasoara pe principiul ca o companie scoate spre vanzare niste produse sau servicii care sunt cumparate de o alta companie;

- Business to Consumer (B2C): este, probabil, cel mai des intalnit tip de comert electronic practicat de firme. Principiul de functionare al acestui tip se bazeaza pe oferta creata de o companie in sistem electronic si cererea manifestata de consumatori, reprezentati de persoane fizice;

- Business to Government si Consumer to Government: aceste doua tipuri de comert electronic sunt folosite in special pentru platirea taxelor, impozitelor;

- Consumer to Consumer : consumatorii tranzactioneaza direct cu alti consumatori;

- Consumer to Business : in acest tip sunt inclusi consumatorii individuali care ofera anumite produse companiilor.

Alte tipuri posibile de comert electronic, dar folosite mai rar sunt: Peer to Peer, Intrabusiness, Collaborative Commerce, Business to Employee, Exchange to Exchange etc.

Tinand cont de tipurile de comert electronic, au fost create si noi modele de afaceri pentru economia moderna. Aceste modele ilustreaza oportunitatile generate de Internet si de nivelul de inovatie al companiilor. Modelele de afaceri incluse in comertul electronic au fost enuntate de mai multi specialisti, care au definit cateva modele principale:

- e-shop (magazin electronic) : specifice sectorului Business to Consumer, folosit pentru vanzari online, publicitate, advertising. Magazinul electronic este folosit de o firma pentru vanzarea si promovarea propriilor produse si servicii;

- e-mall (magazin universal electronic): acest model este creat pe baza mai multor magazine electronice care se unesc pe un spatiu comun pentru a castiga mai mult trafic online;

- e-procurement (aprovizionare electronica): este modelul folosit pentru tranzactiile B2B sau pentru sectorul public care organizeaza licitatii, principalul avantaj fiind faptul ca sub aceasta forma cumparatorul poate obtine preturi mai mici;

- third-party marketplaces: in acest caz se apeleaza la intermediari care creeaza o interfata intre vanzatori si cumparatori si au in ingrjire rolul functional, ca logistica, comenzile si plata;

- value chain service providers : se ofera sevicii specializate sau functii specifice cu care se obtine o valoare suplimentara;

- virtual communities: grupuri de persoane sau organizatii care comunica pentru a-si dezvolta cunostintele, pentru a schimba informatii sau pentru a impartasi pasiunile si interesele;

- information brokerage;

- trust and other services;

-collaboration platforms: cuprind un set de instrumente (sofware, informationale) care faciliteaza colaborarea intre companii.

În functie de tipul de magazin electronic ales de comerciant, acesta stabileste si modalitatea de plata pe care o pune la dispozitia clientului. Pe majoritatea site-urilor de comert electronic din Romania inca se folosesc metodele traditionale de plata, cea mai raspandita fiind rambursul, adica plata produselor atunci cand ele sunt distribuite. Principalele incoveniente sunt lipsa certitudinii pentru comerciant ca cel care a comandat va ridica marfa si va achita contravaloarea si, de asemenea, valoarea redusa limitata a tranzactiilor.

Metodele de plata in comertul electronic cuprind si versiuni ale sistemelor de plata traditionale, dar si metode adaptate pentru desfasurarea pe Internet. În principiu, se pot distinge trei tipuri de plati [2 Popescul, Daniela – „Comert si afaceri mobile”, Editura Universitatii „Alexandru Ioan Cuza”, Iasi, 2007, p.139]: tranzactii cu carduri, tranzactii cu cecuri electronice si tranzactii cu moneda electronica (e-cash).

Tranzactiile cu carduri sunt cele mai folosite in sistemul de comert electronic romanesc. Folosirea cardului bancar pentru cumparaturile pe Internet se desfasoara ca si in comertul traditional, doar ca mai sunt adaugate unele elemente pentru a mari securitatea tranzactiilor. Datele referitoare la plata, adica tipul cardului clientului, numarul si data expirarii, la care se adauga identitatea comerciantului, suma, moneda, numarul de identificare al tranzactiei, sunt trimise catre banca vanzatorului, care le trimite apoi bancii emitente a cardului pentru a valida tranzactia.

