Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
Capitolul 1: Particularit??ile ?i func?ionarea pie?ei muncii din Rom?nia 2
1.1. Caracteristicile principale ale pietei muncii 2
1.2. Func?ionalitatea pie?ei muncii 4
1.3. Salariul - instrument de echilibru pe pia?a muncii 7
1.4. Mecanisme de reglare a pie?ei muncii 9
Capitolul 2: Aspecte economice, sociale si politice in perioada actuala in Romania 15
2.1 Rezultatele economice nationale in perioada de criza (2005-2011) 15
2.2 Problematica sociala pe piata muncii 19
2.3 Dinamica somajului si masuri de prevenire si combatere 20
2.4 Programe / Proiecte 25
Capitolul 3: Programe pentru combaterea ?omajului ?n Rom?nia 27
3.1. Programul na?ional pentru ocuparea for?ei de munc? pe anul 2011 27
3.2. Proiecte de dezvoltare a resurselor umane 32
3.3. Bursa generala a locurilor de munc? ?n 2011 39
Concluzii 43
Bibliografie 44

Alte date

c) intermediari, care pot fi oficiile de plasare, specializate intr-o gama larga de servicii, prin intermediul carora ofertantii sunt pusi in contact cu cumparatorii de munca si care pentru serviciile lor solicita un pret. Rezultatul tranzactiei pe piata muncii se materializeaza in contractul de angajare si in salariu.

Functiile specifice de ordin economic ale pietei muncii, in functionarea economiei sunt:

a) alocarea resurselor de munca in concordanta cu volumul si structura cererii de munca;

b) combinarea a doi factori de productie , capitalul si munca, ce se afla in proprietatea unor agenti economici diferiti – functie productiva;

c) influentarea modului de formare si repartizare a veniturilor specifice pentru factori de productie combinati: salariul si profitul – functie distributiva.

Piata muncii indeplineste si alte functii, din care unele de natura mixta, economico-sociale, prin intermediul carora contribuie si la asigurarea de locuri de munca, la protectia sociala, la orientarea profesionala, la reconversia si reintegrarea mainii de lucru.

Caracteristicile marfii care circula pe piata confera pietei muncii o serie de particularitati:

a) Prezinta caracteristica de a fi cea mai rigida, cea mai sensibila si cea mai fragila. Nu numai ca influenteaza, dar si conditioneaza echilibrul economic si social, respectiv corespondenta intre nivelul de echilibru al bunurilor si serviciilor si nivelul ocuparii depline, niveluri pe care un mecanism natural nu le face sa coincida.

b) Piata muncii, in raport cu celelalte, este piata cea mai organizata si mai reglementata. Ea implica un cadru institutionalizat in limite precizate prin legi, in care se ajusteaza cererea cu oferta de munca, se elaboreaza strategii si politici de ocupare si utilizare a muncii, iar partenerii sociali joaca roluri precise circumscrise.

c) Piata muncii este o piata imperfecta pentru ca:

- mecanismele pure de piata (salariul, productivitatea marginala, concurenta etc.) actioneaza intr-un cadru reglementat si acceptat de agentii economici;

- salariul a incetat sa fie unica parghie de reglementare a volumului ocuparii si utilizarii eficiente a muncii.

Piata contemporana a muncii este o piata contractuala, participativa, in care negocierea si contractul sunt instrumentele fundamentale de reglare a cererii si ofertei de munca. Procesele de ocupare si utilizare sunt ajustate si cu ajutorul altor mecanisme, aflate la dispozitia firmelor, a colectivitatii locale si a statului. Mecanismele proprii pietei muncii actioneaza in stransa corelatie cu miscarea cererii si ofertei pe celelalte piete.

O caracteristica de baza a pietei muncii este aceea ca cererea de forta de munca decurge dintr-o alta piata, piata bunurilor. Piata muncii este subordonata cauzal pietei bunurilor, fiind considerata o piata derivatei a acesteia. Aceasta caracteristica a pietei muncii are marc insemnatate pentru intelegerea vulnerabilitatii ocuparii fortei de munca. Daca cererea unui produs creste, vor spori si efectivele ofertei de forta de munca, crescand in acest mod, gradul de ocupare si micsorand somajul. Dimpotriva, daca cererea de produse scade, se reduce in mod firesc oferta necesara, diminuandu-se ocuparea fortei de munca si sporind somajul [2 Cristina Lincaru - Piata muncii in Romania, Editura Agir, Bucuresti, 2008, p.13].

