Pagina documente » Psihologie, Sociologie » Factori de risc in abandonul copilului nou-nascut

Cuprins

lucrare-licenta-factori-de-risc-in-abandonul-copilului-nou-nascut
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-factori-de-risc-in-abandonul-copilului-nou-nascut


Extras din document

CUPRINS
MOTIVATIE
I. NOTIUNI INTRODUCTIVE iN PSIHOLOGIA
DEZVOLTARII UMANE ........ 1
1.1 Dezvoltare; crestere; evolutie ......... 2
1.2 Analiza dezvoltarii .............. 2
II. CARACTERISTICI GENERALE ALE
DEZVOLTARII COPILULUI 0-1 ANI . 5
2.1 Dezvoltarea biologica ....... 7
2.2 Dezvoltarea psihica ........... 9
2.2.1 Dezvoltarea sensibilitatii si aparitia perceptiei .. 9
2.2.2 Dezvoltarea motricitatii la sugar ....... 11
2.2.3 Amplificarea si diversificarea manifestarilor active
si pasive si aparitia relatiilor de comunicare la sugar 14
2.2.4 Dezvoltarea conduitelor inteligente .. 16
III. ROLUL ADULTULUI .............. 18
3.1 Teoria atasamentului ....... 18
3.2 Distanta afectiva - anxietatea separarii ......... 19
IV. METODOLOGIE ...... 21
4.1 Obiective .......... 21
4.2 Metode de cercetare ........ 21
4.3 Lot experimental ............. 22
V. INTERPRETARE ...... 24
VI. CONCLUZII 31
VII. BIBLIOGRAFIE ........ 33
ANEXE

Alte date

?

?

FACTORI DE RISC ÎN ABANDONUL

COPILULUI NOU–N?SCUT

“CARACTERIZAREA CRESTERII SI DEZVOLT?RII

PSIHICE ÎN PRIMUL AN DE VIAT?”

MOTIVATIE

La om, dezvoltarea psihica se echivaleaza cu expansiunea, imbogatirea si complicarea vietii de relatie. Superioritatea fiintelor umane, care traiesc si activeaza in societate si participa la cultura, consta tocmai in diversificarea si organizarea in sistem, a relatiilor informationale care prin gandire ajung sa surprinda legile obiective ale realitatii.

În baza cunoasterii profunde a realitatii, aceasta a fost si este transformata si, pe cat posibil, pusa in acord cu necesitatile vietii omenesti, cu tot ceea ce reprezinta existenta sociala si culturala a oamenilor in dezvoltarea ei istorica de ansamblu.

Cunoasterea psihologica este una dintre cele mai complexe forme ale cunoasterii umane, pentru ca obiectul ei se diferentiata extrem de mult de obiectul altor forme de cunoastere. Daca-n fizica, chimie, biologie, faptul cercetat este obiectiv, material, in psihologie el este subiectiv, ideal, apartine subiectului, este dependent de starile lui de moment, de istoria vietii personale, chiar si de perioada dinaintea nasterii, perioada prenatala.

Psihologia generala ne ofera cunostinte fundamentale despre sistemul psihic uman. De aceea preocuparile ei sunt, cu deosebire, sintetice, teoretice si metodologice. Psihologia se prezinta ca un sistem cu diverse ramuri, cuprinzand discipline specializate privind dezvoltarea psihica, invatarea si educatia, analiza diverselor tipuri de activitate si, in primul rand, a muncii, studiul modificarilor patologice si al comportamentului deviant, studiul creatiei, al activitatii sportive sau artistice. La aceasta se adauga psihologia diferentiala care, precum o spune si cuvantul, studiaza deosebirile psihice dintre indivizi si dintre colectivitati.

Cunoasterea psihologica este una dintre cele mai importante forme de cunoastere, iar una dintre etapele esentiale ale dezvoltarii psihice este perioada de 0–1 ani, aceasta etapa reprezentand construirea premiselor vietii psihice. Urmarind aceasta perioada progresiva de constructie psihica se faciliteaza intelegerea structurilor psihice mai complexe ale adultului, dezvoltarii intregii personalitati. Legatura care se stabileste intre mama si noul-nascut este una organica si incepe inainte de nastere. Ruperea acestor legaturi are efecte negative in evolutia ulterioara, daca nu este gasit un substitut in scurt timp. Copilul are nevoie de afectiune, de siguranta si de stabilitate. Daca el va pierde una din ele, le va pierde pe toate celelalte. Pierzand aceste conditii esentiale evolutiei sale, el va trebui sa depuna eforturi suplimentare pentru a recupera intarzierea, va avea nevoie de mai mult sprijin si mai multa atentie din partea mediului social. Indiferent de zestrea sa genetica rolul mamei, al familiei nu poate fi negat.

Si totusi, exista cazuri in care mama isi paraseste copilul care a fost legat de ea timp de 9 luni. Noua luni in care au suferit impreuna, s-au bucurat impreuna, au comunicat unul cu celalalt. Ce poate determina o astfel de atitudine? Ce putem face pentru a reduce numarul acestor situatii?

Sunt doar doua intrebari ce-si vor cauta raspunsul in aceasta lucrare. Este doar o incercare, dar poate fi un inceput.