Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
CAPITOLUL I
Introducere
1.1. invatamintul rominesc la ora reformei
1.2. Importanta metodelor activ-participative in asigurarea succesului scolar
1.3. Notiunea de metoda activ-participativa
1.4. Sistemul metodelor activ-participative
1.5. Succesul scolar - expresie a activizarii elevilor la lectie
CAPITOLUL II
Obiectivele si metodologia cercetarii
2.1. Motivarea alegerii temei
2.2. Ipoteza de lucru
2.3. Obiectivele cercetarii
2.4. Metode de cercetare pedagogica
2.5. Caracterizarea colectivului de elevi
CAPITOLUL III
Modalitati practice de activizare a elevilor in diferite activitati
3.1. Activitati de stimulare intelectiva a elevilor
3.2. Activitatile extracurriculare si succesul scolar
CAPITOLUL IV
Concluzii
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

Alte date

? ?

CAPITOLUL I

Introducere

1.1 Învatamantul romanesc la ora reformei

Din ce in mai mult ne dam seama ca orice sistem de educatie ar trebui gandit pentru acela care are nevoie de educatie sau sa fie educat, fie ca el este copil, elev, tanar sau adult.

Elanul, vocatia si obligatia de a crea scoli „ bune ” si de a gandi educatia de calitate pentru toti copiii inseamna schimbare. Si nu una minora.

Crearea unui invatamant care elibereaza potentialul fiecarui subiect din sistemul nostru este sau ar trebui sa fie pentru noi, educatori, administratori, parinti, membri ai comunitatii, legiuitori, decidenti, etc., interesul major.

Si poate nu a fost intamplator si nici o naivitate faptul ca un grup de parinti si educatori a dorit sa creeze o scoala ca un loc public, comunitar, capabil sa raspunda la intrebarea : Cum ar arata o scoala care sa garanteze succesul pentru toti copiii? Întrebare sa recunoastem provocatoare.

Raspunsul nu a intarziat sa vina. El a fost conceput din perspectiva capacitatii acelei scoli de a reflecta cateva caracteristici esentiale, care vor fi prezentate succint. Trebuie mentionat faptul ca prelucrarea si dezvoltarea acestor caracteristici a fost realizata pentru a intelege mai bine incotro ne-am putea indrepta si noi cu variante ameliorate, dezvoltate, in beneficiul tuturor celor implicati in procesul de invatamant.

? Conducere puternica, prin roluri asumate in interiorul ei;

? Unitate de scopuri, viziune, set de valori impartasite, precum si o infuzie multiculturala echilibrata;

?Un mediu scolar total sigur, igienizat, cooperant, relational afectiv si asertiv(afirmativ );

?Toti adultii, dar in special parintii, sunt responsabili pentru toti copiii, pentru scoala ca intreg. Pronumele „ eu” si „ al meu” se vor schimba in „noi” si „al nostru”.

?Purtatorii de politici educationale vor incorpora un minim consens asupra valorii disciplinei scolare : pozitive, solide, coerente, ferme, practicate intr-o ambianta adecvata ;

?Asteptari ridicate pentru toti copiii, insotite de bune practici, realizate cu credinta / convingere;

?Continuturi gandite si realizate interdisciplinar, practicate eficient pentru a asigura o cunoastere utila, acceptand diferentele in invatare, in stil de invatare si de instruire ;

?În terapiile si interventiile educationale sa se pronunte mai frecvent cuvintele / sintagme succes /reusita individuala si sociala si nu insucces / nereusita.

De aici si pana la a vorbi de societatea moderna ca o societate a cunoasterii utile

nu exista decat un pas. Marimea lui este o functie cu mai multe variabile.

Este cert ca societatea moderna poate fi privita ca unul dintre cele mai complexe

medii unde se produc modificari cotinue in competente, priceperi, deprinderi, cunostinte, atitudini si valori. Acest punct de vedere plaseaza institutiile de invatamant intr-o pozitie cheie, ceea ce implica o imensa responsabilitate sociala si individuala, constientizata si asumata.

Institutiile de invatamant, inclusiv cele destinate invatamantului primar, au astazi sarcini de proiectare centrate si orientate in special spre :

-a forma la elevi noi seturi de aptitudinal-atitudinale, adecvate societatii moderne, esentiale fiind autonomia, flexibilitatea, capacitatea de cooperare si dialog, creativitatea, gandirea critica, etc. ;

-a gasi mijloace care sa stimuleze la elevi si cadre didactice autoinstruirea;

- pastrarea echilibrului intre „individualism / individualizare / personalizare” si „ socializare / cooperare”, munca in echipa;

- a pregati elevul pentru constructia unui nou stil de cunoastere si de viata activa, axa fiind invatarea continua, pe termen mediu si lung.

În lumina acestor noi focalizari, se nasc intrebari firesti, cum ar fi :

?Se pot oare realiza toate aceste obiective prin metodologiile invatamantului traditional?

?Pot metodele / tehnicile specifice invatamantului traditional sa faca fata avalansei de solicitari emotionale, cognitive si metacognitive ale timpului actual si de maine ?

?Trebuie oare regandit invatamantul traditional? Si daca da, spre ce ne indreptam? Ce ii este specific invatamantului preprimar, primar si secundar?

