Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Alte date

?

INTRODUCERE

Cu cateva decenii in urma, inainte ca avionul sau nava cosmica sasi faca aparitia, prin navigatie se intelegea, implicit, navigatia maritima, deoarece era unica. Astazi, stiinta navigatiei cuprinde trei discipline distincte: navigatia maritima, navigatia aeriana si navigatia cosmica; desi obiectul de studiu – determinarea pozitiei vehiculului si a directiei de urmat in siguranta spre destinatie, cat si unele principii ce stau la baza metodelor de rezolvare – le sunt comune, domeniul si modul de aplicare sunt considerabil diferite.

Navigatia maritima este stiinta care se ocupa cu studiul metodelor de determinare a pozitiei navei pe mare si a drumului de urmat in siguranta dintr-un punct in altul pe suprafata Pamantului. Denumirea isi are originea in cuvantul latin navigatio.

O definitie exacta a navigatiei contine cel putin 4 elemente:

? planificarea unui parcurs sigur al navei;

? manevrarea navei pentru urmarea drumului planificat;

? fixarea pozitiei pe un monitor a miscarii navei;

? evitarea coliziunilor cu alte nave, etc.

În practica, primul si al treilea element sunt implicate in navigatie, in special in fixarea pozitiei. Manevrele si coliziunile sunt considerate parte a cunostintelor nautice. Tehnicile de fixare a pozitiei se studiaza intens in scolile de profil.

Istoria navigatiei maritime, cu inceputurile ei din perioada fenicienilor, grecilor antici si a romanilor, este istoria unei evolutii lente de-a lungul multor secole care au urmat, cu progrese moderne dar continue incepand din secolul al XV –lea si cu realizari de performante deosebit de impresionante in ultimele decade.

Realizarea instrumentelor de bord pentru masurarea directiilor (compasul magnetic) a unghiurilor (sextantul) si a timpului (cronometrul) precum si progresele dobandite in cunoasterea Pamantului, in domeniile matematicii si astronomiei au constituit bazele transformarii treptate a navigatiei din arta in stiinta. Pentru marinari aceste realizari au redus nivelul de nesiguranta in navigatia dinspre coasta la un grad acceptabil reducand riscul si oferind un avantaj comercial. Deoarece navigatia nu poate avea succes fara hartile marine, aceste noi descoperiri au asigurat cartografii cu detalii semnificative.

Cea de a doua jumatate a secolului al XIX –lea a marcat inceputul navigatiei moderne, care a continuat apoi in ritm sustinut in secolul XX. În conditiile progresului general al stiintei si tehnologiei, remarcam realizarea unor mijloace si sisteme de navigatie de performante superioare. Sistemele de navigatie electronica, realizare a stiintei si tehnologiei secolului XX, creeaza posibilitatea rezolvarii problemei de pozitie cu precizie, indiferent de conditiile de vizibilitate.

Navigatia electronica cuprinde in prezent urmatoarele sisteme principale: radiogoniometria, radarul, sistemele hiperbolice, navigatia cu satelit si navigatia inertiala. Cu exceptia navigatiei inertiale, celelalte sisteme ale navigatiei electronice folosesc proprieta- tile radioundelor pentru rezolvarea problemei de pozitie. În ansamblu, ele se considera sisteme de navigatie electronica, deoarece realizarea lor este, in principal, de domeniul tehnologiei electronice. Aceste sisteme nou create sunt de o valoare inestimabila pentru siguranta navigatiei si economia transporturilor maritime. Simultan cu aceste realizari s-a produs revolutia informatica, datorita aparitiei computerului, ce a impus noi standarde de conceptie si dezvoltare a acestor echipamente.

Noile conditii socio-economice si politice de la sfarsitul acestui mileniu au impus un volum din ce in ce mai mare (in crestere anuala vertiginoasa) al transportului maritim. Acestei ramuri extrem de importante a economiei i-a revenit rolul primordial atat cantitativ, cat si calitativ, in randul celorlalte categorii de cai de transport. Mai mult, evolutia ascendenta a tehnologiilor de transport in epoca moderna se datoreaza atat costurilor din ce in ce mai reduse ale transporturilor, dar mai ales diversificarii curselor pe relatiile comerciale internationale.

