Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS:
CAPITOLUL I :
CONCEPTE TEORETICE PRIVIND IMPOZITELE SI TAXELE
1.1 CARACTERIZAREA IMPOZITELOR .........pag. 2
1.2 CONTINUTUL SI ROLUL IMPOZITELOR ...pag. 4
1.3 PRINCIPIILE IMPUNERII...........pag. 10
1.4 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE IMPOZITULUI ...pag. 15
1.5 ASEZAREA IMPOZITULUI.........pag. 18
1.6 URMARIREA SI iNCASAREA IMPOZITELOR SI TAXELOR........pag. 21
CAPITOLUL II :
IMPOZITUL PE PROFIT
2.1 SISTEMUL IMPOZITELOR DIRECTE iN ROMiNIA.....pag. 24
2.2 SFERA DE APLICARE A IMPOZITULUI PE PROFIT....pag. 29
2.3 DETERMINAREA PROFITULUI IMPOZABIL..............pag. 33
2.4 CALCULAREA, RECALCULAREA SI REGULARIZAREA CU BUGETUL STATULUI...pag. 36
2.5 PLATA SI CONTROLUL IMPOZITULUI PE PROFIT .pag. 39
CAPITOLUL III :
IMPOZITUL PE VENITUL GLOBAL
3.1 DEFINITII, SFERA DE APLICARE A IMPOZITULUI PE VENIT....pag. 44
3.2 DETERMINAREA VENITURILOR.............pag. 50
3.3 VENITURI DIN ACTIVITATI INDEPENDENTE...........pag. 55
3.4 VENITURI DIN CiSTIGURI SALARIALE pag. 59
3.5 VENITURI DIN CEDAREA FOLOSINTEI BUNURILOR ............pag. 68
3.6 VENITURI DIN DIVIDENDE SI DOBiNZI pag. 69
3.7 PROCEDURA DE GLOBALIZARE A VENITURILOR, DE DETERMINARE SI DE PLATA A IMPOZITULUI PE VENIT SI SANCTIUNI .........pag. 71
BIBLIOGRAFIE .....pag. 87

Alte date

?{p}

{p}

?CAPITOLUL I

CONCEPTE TEORETICE PRIVIND IMPOZITELE SI TAXELE

1.1 CARACTERIZAREA IMPOZITELOR

Denumirea de “fisc” provine din limba latina, unde “fiscus” inseamna cos sau paner. Putem deduce deci, ca, la inceputurile sale activitatea fiscala se servea pe un cos sau paner pentru a colecta hrana sau alte obiecte de trebuinta personala de la cei carora le prisoseau, pentru cei bolnavi, handicapati, lipsiti de mijloace e trai, batrani. Cu alte cuvinte, activitatea pe care azi o numim “asistenta sociala” este cea care a inventat fiscul, chiar inainte de a fi aparut statul, fiind o preocupare a activitatilor umane de constituire a unor resurse necesare vietii si redistribuirea lor.

Dupa aparitia statului ca organizator al vietii sociale, nevoia de resurse a crescut dand amploare activitatii fiscale care se impune ca un ansamblu al proceselor de formare si redistribuire a resurselor, mai intai sub forma lor naturala, apoi sub forma baneasca, necesar al colectivitatilor locale, cat si a celor statale, legate de omogenizarea obiectivelor de interes public(drumuri, poduri, cladiri publice) armata si dotarea acesteia. Dezvoltarea activitatii statale si amploarea relatiilor banesti odata cu aparitia economiei de piata a favorizat aparitia “finantelor”, ca un concept mai cuprinzator al fiscului si incluzandu-l pe acesta.

Impozitele sunt cunoscute din antichitate si se presupune ca au aparut in evolutia societatii omenesti in cadrul primelor formatiuni statale, fiind determinate de necesitatea intretinerii materiale a celor care exercitau forta publica, indeplinind atributiile autoritare de conducere a statelor. Înca de la aparitia lor, impozitele au fost concepute diferit fiind influentate in mod diferit de dezvoltarea economico-sociala si de cheltuielile publice acceptate de fiecare stat.

Date despre impozitele si cheltuielile din antichitate se cunosc mai ales din istoria statelor antice, grec si roman. În statul antic anterior principalul impozit era pretins de la proprietarii de terenuri si alte bunuri. Se mai percepeau impozite asupra veniturilor meseriasilor taxelor pentru reasezarea produselor in piata a produselor agricole, precum si de impozit extraordinar pe veniturile cetatenilor bogati perceput in timp de razboi.