Caracterul specific al pietei muncii se intrepatrunde cu cel derivat. Ca piata derivata, aceasta are functia majora de a asigura activitatile social-economice cu resursele de munca in cantitatea, structurile si calitatea necesare. Daca marfa produsa cu o anumita forta de munca nu se vinde, atunci nici resursa de munca folosita la producerea acelei marfi nu-si va mai gasi cerere. Anticipand, se poate spune ca specificitatea acestei piete decurge si din diferenta dintre salariu si pretul celorlalte bunuri, in sensul ca numai salariul real oscileaza (ca si preturile normale), salariul nominal inregistrand cresteri continue.

Structura interna a pietei muncii are un caracter deosebit de complex, ceea ce a permis formularea concluziei dupa care nu exista o unica piata a muncii la scara economiei nationale. În interiorul ei se identifica mai multe segmente.

Segmentarea pietei reprezinta totalitatea tehnicilor de fractionare a unei populatii date si care urmaresc constituirea unor grupuri de componenti ce satisface o anumita conditie de clasificare, in functie de criteriile considerate.

Segmentarea pietei muncii este determinata atat din motive economice, de caracteristici ale fortei de munca (calificare, mobilitate profesionala), cat si de aspecte institutionale (reglementarea raporturilor de munca, grad de organizare sindicala). Ca atare, se manifesta bariere in calea trecerii de la un segment la altul, mobilitatea fortei de munca se manifesta mai ales in interiorul fiecarui segment si, limitat, intre diferite segmente, iar salariile nu sunt rezultatul manifestarii libere a fortelor pietei, ele fiind efectul unor factori sociali, politici si institutionali cu exprimari specifice pe fiecare segment de piata a muncii.

1.2. Functionalitatea pietei muncii

Sfera de cuprindere a pietei muncii este insa mai restransa decat sfera procesului de munca, in general, intrucat pe aceasta piata, are loc interactiunea dintre cererea si oferta de forta de munca, sub forma actelor de vanzare-cumparare a acesteia, prin intermediul pretului numit salariu. Asadar, piata muncii cuprinde numai acele resurse de munca care imbraca forma de marfa specifica, al carei pret este, de regula, negociabil [3 Gh. Parvu (coord.), Economie - manual universitar, Editura Universitaria, Craiova, 2001, pg. 287-288. ].

Functionalitatea pietei muncii se bazeaza pe urmatoarele componente ale acesteia, care se refera la [4 Valentina Irina Dobrescu, Piata muncii in Romania, teza de doctorat, Bucuresti, 2011]: a) ofertantii sau vanzatorii, adica persoanele care ofera marfa speciala - forta de munca, respectiv aptitudinile si competenta profesionala, contra unui pret; b) solicitantii sau cumparatorii, adica agentii economici si institutiile publice care au nevoie, pentru a-si desfasura activitatea, de forta de munca, pe care o cumpara la un pret specific - salariul; c) intermediarii, persoane juridice care s-au specializat in servicii de intermediere, intre ofertantii si solicitantii de competente profesionale, si care functioneaza de regula sub forma birourilor sau oficiilor de stat pentru plasarea fortei de munca.

Pentru ca piata muncii sa functioneze corect si eficient, toate cele trei elemente trebuie sa interactioneze. astfel incat sa fie atins scopul comun: angajatul potrivit pentru postul potrivit in schimbul unui pret (salariu) care sa multumesca atat pe angajat, cat si pe angajator.

În general, piata muncii functioneaza dupa principiile de baza ale pietei - cererea, oferta, pretul, concurenta etc., dar toate acestea se manifesta in functie de marfa - forta de munca, care prin trasaturile sale, fiziologice, psihologice, sociale si morale, imprima anumite particularitati pietei muncii, precum:

a) pe piata muncii nu se negociaza intregul potential de munca al natiunii, ci numai acela care este cerut de factorul de productie - capital si este oferit de cei care sunt dispusi sa foloseasca capacitatea lor de munca. În legatura cu aceasta particularitate in raport cu celelalte piete, trebuie precizart ca, in conditiile actuale, dreptul la munca este un drept fundamental al omului intr-o societate democratica. De aceea, piata muncii are un grad ridicat de rigiditate, dar si de sensibilitate, conditionand echilibrul economic si pe cel social-politic;