Oceanul planetar formeaza o punte de legatura trainica, eficienta si mai ales necesara intre tarile lumii. Mai mult decat atat, tarile continentale isi dezvolta prin mari lucrari artificiale reteaua de ape naturale in cai navigabile spre a prelungi transportul maritim cat mai adanc in interiorul continentelor, si, prin canaluri, pana la portile marilor complexe industriale.

Ca urmare a acestor considerente, flotele maritime de transport marfuri, au cunoscut o dezvoltare fara precedent, reflectata in :

? marirea tonajului global,

? diversificarea tipurilor de nave,

? diversificarea specializarilor in transportul naval,

? marirea tonajului unitar,

? cresterea vitezei de mars,

? introducerea automatizarii in functionarea si exploatarea instalatiilor de bord,

? imbunatatirea conditiilor de munca de la bordul navelor,

? cresterea securitatii membrilor echipajelor,

? largirea zonelor navigabile, etc.

Cu toate progresele realizate in cadrul altor tipuri de transport marfuri, navele raman principalul mijloc de transport in comertul international. Acest fapt este deosebit de evident daca se ia in considerare volumul comertului mondial si valoarea globala a acestuia.

Situatia mondiala a transportului maritim se caracterizeaza astazi printr-o evidenta complexitate. Exista sectoare (cum sunt cele ale transportului de minereu si petrol), in care marile trusturi si organizatii industriale creeaza transporturilor navale conditii de sporire a eficacitatii. În alte categorii de transporturi maritime, cum sunt transporturile de marfuri cu navele de linie efectele schimbarilor de ordin tehnic au fost atat de profunde incat practicile si obiceiurile marinaresti traditionale au devenit, cele mai multe, anacronice.

Asa cum este bine cunoscut, orice expeditie maritima este expusa in mod natural riscurilor marii, pericolelor naturale si artificiale, precum si accidentelor avand ca origine erorile umane, firesti. Masurile de ordin tehnic, economic si juridic luate in scopul reducerii acestor riscuri sunt, in epoca moderna indispensabile (luand in considerare distantele mari parcurse, volumul imens de marfa transportata, parcurgerea mai multor zone climatice in cadrul aceluiasi voiaj, etc).

Ca activitate economica, transportul maritim nu se poate limita la masuri privind realizarea rentabilitatii - conditie de altfel ireductibila - ci se impune ca o necesitate obiectiva a dezvoltarii societatii omenesti in cadrul geografic, economic si politic concret al lumii si epocii noastre.

La stadiul actual atins de civilizatia umana, nici un alt mijloc de transport, exceptand navele maritime, nu este in masura sa asigure traficul volumului imens de marfa ce face obiectul circuitului schimburilor economice internationale.

Lucrarea de fata isi propune, inainte de toate, sa ilustreze modul de pregatire, documentare si elaborare a unui voiaj executat de o nava cargou tip 4500 tdw pe ruta Constanta- Reykjavik , una din cele mai uzitate in conditiile evolutiei ascendente a economiei mondiale la acest sfarsit de mileniu.

1.1. PLANIFICAREA RUTEI DE MARS

Pregatirea unui mars presupune urmatoarele activitati importante:

a. alegerea drumului;

b. selectionarea si studierea hartilor si documentelor nautice, in vederea stabilirii precise a traseului de navigatie;

c. trasarea drumului si efectuarea diferitelor calcule necesare unei bune desfasurari a navigatiei;

a. În alegerea drumului de navigatie exista un principiu valabil pentru toate timpurile si anume acela ca traseul cel mai scurt al unui drum de navigatie nu corespunde intotdeauna cu distanta cea mai scurta dintre punctele extreme ale calatoriei. De foarte multe ori, traseul cel mai scurt nu ofera conditii de navigatie si hidrometeorologice optime si sunt anumite perioade ale anului cand traseul respectiv prezinta mari pericole pentru nave ca vanturi si curenti potrivnici, ceturi, furtuni, aisberguri. Aceste conditii hidrometeorologice nefavorabile, daca nu pericliteaza direct siguranta navei, duc la prelungirea duratei de navigatie.

În general pentru alegerea drumului, comandantul navei trebuie sa puna de acord necesitatea unei rationale exploatari a navei cu obligativitatea executarii unei navigatii in siguranta.