Un exemplu concret de interfata de plata a cumparatorilor online prin card bancar este Gecad ePayment, care ofera solutii integrate de plata. ePayment este cea mai folosita solutie integrata de comert electronic dedicata magazinelor online romanesti, care ofera un sistem de plata online simplu de folosit si sigur, atat pentru comercianti, cat si pentru utilizatori, un sistem antifrauda proprietar, instrumente de marketing si de vanzari, precum si multiple functionalitati pentru dezvoltarea magazinelor online [3 http://www.epayment.ro/plati-online/ ,accesat la 17 aprilie 2010]. Beneficiile aduse companiilor sunt multiple, cel mai important fiind protejarea impotriva fraudelor, dar ofera si un control asupra activitatii firmei, asistenta de customer care, firma isi poate creste vanzarile, traficul pe site si poate economisi timp si efort.

Tranzactiile cu cecuri electronice sunt similare cu cele realizate pentru plata traditionala. Un cec electronic are aceleasi trasaturi ca si cecul de hartie, cu diferenta ca are incorporata o serie de mecanisme anti-frauda. Un cec electronic consta intr-un document semnat electronic cu cheia privata a clientului. Principiul de functionare este urmatorul: cumparatorul da vanzatorului un cec electronic, iar acestea din urma il depune in banca pentru rambursarea banilor. Sistemul pentru cecuri electronice cuprinde urmatoarele parti [4 Bajenescu, Titu – „Internetul, societatea informationala si societatea cunoasterii”, Editura Matrix Rom, Bucuresti, 2006, pag 199]: un client si o banca a clientului , un vanzator si banca vanzatorului, o clearing house pentru procesarea cecurilor intre cele doua banci.

E-cash este un corespondent pentru plata fizica, cash. Un sistem e-cash se desfasoara in trei faze. În prima faza, cumparatorul obtine e-cash de la banca, apoi cere ca aceasta sa transfere din cont la banca emitenta de e-cash. În faza a doua, cumparatorul foloseste e-cash pentru a cumpara bunurile online si in ultima faza, vanzatorul ramburseaza bancii sale e-cashul pe care l-a primit de la cumparator.

O alta clasificare grupeaza cele mai utilizate sisteme de plati electronice in urmatoarele categorii [5 Rosca, Ion; Bucur, Cristina – Mihaela; Timofte – Stanciu, Carmen; Paiu, Octavian; Visean, Mirela – “Comertul electronic – concepte, tehnologii si aplicatii”, Editura Economica, Bucuresti, 2004, Colectia Societatea Informationala, pag 77]: carduri bancare bazate pe SET (Secure Electronic Transaction), on-line, cu moneda electronica, microplati (in aceasta categorie incluzandu-se cel mai adesea plata prin SMS, exemplu, in cazul Gecad ePayment), carduri cu valoare stocata (smart card, card de debit) si cecuri electronice.

1.3. Riscurile cumparaturilor online

În comertul electronic, firmele se confrunta, in primul rand, cu riscurile iminente oricarei afaceri, dar internetul si modelele e-business au adus de asemenea riscuri suplimentare pe care companiile trebuie sa le evite.

Principalele riscuri pe care o firma ce doreste sa deschida si o afacere electronica sunt legate de problemele aduse de reteaua Internet. Acestea pot fi urmatoarele: reticensa in adaptarea consumatorilor la schimbare, problemele de confidentialitate a datelor, lipsa de incredere fata de site-urile necunoscute, unele zone care nu au acces la internet pot fi un factor de risc in atingerea obiectivelor firmei, diferente tehnologice intre clienti si comercianti.

Probabil, problema principala ce trebuie rezolvata de firmele de comert electronic este securitatea tranzactiilor, insecuritatea fiind unul din factorii ce reduc increderea consumatorilor. Principalele cerinte privind securitatea tranzactiilor comerciale se refera la [6 Patriciu, Victor Valeriu – „Securitatea comertului electronic”, editura ALL, Bucuresti, 2001, pag 29]:

- confidentialitatea, care protejeaza continutul tranzactiilor impotriva citirii lor de catre alte persoane neautorizate;

- autentificarea originii tranzactiilor: se realizazeaza prin semnatura digitala si permite comerciantului sa cunosca adevarata identitate a cumparatorului;

- integritatea datelor: ofera certitudinea ca mesajul primit este identic cu mesajul expediat initial;