Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
Cap. 1. Consideratii generale..5
1.1. Rolul si importanta controlului financiar propriu..5
1.2. Organizarea Regiei Autonome a Transportului Timisoara...8
1.2.1. Scurt istoric al Regiei.8
1.2.2. Obiectul de activitate al Regiei..9
1.3. Organigrama si principalii indicatori economico-financiari..............11
Cap. 2. Organizarea controlului propriu la R.A.T.T. ....14
2.1. Controlul financiar preventiv.14
2.2. Controlul ierarhic operativ curent.........18
2.3. Controlul financiar de gestiune.............22
Cap. 3. Exercitarea controlului financiar propriu la R.A.T.T. ....27
3.1. Metodologia de exercitare a controlului financiar propriu.27
3.2. Controlul financiar preventiv.29
3.3. Controlul ierarhic operativ curent.........33
3.4. Controlul financiar de gestiune.............36
Cap. 4. Valorificarea actiunilor de control........42
4.1. Studiu de caz - control financiar de gestiune......42
Cap. 5. Concluzii si propuneri.............56
Anexe.........58
Bibliografie..............63
Controlul financiar propriu in cadrul Regiei Autonome de Transport Timisoara
3

Alte date

?Controlul financiar propriu in cadrul Regiei Autonome de Transport Timisoara

?CAPITOLUL 1

CONSIDERATII GENERALE

1.1. Rolul si importanta controlului propriu

Dupa cum afirma H. Fayol „ conducerea este un proces de cunoastere, actiune si perfectionare, un raport social intre factorii de conducere si cei condusi. Conducere inseamna prevedere, organizare, comanda, coordonare si control ”.

Activitatea practica de stabilire a modului in care fenomenele economice au fost sau urmeaza a fi efectuate, rezultata din compararea starii de manifestare a acestora cu normele prin care au fost definite se realizeaza prin instrumente pe care statul sau persoanele cu sarcini de conducere din entitatile economice le instituie, la diferite niveluri ale structurilor acestora, pe baza competentelor legale ce le revin, fiecareia, in domeniul propriu de activitate.

Controlul financiar contabil, ca unul dintre aceste instrumente, reprezinta, prin rezultatele sale, una din cele mai importante surse de informatii necesare desfasurarii, in conditii de eficienta a actiunii de management general al carei scop este stabilirea solutiilor optime ce vor fi utilizate ca parghii ale statului sau ale conducatorului de activitati economice la realizarea obiectivelor din programele propuse.

Controlul financiar contabil se defineste ca fiind actiunea de determinare a unor adevaruri privind starea, proiectia unor activitati economice care urmeaza a se efectua sau starea celor care au fost efectuate, prin compararea modului efectiv de manifestare al acestora cu prevederile sau normele legale prin care au fost definite si institutionalizate, in vederea preintampinarii sau depistarii si remedierii acestor abateri de la aceste prevederi si norme.

Dupa structurile care o exercita, activitatea de control financiar contabil se imparte in control organizat si exercitat de catre institutiile specializate ale statului si control organizat si exercitat de catre organele proprii apartinand agentilor economici.

Controlul financiar propriu al unitatilor economice se realizeaza in scopul prevenirii sau solutionarii unor abateri si deficiente cu caracter economic din activitatea acestora. Necesitatea exercitarii controlului financiar propriu este determinata de un triplu sistem de interese apartinand unitatii economice care il organizeaza, statului si agentilor economici parteneri. Necesitatea crearii unui sistem de control propriu mai rezulta, de asemenea, atat din nevoia cunoasterii in detaliu si in orice moment a starii patrimoniului propriu cat si din cerintele privind stabilirea eventualelor raspunderi pentru situatii care au afectat integritatea sau corecta administrare a acestuia.

Pe de alta parte, orice conducator de unitate economica are interesul sa cunoasca, in amanuntime si in orice moment, modul in care obligatiile ce revin acesteia fata de stat au fost calculate, inregistrate si virate, in cuantumul si la termenele stabilite prin prevederile legale in vigoare. În aceste conditii, organizarea unui sistem de control intern care sa constate deficientele in legatura cu modul de gestionare a patrimoniului si de indeplinire a obligatiilor unitatii economice fata de stat, este benefica atat pentru aceasta cat si pentru stat, in vederea realizarii programelor acestuia privind incasarea veniturilor bugetare.

Desi este de presupus ca informatiile rezultate din controlul intern sunt reale si redau cu fidelitate starea patrimoniala a agentului economic, la un moment dat, pentru o mai mare credibilitate fata de parteneri este, totusi, necesar ca aceste informatii sa fie validate si de catre o autoritate externa, independenta fata de cele doua entitati, emitentul si receptorul utilizator de informatii. Crearea acestei stari de transparenta asupra activitatilor desfasurate de catre agentii economici presupune, pe langa controlul financiar contabil propriu si realizarea unui sistem extern de control, independent, care sa dea posibilitatea oricarui partener de a accede, prin intermediul sau, la datele si informatiile privind starea patrimoniala a acestora.

Aceasta forma a controlului financiar contabil, cunoscuta si sub denumire de audit financiar intern se exercita asupra intregii activitati a agentului economic si se realizeaza de catre profesionisti independenti sau organizati in structuri distincte, ca persoane juridice, care efectueaza tot una din formele de control financiar contabil.

Raportat la momentul desfasurarii activitatii sau efectuarii operatiilor ce se controleaza, controlul financiar se manifesta sub trei forme, si anume:

- anticipat sau preventiv;

- concomitent sau operativ-curent;

- postoperativ sau ulterior.

Aceste forme sunt in legatura, conditionare, influentare si completare reciproca. Diferentierea pe forme a control financiar, in functie de momentul producerii obiectivelor controlate, face posibila prevenirea, constatarea si inlaturarea operativa a lipsurilor, deficientelor, abaterilor si asigura astfel desfasurarea intregii activitati financiare in conformitate cu directivele stabilite. De asemenea, face posibila delimitarea sarcinilor, obiectivelor, caracteristicilor si scopului fiecarei forme de control

Controlul financiar contabil intern efectuat de catre organele proprii ale unei unitati economice, se organizeaza si se exercita in urmatoarele trei forme :

1. Controlul financiar preventiv sau anticipat, este definit ca activitatea ce se efectueaza in scopul evitarii nerespectarii prevederilor le gale in vigoare ce ar realiza efecte care sa perturbe activitatea economica precum si in cel al prevenirii pagubelor. Aceasta forma a controlului intern are in vedere, in special, operatiunile care reflecta drepturile si obligatiile patrimoniale ale unei entitati economice aflate in faza de angajare sau de plata fata de parteneri.

Activitatea de control financiar preventiv are o contributie importanta la realizarea actului economic prin efectele benefice in folosirea eficienta a resurselor materiale si banesti, intarirea ordinii in utilizarea fondurilor, cresterea raspunderii factorilor de decizie in angajarea si efectuarea cheltuielilor si preintampinarea formelor de risipa inainte de a produce efecte negative si, in general, prin vegherea respectarii legislatiei de gestiune. Sfera de cuprindere a controlului financiar preventiv include atat activitati de natura financiar contabila cat si probleme de natura tehnica si tehnologica care determina rezultatele economice finale.

În mod obligatoriu in sfera de activitate a controlului financiar preventiv se includ urmatoarele categorii de operatiuni:

? operatiunile din care deriva drepturi sau obligatii patrimoniale ale agentului economic fata de diferite persoane fizice si/sau juridice;

? operatiunile bancare privind acordarea fondurilor de la buget si a altor operatiuni similare cu caracter financiar;

? operatiunile privind creditarea, finantarea si efectuarea de plati in lei si/sau valuta privind activitatea de productie, investitii, comert s.a.;

? trecerea pe seama cheltuielilor sau a rezultatelor financiare sau pe seama unor fonduri, conform prevederilor legale, a pierderilor, daunelor produse de calamitati si a altor daune aduse unitatilor dar care nu au fost produse cu vinovatie.

Prin exercitarea controlului financiar contabil preventiv vor fi oprite, inainte de efectuare, toate operatiunile care nu sunt legale, necesare, oportune sau economicoase, in faza de angajare si de plata, respectiv de incasare, dupa caz.

2. Controlul ierarhic operativ curent sau concomitent asigura cunoasterea operativa a modului in care se indeplinesc sarcinile si se gestioneaza patrimoniul. Aceasta forma de control actioneaza sistematic, zi de zi, surprinde procesele economice si financiare in curs de desfasurare si permite astfel interventia operativa pentru asigurarea desfasurarii acestora la parametrii eficienti. Sfera controlului concomitent sau operativ, cuprinde activitatile si operatiile in momentul efectuarii lor, deci limitat in timp, dar in momentul cel mai potrivit pentru corectarea operativa a eventualelor deficiente ce incep sa se manifeste in faza de executie si prevenire, astfel, a producerii efectelor negative. Continutul controlului operativ-curent se suprapune aproape in totalitate, in timp si spatiu, cu continutul activitatii nemijlocite de conducere.

3. Controlul financiar de gestiune ( postoperativ sau ulterior ) este definit ca activitatea ce se efectueaza in vederea urmaririi modului de realizare a dispozitiilor legale si a normelor de interne cu privire la gestionarea si gospodarirea mijloacelor materiale si banesti, pe baza operatiunilor inregistrate in documentele si evidentele tehnico-operative, financiare si contabile.

Principalele obiective ale controlului financiar de gestiune se refera la respectarea prevederilor si a normelor legale in legatura cu existenta si utilizarea mijloacelor materiale, financiare si umane, apararea patrimoniului, obtinerea ,utilizarea si restituirea creditelor bancare sau de alta natura, repartizarea rezultatelor exercitiului inclusiv a constituirii fondurilor, numirea sau alegerea administratorilor, a Consiliului de Administratie, a Comitetului de Directie si a cenzorilor ca si cele privind emiterea de obligatiuni sau actiuni, modul de organizare a licitatiilor si altele.

Obiectivele controlului financiar in ansamblu se delimiteaza pe formele de control financiar astfel incat acestea sa interactioneze fara sa se interfereze si sa raspunda cu mobilitate si eficienta necesitatilor conducerii. O corelare sistemica si riguroasa a continutului formelor de control financiar propriu are ca rezultat intarirea ordinii si disciplinei financiare.

Între controlul financiar preventiv si cel de gestiune exista relatii de conditionare, influentare si completare, astfel:

- control financiar preventiv preintampina pagubele, deficientele, abaterile, iar controlul ulterior identifica si mobilizeaza rezervele existente, constata lipsurile sau pagubele produse, stabileste cauzele sau vinovatii si propune masuri pentru preintampinarea unor abateri similare in viitor;

- controlul financiar preventiv opreste, in faza de angajare sau de efectuare, operatiile pentru care nu sunt indeplinite conditiile legale, dar nu evalueaza rezultatele operatiilor respective si nu descopera operatiile nereale intrucat acestea nu s-au produs inca pana in momentul exercitarii controlului. Controlul financiar ulterior examineaza atat legalitatea cat si rezultatele efective obtinute dupa producerea operatiilor si, ca atare, are o sfera de cuprindere si cunoastere mai mare, in care este inclus si modul de exercitare a control financiar preventiv, insa constata eventuale abateri si deficiente dupa ce acestea au avut loc si au produs consecinte negative;

- controlul financiar preventiv proiecteaza desfasurarea operatiilor in conditii de legalitate, iar controlul financiar ulterior constata daca aceste conditii au fost respectate intocmai cu ocazia producerii efective a operatiilor. Pe langa functia de constatarea a unor eventuale deficiente sau abateri, prin masurile de remediere a acestora si de perfectionare a activitatii, controlul financiar ulterior prezinta si un accentuat caracter preventiv pentru operatiile si activitatile ce urmeaza a se desfasura in viitor.

În ceea ce priveste rolul controlului financiar propriu in cadrul unitatii, literatura de specialitate acorda un interes deosebit acestuia pornind de la urmatoarele considerente :

- raspunderea pentru bunul mers al activitatii ca si pentru modul de utilizare si integritatea patrimoniului revine in primul rand administratorilor si personalului salariat al unitatilor patrimoniale;

- eficacitatea controlului este cu atat mai mare cu cat este mai aproape de activitatea social-economica pe care o urmareste.

1.2. Organizarea Regiei Autonome de Transport Timisoara

1.2.1. Scurt istoric al Regiei

Anul 1869 a reprezentat pentru Timisoara, cat si pentru intreaga tara, un moment de cotitura, foarte important prin evenimentul care a avut loc in orasul de pe Bega. Acest eveniment se refera la introducerea tramvaiului tras de cai, primul de acest fel din tara si chiar printre primele din Europa, eveniment ce a coincis cu infiintarea REGIEI AUTONOME DE TRANSPORT DIN TIMISOARA. Aceasta era prima companie de acest tip care lua fiinta in Romania, companie care va deveni una dintre cele mai mari si mai dezvoltate in comparatie cu celelalte din tara prin prisma investitiilor ce se vor face de-a lungul anilor ce vor urma.

Treizeci de ani mai tarziu, in luna iulie a anului 1899, Regia inregistra un al doilea eveniment revolutionar pentru transportul in comun din municipiul Timisoara – electrificarea tramvaiului si construirea primelor terasamente de cale ferata pentru tramvai din Romania. În acelasi an se construia primul depou al R.A.T.T. ce va deveni mai apoi Atelierul Central nr.1 urmat zece ani mai tarziu de cel de-al doilea depou devenit a Atelierul Central nr.2.

În anul 1921 intra in functiune primul vagon (remorca) de tip R.2 construit in atelierele proprii, iar un an mai tarziu, in 1922, se construiau la Timisoara primele vagoane motoare. A urmat perioada de inceput a razboiului in care productia a stagnat o perioada, dar imediat in anul 1942 s-a reluat constructia de vagoane.