În statul roman antic principalul impozit percepu era “tributum”. La inceput acesta a fost percepu de la locuitorii provinciilor cucerite, ca ulterior sa fie extins asupra tuturor cetatenilor statului roman care aveau proprietati imobiliare iar mai tarziu si pentru bunuri mobile. Concomitent cu tributum se percepea un impozit asupra vanzarilor de bunuri, un impozit pe mestesuguri si de asemenea s-a aplicat temporar un impozit pe numarul sclavilor si impozitul datorat pe celibatari.

Mai tarziu, in evul mediu, impozitele au inceput sa capete o forma mai larga. Cele mai concludente date din evul mediu sunt cele privind impozitele si organizarea fiscala aplicate in Republica Florenta din Italia, in perioada secolelor XII – XV. La inceputul acestei perioade, exista un impozit pe veniturile cetatenilor bogati, care se percepea pe baza unei “scari” progresive, mai existau impozite pe succesiuni si pe sare, ca si taxe vamale la intrarea marfurilor in Republica. Impozitul vechi pe venit a fost inlocuit cu impozitul denumit ”estimo” aplicat asupra tuturor bunurilor cetatenilor care erau incluse in “registro del estimo” pe baza declaratiilor contribuabililor. Dupa trei secole impozitul “estimo” a fost modificat conform cerintelor de impunere a averilor, mai ales a comerciantilor si bancherilor care erau evaluate separat de mai multi agenti fiscali.

De asemenea in evul mediu sunt remarcabile si impozitele aplicate in Principatele Romane in care sirul mare al tarilor ordinare cuprindea biroul asezat ca “cisla” asupra localitatilor si perceput cu denumirea de “aferturi” - vacaritul, vanatoritul, carora li se adaugau darile extraordinare(ploconul steagului la urcarea pe tron a domnitorului).

1.2 continutul SI ROLUL IMPOZITELOR

Definirea impozitului nu variaza prea mult de la un autor la altul. Astfel Gaston Jeze retine ca “impozitul este o prestatie pecuniara pe cale de autoritate cu titlu definitiv si fara contraprestatie in vederea acoperirii cheltuielilor publice”.

Într-o lucrare mai recenta, Lucien Mehl si Pierre Beltrame definesc “impozitul ca o prestatie pecuniara, pretinsa de autoritatea publica de la persoane fizice sau morale dupa capacitatile lor contributive si fara contraprestatie determina, in principal pentru acoperirea cheltuielilor publice, si, in mod accesoriu cu scopuri interventioniste ale puterii publice.”

Alain Euzebi intelege prin impozite “prelevari pecuniare pretinse persoanelor fizice si morale pe cale de autoritate cu titlu definitiv si fara contraprestatie directa, in vederea acoperirii cheltuielilor publice si interventiei economice si sociale a puterilor publice.” [1 Alain Euzebi-Les prelevenents obigatories,PUF,Paris 1992]

Ioan Talpos considera ca impozitul reprezinta o forma de prelevare silita la dispozitia statului, fara contraprestatie directa si cu titlu nerambursabil a unei parti din veniturile sau averea unei persoane fizice si / sau juridice, in vederea acoperirii unor necesitati publice.” [2 Ioan Talpos-Finantele Romaniei, Editura Sedona, Timisoara 1995 ]

Webster’s Encyclopedic Unabridget Dictionary of the English Language defineste impozitul ca fiind “o suma de bani ceruta de guvern pentru intretinerea sa sau pentru anumite facilitati sau servicii perceputa asupra venitului, proprietatii, vanzarii.

Din definitiile de mai sus se desprind trei elemente principale legate de impozit:

- elementul de autoritate – oricare ar fi forma impozitului el este intotdeauna perceput ca un act de autoritate, o obligatie prin constrangere. Caracterul general si obligatoriu al impozitului este prezentat astfel in Art. 53(1) din Constitutia Romaniei – “cetatenii au obligatia sa contribuie prin impozite si prin taxe la cheltuielile publice.”

- Elementul de transfer – se bazeaza pe faptul ca impozitul este o prelevare de avutie efectuata asupra patrimoniului contribuabilului, iar veniturile din impozite se depersonalizeaza si sunt alocate acoperirii unor cheltuieli ale caror avantaje nu-I vizeaza direct pe platitorii impozitelor.

- Functia largita a impozitului in lumea contemporana este asigurata de politica fiscala a majoritatii statelor care la functia traditionala financiara a impozitului a adaugat treptat si functia redistributiva a avutiei in societate, precum si pe cea interventionista in alocarea resurselor in economie in scopul stabilizarii cererii agregate.

Impozitele reprezinta taxa baneasca obligatorie, generala, definitiva si nereciproca, efectuata de persoane fizice si juridice in favoarea bugetului public national, in cuantumul si la termenele precise stabilite de lege fara obligatia statului de a presta platitorului un echivalent direct si imediat. Notiunea provine din limba latina “impositus” si din limba franceza de la cuvantul “impot”. Plata impozitului are caracter obligatoriu care realizeaza venituri dintr-o anumita sursa sau care poseda un anumit tip de avere, pentru care, conform legii, datoreaza impozit. Sursa din care se plateste impozitul este diferita in functie de forma pe care o imbraca venitul realizat de persoanele fizice si juridice si este prevazuta de lege. Astfel, pentru agentii economici, sursa este profitul, pentru proprietarii funciari este renta, iar pentru salariasi este salariul, pentru liberi profesionisti si mici meseriasi este venitul realizat din activitatea pe care acestia o desfasoara. Sumele incasate de la bugetul public national de la bugetul public national cu titlu de impozit au caracter definitiv si nerambursabil. . În schimbul lor, statul nu se angajeaza la nici un fel de contraserviciu direct si imediat, iar platitorii nu pot solicita un contraserviciu de valoare egala sau apropiata.

Spre deosebire de impozit, taxa reprezinta in general, suma de bani platita de o persoana fizica sau juridica ca regula generala pentru un serviciu prestat platitorului de catre stat sau institutiilor sale. Notiunea de taxe provine din limba greaca de la cuvantul “taxis” sau din limba franceza de la cuvantul “taxe” cu inteles de fixare, impozit. Nu se poate pune semnul egalitatii intre costul serviciului executat de stat si institutiile sale in favoarea persoanelor fizice si juridice si suma perceputa cu titlul de impozit. La stabilirea si aplicarea taxelor se au in vedere urmatoarele principii : [3 IOAN MOROSAN-Fiscalitate, editia a III-a actualizata si completata, Editura Evcont Consulting SRL, Suceava,1998]

- unicitatea taxarii, in sensul ca pentru unul si acelasi serviciu prestat unei persoane, acesta nu datoreaza taxe decat o singura data;

- raspunderea pentru neinregistrarea obligatiei de plata revine fnctionarului sau persoanei incadrate de la institutia sau organul de stat respectiv, si nu debitorului;

- nulitatea actelor nelegal taxate;

- taxele sunt anticipative, in sensul ca ele se datoreaza si se achita in momentul solicitarii serviciilor sau lucrarilor ce urmeaza a fi efectuate de organele sau institutiile de stat.

Pentru evolutia impozitelor si taxelor, caracteristic in perioada postbelica este tendinta de crestere continua a acestora ca marime atat absoluta cat si relativa. Sporirea volumului incasarilor de impozite si taxe s-au realizat prin extinderea bazei de impozitare, cresterea numarului contribuabililor sau prin majorarea cotelor de impozitare.

Functia impozitului este in mod cert esentialmente financiara, dar ea include de asemenea cautarea unei organizari economice speciale care confera statului un rol de interventie. În consecinta numai statul poate institui impozite si orice alte venituri necesare satisfacerii generale ale societatii. În actele normative aprobate de Parlament se inscriu conditiile necesare pentru stabilirea obligatiilor fiscale si anume:

- categoriile de subiecte de impunere;

- obiectul si cuantumul impozitului;

- inlesnirile ce se pot acorda;

- termenele de plata si modalitatile de realizare a veniturilor;

- drepturile si obligatiile platitorilor;

- mijloacele de constrangere impotriva celor care nu se conformeaza prevederilor legale.

Impozitele indeplinesc un rol care se manifesta pe plan financiar, economic si social, diferit de la o etapa de dezvoltare a economiei la alta. Rolul cel mai important al impozitelor se manifesta pe plan financiar, in sensul ca impozitele constituie mijlocul principal de procurare a resurselor banesti necesare acoperirii cheltuielilor publice. În tarile dezvoltate din punct de vedere economic, prin intermediul impozitelor si taxelor se procura intre 80-90% din totalul resurselor financiare necesare statului, in timp ce in tarile in curs de dezvoltare aportul acestora reprezinta intre 50-90% din totalul resurselor financiare publice. Pe plan economic rolul impozitelor se manifesta prin intermediul masurilor pe care acesta le ia de a interveni in activitatea economica cu ajutorul impozitelor. Prin impozite se poate incuraja o activitate economica folosind forma exonerarii sau se poate descuraja prin suprataxare, fapt ce releva posibilitatile statului de a folosi impozitele ca mijloc de interventie in economie. Pe plan social, rolul impozitelor se manifesta in mai multe directii dintre care mentionam rolul lor de instrumente de redistribuire. Prin ele, statul procedeaza la redistribuirea unei parti din produsul intern brut intre persoanele fizice si juridice intre paturile sociale si clasele sociale.

Impozitul reprezinta prelevarea unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor publice. Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil si fara obligatia din partea statului de a presta platitorului un echivalent direct si imediat.

Prin politica fiscala a unui stat, indiferent de etapa de dezvoltare pe care o parcurge, se urmareste, pe de o parte prelevarea unei parti din venitul brut al factorilor de productie, al bugetului de stat, iar pe de alta parte, prin intermediul acestuia din urma, acoperirea unor nevoi publice, in cvasitotalitatea lor aparent neproductiva, avandu-se in vedere nivelul fiscalitatii, pragul minim de echilibru al acesteia. La nivelul unei economii nationale nivelul fiscalitatii se exprima prin rata fiscalitatii care, in general se calculeaza in raport intre suma totala a impozitelor de tot felul prelevata la bugetul public national intr-o anumita perioada, de regula un an, si marimea produsului intern brut (P.I.B) realizata in aceeasi perioada. Rezulta ca, la acest nivel, rata fiscalitatii masoara pe de o parte, contributia tuturor factorilor de productie la constituirea veniturilor bugetului de stat pe calea impozitelor iar pe de alta parte presiunea fiscala medie la care sunt supusi aceeasi factori de productie.

Stabilirea nivelului fiscalitatii facuta prin lucrarile de intocmire a bugetului de stat a unui anumit nivel de fiscalitate are si conotatii politice si sociale. Acest nivel este influentat si determinat de mai multi factori, dintre care amintim: performantele economiei la un moment dat, structura proprietatii, necesitatile publice stabilite prin politica guvernamentala, ritmul in care se doreste sa se atinga un anumit standard al economiei, al calitatii vietii, gradul de intelegere de catre factorii de productie a necesitatilor bugetare si a adeziunii acestor factor la politica guvernului.

Depasirea unui prag al fiscalitatii face ca fiscalitatea sa devina contraproductiva, prin frana pusa in calea relansarii economiei iar un nivel scazut al fiscalitatii in comparatie cu necesitatile publice are numai aparent un rol pozitiv asupra economiei si care, in ultima instanta vor trebui suportate tot din impozite.

Cum veniturile bugetului de stat, in mai toate statele se realizeaza in proportie de pana la 90% si chiar mai mult, din impozite apare evidenta importanta nivelului fiscalitatii, care reprezinta un instrument foarte eficient de actiune in vederea realizarii politicii economice si sociale a statului. Modul concret de functionare a fiscalitatii difera de la o tara la alta si de la o perioada la alta. În general statul poate influenta, in anumite limite, cu ajutorul impozitelor, toate fazele procesului reproductiei sociale.

Astfel, poate stimula dezvoltarea economica, stimulare care poate conduce la ;orientarea si modelarea comportamentului investitional, structurarea industriei, cresterea productiei si eficientei in agricultura, orientarea consumului prin modificarea cererii solvabile a populatiei, influentarea schimburilor comerciale cu strainatatea prin politica fiscala a importurilor si exporturilor, dezvoltarea activitatii de cercetare stiintifica.

Unele dispozitii fiscale ca : reduceri de impozite, reduceri sau suprimari de taxe au drept scop sa incite si sa orienteze agentii economici in directia ocuparii fortei de munca, fiind subordonate politici de reducere a somajului.