?Ce se intampla cu stiintele educatiei ? le reconstruim, le modificam in lumina schimbarilor revolutionare din ultimii ani ?

Schimbarea pozitiva este cuvantul de ordine cu relevanta in educatia de calitate.

În ceea ce priveste coordonatele schimbarii calitative in scoala, in educatie, M.Fullan, unul dintre cei mai cunoscuti experti ai domeniului, preciza ca aceasta cere timp, succesul deplin nefiind garantat. Atat dezvoltarea locala a scolii, cat si calitatea infrastructurii inconjuratoare, a contextului stimulator nu satisfac pe deplin standardele realizarii unei reforme sustenabila pe scara larga. Romania este si ea intr-o asemenea situatie.

Trei mari dimensiuni / componente sunt invocate de autorul citat, in zona de interes a problemei examinate, pe care le reiau atat pentru valoarea lor de fond cat si pentru metafora intrinsec continuta de modelul ( nevoia de modele mentale pentru examinarea diferitelor subsisteme ale socialului reprezinta o necesitate prezenta tot mai frecvent in abordarile moderne privind reforma invatamantului si educatiei ) story.

Prima utilizata este inside story ( povestea interiorului ), a doua este inside-out story ( povestea din interior spre exterior ), a treia forma este outside- in story ( povestea din exterior spre interior ). Sintetic vorbind, ele sunt fortele interne din educatie, din scoli si din oamenii ei, efectul unor interrelatii dintre factorii interni si cei externi in cadrul producerii unei noi filosofii sociale a reformei in educatie.

Detaliez cateva idei, pastrand in esenta lor dimensiunile amintite, adaptarea fiind necesara intelegerii problemelor cu care se confrunta Romania.

„ The inside story” reprezinta schimbarea pozitiva in educatie, scoala si invatare, in termenii dinamicii interne. Efectul vizeaza obtinerea de schimbari pozitive in atitudinea fata de performantele elevilor, avand ca reper-atribut conlucrarea, colaborarea. Ambele definesc comunitatea invatarii ca profesiune, centrate pe elev, pe ( auto ) evaluarea lui continua, pe optimizarea modului de a invata cum sa invete, in vederea asigurarii unui nivel superior al achizitiilor de fond. Rolurile cadrelor didactice vizeaza nu numai asumarea sarcinilor procesualitatii predarii / instruirii, prin asigurarea formarii unui produs final destinat integrarii in societatea timpului, ci si competenta :

- de a interpreta, in colaborare cu alte cadre didactice din scoala, progresele si rezultatele obtinute de elevi;

- de a intocmi pentru evaluare portofolii bazate pe planuri, proiecte, produse concrete destinate imbunatatirii proceselor de invatare reala, autentica, eficienta.

În asa-numitele „ scoli care beneficiaza de colaborare” ( collaborative schools )

intreg corpul didactic lucreaza pentru obtinerea unor rezultate superioare in instruirea elevilor .

Trebuie precizat ca specialistii in educatie sustin ideea dificilei sarcini in a gasi „ o reteta” a colaborarii eficiente.

Creatia, inovatia vor fi incurajate. În context, un rol important il joaca restructurarea / schimbarea in structura, organizare si roluri, dar si, mai ales, reculturarea, ca proces al dezvoltarii comunitatilor profesionale in scoala. Acest proces are deosebita importanta. El nu poate fi realizat, insa, fara ajutor din afara scolii. Aici intervine ceea ce putem numi „ the inside-out story”

„ The inside-out story” plaseaza analiza calitatii educatiei si in mediul exterior scolii, care s-a modificat mult in ultimii ani. Peretii scolii devin tot mai transparenti si mai permeabili. Cadrele didactice si directorii de scoli lucreaza „ sub microscop”. Cerintele sunt mai mari, rolurile si orientarea cadrelor didactice modificandu-se uneori semnificativ. Forte exterioare influenteaza si, in o anumita masura, provoaca scolile, ele fiind, in acelasi timp, necesare succesului. Unii autori inventariaza seturi intregi de asemenea forte exterioare. Cinci dintre ele par a fi esentiale. Parintii si comunitatea; tehnologia; legaturile cu diferite asociatii / corporatii ( manifestarea unei constiinte corporative ar fi necesara ); politicile stimulative ale guvernelor; largirea spectrului profesional al cadrelor didactice ( de la una, la doua sau chiar trei specializari ).

Toate aceste forte sunt necesare, ajuta scolile in implementarea schimbarilor, dar, uneori, ele pot fi si derutante, deoarece iau forma unui amalgam de fenomene complexe si lipsite de coordonare, de coerenta sau de relevanta.

Rolul scolii este acela de a gasi o formula de interactiune, de introducere treptata a noului, o grila care sa permita selectionarea doar a acelor inovatii pedagogice si psihologice care merita a fi introduse.

În concluzie, povestea „ inside-out”, reprezinta, de fapt, mobilizarea resurselor si realizarea coerentei.

„ The outside-in story” se refera aici la schimbari de tip inovatie, central fiind conceptul de „infrastructura a reformei externe”. Ce elemente ale infrastructurii ar putea asigura reusita in cazul primelor doua „povestiri” ?