b) in raport cu celelalte piete, piata muncii este mult mai organizata si mai reglementata, intrucat tranzactiile care au loc pe aceasta piata nu sunt doar simple relatii de vanzare-cumparare intre ofertanti si solicitanti. Prin negocierile de pe piata muncii, posesorii de forta de munca urmeaza sa-si realizeze nu numai aspiratiile profesionale, ci si pe cele familiale si sociale. De aceea, interventia statului pe aceasta piata este mai puternica decat pe celelalte piete, fapt ce imprima pietei muncii un grad ridicat de imperfectiune. Pe langa concurenta, salariu, productivitate marginala - ca instrumente naturale ale pietei muncii, exista si numeroase reglementari economico-juridice, un cadru reglementat institutionalizat, dinainte acceptat de catre agentii economici. Rolul statului pe aceasta piata se manifesta nu numai ca legislator (legi cu privire la angajarea si salarizarea lucratorilor, legi cu privire la reglementarea conflictelor de munca, legi referitoare la protectia sociala), dar si ca mediator si garant al interpretarii legislatiei muncii (initiaza dialogul tripartit guvern-patronat-sindicate).

c) piata contemporana a muncii este una contractuala si participativa, in care negocierea si contractul de munca au un rol important in determinarea cererii si ofertei de munca. De asemenea, raportul dintre cererea si oferta de munca se manifesta in mod specific pe aceasta piata, permanent oferta fiind mai mare decat cererea, ceea ce determina existenta somajului.

Procesul de globalizare a obligat firmele, pentru a putea face fata mediului concurential sa adopte masuri fie in sensul micsorarii costurilor, fie in sensul justificarii unui pret mai marc pentru produse diferite fala de cele ale concurentilor de pe piata. Pentru aceasta, firmele au fost constranse sa efect ue/e schimbari in permanenta, si deci. sa fie intr-un proces continuu de inovare [5 Raluca Ghita, “Globalizarea firmei", Editura Economica, Bucuresti, 2006, p. 336].

Globalizarea firmelor, eu impact direct asupra pietei muncii, continua sa genereze procese si fenomene noi, provocand probleme noi, ce va trebui dezbatute atat la nivel teoretic, dar mai ales practic [6 Valentina Irina Dobrescu, „Piata muncii in Romania”, teza de doctorat, Bucuresti, 2011].

Evolutia in noua lume a muncii se manifesta astfel:

Angajatorii:

? Resimt din ce in ce mai mult nevoia de a-si forma si reorienta angajatii pentru a le dezvolta noi abilitati specifice;

? Opteaza pentru externalizarea proceselor care nu reprezinta nucleul activitatii catre furnizori externi;

? Marile organizatii isi delocalizeaza unitatile de productie catre teritorii si economii in dezvoltare (cum este Romania), care le permit reducerea costurilor si cresterea eficientei;

? Cauta o gama variata de solutii de resurse umane, pentru a se asigura de atragerea de talente si expertiza.

Angajatii

? Oamenii isi schimba din ce in ce mai des orientarea in cariera;

? Persoanele ajunse la varsta pensionarii continua sa munceasca pentru a-si suplimenta veniturile;

? Pe plan global, din ce in ce mai multi oameni lucreaza de acasa;

? Mamele se reintorc la serviciu, cautand solutii si orare flexibile;

? Din ce in ce mai multe femei isi asuma roluri, responsabilitati si pozitii manageriale;

? Oamenii au devenit mai flexibili din punct de vedere geografic. Multi calatoresc si lucreaza in birouri mobile, performantele fiind facilitate de noile tehnologii.

1.3. Salariul - instrument de echilibru pe piata muncii

In general, piata muncii reprezinta spatiul economic in care tranzactioneaza in mod liber utilizatorii de munca (detinatorii de capital) in calitate de cumparatori si posesorii resursei de munca, in calitate de vanzator, in care, prin mecanismul pretului muncii al concurentei libere intre agentii economici, al altor mecanisme specifice se ajusteaza cererea si oferta de munca.

Rezultatul tranzactiei pe piata muncii se materializeaza in contractul de angajare si in salariu. Deci, piata fortei de munca sau a factorului munca este constituita din indivizi care cumpara si vand forta de munca si din angajamentele care fac posibila desfasurarea acestor activitati.

Salariul reprezinta suma de bani pe care o primeste posesorul fortei de munca pentru contributia adusa la realizarea muncii ca factor de productie, deci salariul reprezinta pretul muncii.

În teoria si practica economica, salariul ocupa un loc deosebit de important. Termenul ca atare este de origine latina.

“Salarium” este suma ce se platea fiecarui soldat roman pentru cumpararea sarii. Soldatul este un om dependent si i se acorda „salarium” in virtutea acestei dependente. Un om liber nu primea „salarium”. Termenul s-a pastrat in timp si a capatat sensul de venit al unui om care este dependent de altul, fie juridic, fie economic.

În decursul timpului, salariul a fost conceput in mai multe feluri: