Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
INTRODUCERE 1
CAPITOLUL 1. PRECIZ?RI TERMINOLOGICE 3
1.1. No?iunea de realizare a dreptului 4
1.2.Formele realiz?rii dreptului 8
CAPITOLUL 2. REALIZAREA DREPTULUI PRIN ACTIVITATEA DE RESPECTARE ?I EXECUTARE A LEGILOR 15
2.1.Principiile activit??ii normative 15
2.2.Tehnica elabor?rii actelor normative 20
2.3. Tehnica redact?rii actelor juridice individuale 27
CAPITOLUL 3. REALIZAREA DREPTULUI PRIN APLICAREA NORMELOR JURIDICE DE C?TRE AUTORIT?TILE STATULUI (APLICAREA DREPTULUI) 33
3.1.No?iunea aplic?rii dreptului 35
3.2. Fazele procesului de aplicare a dreptului 42
3.3. Limitele aplic?rii dreptului 48
CONCLUZII 57
BIBLIOGRAFIE 59

Alte date

INTRODUCERE

Fenomenul dreptului reprezinta, asa cum vom desprinde pe parcurs, ansamblul regulilor obligatorii de conduita, reguli care consacra drepturi, libertati si obligatii determinate, decurgand din relatiile interumane si a caror respectare este garantata, la nevoie, de catre forta publica.

Dreptul se deschide spre valorile sociale, chintesenta a aspiratiilor comunitatii; promovarea si apararea lor este vitala pentru fiintarea societatii civile si a statului de drept. O buna parte a valorilor sociale este consfintita juridic, dobandind astfel forma dreptului, a normelor juridice. Pentru statul autentic democratic, modelarea juridica a relatiilor dintre oameni inseamna, in ultima instanta, rationalizarea sui-generis a necesitatii sociale, care devine, in acest mod, o necesitate constientizata si asumata. Dreptul este o expresie normativa specifica a acestui proces continuu de raportare activa la necesitatea nuda, de cunoastere si modelare sistematica a contextului istoric si a relatiilor interumane in acord cu interesul general al comunitatii. Dreptul, prin valorile pe care le promoveaza, este un mod de umanizare a Fiintei istoriei si deci de afirmare a libertatii. El instituie, in ordinea sa, prin amintitul efort de rationalizare juridica a necesitatii, acele elemente de normativitate in masura sa exprime ontosul socio-uman.

Lumea normelor juridice este o ipostaza, complementara celorlalte, a existentei umane. Dreptul deriva din esenta omului ca zoon politikon (fiinta sociala), care isi subsumeaza natura biopsihica conditiei sale sociale, in raport cu care, numai, libertatea sa dobandeste intemeiere axiologica (valorica) si sens constructiv,exprimandu-se juridic prin drepturi, libertati si obligatii. Cunoasterea normelor de drept si, pe un plan mai cuprinzator, a fenomenului juridic este si trebuie sa fie mai mult decat reflectarea ca atare a fenomenalitatii juridice in constiinta insului, apropierea ei pur gnoseologica; poti astfel cunoaste dreptul si totusi sa infaptuiesti nondreptul! Din perspectiva comportamentului uman dezirabil, cunoasterea autentica a dreptului este aceea care se continua organic in actiunea pozitiva de realizare a normativitatii juridice. A cunoaste legea inseamna a actiona in conformitate cu ea, iar asumarea constienta a legii, in genere a normei juridice, reprezinta momentul subiectual, corolar al implinirii omului ca fiinta constienta si, pe aceasta baza, ca fiinta libera.

Cu atat mai necesar este in societatea statului de drept, la care aspira in ceasul de fata natiunea noastra, abordarea sistematica a dreptului, cunoasterea sa stiintifica, in masura sa stabileasca conditiile care impun transformarea lui obiectiva, sa determine directiile evolutiei sale in economia de piata, pentru formarea statului de drept si asigurarea drepturilor si libertatilor civice.

Ca fenomen aflat in stransa corelatie cu viata sociala, evolutia dreptului se afla in mod firesc legata de evolutia omenirii. Asadar, se poate afirma ca din momentul aparitiei primelor forme de organizare in familie, ginta, trib apar si primele forme incipiente, rudimentare ale normelor juridice.

Acestea se transforma treptat in deprinderi, obiceiuri, traditii. Cercetarile efectuate de antropologi, sociologi si istorici arata ca pe aceasta prima treapta de dezvoltare a societatii, raporturile membrilor comunitatii erau reglementate de tabu-uri sau norme tribale de interdictie.(spre exemplu–ocrotirea pamantului, a conducatorilor, atingerea anumitor plante, etc. ) .

Aceste reguli seamana puternic cu regulile restrictive din normele juridice penale ulterioare. Aparitia acestor norme este fundamentata pe faptul ca reprezinta ,,un prim deziderat al oricarei ordini” si ca anumite reguli sociale sunt indispensabile unei forme de organizare sociala. Aceste seturi normative se dezvolta treptat, concomitent cu schimbarile sociale.

CAPITOLUL 1. PRECIZ?RI TERMINOLOGICE

Dreptul, ca si intreaga componenta juridica a vietii sociale este un fenomen deosebit de complex a carui cunoastere presupune o cercetare aprofundata a legitatilor obiective a existentei sale, a factorilor care-l configureaza si valorile pe care le promoveaza. [1 ?lbici Mih?il, D?spr? dr?pt si stiint? dr?ptului, ?d. ?ll B?ck, Bucur?sti, 2005,

]

Dreptul este un ansamblu de reguli obligatorii, edictate ori recunoscute de stat, asigurate si garantate de acesta, cu scopul organizarii si disciplinarii conduitei oamenilor, respectiv, a subiectelor de drept (persoane fizice, personae juridice), in cadrul relatiilor sociale la care acestia participa, in conditiile garantarii unui climat de manifestare a libertatilor si drepturilor fundamentale ale omului si a statornicirii spiritului de dreptate - reguli care se indeplinesc de buna voie, iar daca sunt incalcate, prin aplicarea constrangerii statale.

Elaborarea si adoptarea normelor juridice in conformitate cu cerintele formale ale sistemului juridic, reprezinta o premisa pentru realizarea functiei sale, aceea de ordonare si de orientare a comportamentului uman.

Pentru validitatea si efectivitatea normelor juridice este necesar ca destinatarii lor sa le cunoasca, sa le respecte si sa le execute. [2 Mih?i GH?ORGH?, Fund?m?nt?l? dr?ptului, vol. I-V, ?d. C.H. B?ck,Bucur?sti, 2003

]

Realizarea dreptului inseamna indeplinirea rolului si scopului sau, respectiv acela de a reglementa conduit umana de a pastra ordinea juridica.

Realizarea dreptului implica participarea unor subiecte de drept numeroase, asigurarea cadrului necesar si corespunzator pentru ca aceste subiecte sa-si valorifice prerogativele legale, precum si posibilitatea organelor de stat competente de a actiona in scopul mijloacelor de restabilire a ordinii de drept incalcate. La fel realizarea dreptului reprezinta implementarea normei juridice in viata sociala, acceptarea de catre societate si incorporarea ei in psihicul indivizilor. [3 I. Dog?ru Ion, Gh. Danisor, D. Danisor, T?ori? g?n?r?la ? dr?ptului, ?d. ? 2-?, ?d. C.H. B?ck, Bucur?sti, 2008.