Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
Influenta unor curente culturale asupra receptarii lecturii
ARGUMENT
CAPITOLUL 1, INTRODUCERE.
1.1 Aparitia si dezvoltarea psihanalizei
1.2 Curente derivate din psihanaliza(Jung, Adler, culturalismul american)
1.3 Psihanaliza ca problema culturala(influente asupra literaturii si artei, noi directii)
CAPITOLUL 2, LECTURA ( ACTORII SI RECUZITA)
2.1 Textul
2.2 Lectorul si Lectura
2.3 Autorul
CAPITLUL3, INFLUENTE
3.1 influenta noilor curente culturale asupra autorilor
3.2 influenta asupra receptarii critice
3.3 lecturi ale unor cunoscuti autori sau autori sub influenta psihanalizei
3.4 influenta asupra cititorului
CAP 4, CONCLUZII

Alte date

?

Cap 1. introducere

1.1 Aparitia si dezvoltarea psihanalizei

Problemele legate de conceptul de psihologie a literaturii se numara printre cele mai vechi preocupari aparute in mintea omului inzestrat cu facultati reflexive, din momentul in care acesta a trecut la examinarea fenomenului literar. Procesul de creatie a operei, structura specifica scriitorului, trairile autorului in raport cu o opera literara sunt cercetari desfasurate initial in stiinta literaturii. Desi literatura si psihologia sunt centrate pe om, se pune in discutie indreptatirea psihologiei de a face vre-o afirmatie privitoare la literatura. Trebuie avut in vedere faptul ca stiinta literaturii si psihologia s-a dezvoltat dependent una de alta. In special psihologia, data fiind anvergura obiectului ei, caracterul simultan biologic si spiritual, a dus la incadrarea ei simultan ca stiinta a naturii (pishoifizica, behaviorismul) stiinta spiritului sau chiar, dupa A. Wellek (1953) ca stiinta “sui generis” deoarece in marele spatiu al teoriei stiintei, stiinta literaturii ramane potrivit unor conceptii o stiinta intemeiata hermeneutic. Pentru lamurirea problemelor este necesar sa descriem pe scurt statutul psihologiei actuale din punct de vedere al teoriei stiintei. In principal stiintele hermeneutice si cele empirice se deosebesc la nivelul validarii enunturilor ce le sunt proprii. Stiinta empirica dispune fata de cea hermeneutica de o metodologie elaborate privind testarea teoriilor/ipotezelor sale. Pentru a analiza relatia dintre literatura si psihologie ar trebui sa lamurim structura unei psihologii privind analiza fenomenului literar, luand ca exemplu posibilitatea unei cunoasteri psihologice provenite din literatura. Ca stiinta particulara, psihologia s-a constituit abia la sfarsitul secolului al XIX-lea. Progresele fiziologiei, mai ales studierea creierului si a sistemului nervos, antreneaza aparitia psihologiei. Studiul compotamentului, explicat in functie de manifestarile si fenomenele fizice, este efectuat in Elementele psihologiei fiziologige de W. Wundt intre 1873-1874. Experimentarea aplicata domeniului psihologiei se datoreaza incercarilor lui J. Charcot ( 1825- 1893 ), in scopul intelegerii tulburarilor de comportament grupate sub numele de isterie. Aceasta stare este studiata si de P. Janet (1859-1947), care foloseste hipnoza ca mijloc de investigare. Adevaratul fondator, Sigmund Freud isi petrece tineretea la Viena, interesandu-se de lucrarile lui Charcot. El va depasi ipotezele acestuia pentru a se lega de valoarea viselor si de asociatiile de idei care au loc in discurs. Recurgerea la hipnoza este abandonata in folosul exprimarii libere, a unei terapii reale. Este epoca in care Freud pubilca Interpretarea Viselor (1900) si Psihopatologia vietii cotidiene(1901), lucrari receptate ca socante datorita afirmarii rolului fundamental al dorintei si sexualitatii, ca si irumperea acestora in lumea copilariei, considerate traditional ca una a puritatii si a inocentei. Freud expliciteaza conceptual de nevroza si il leaga de interdictia opusa dorintei copilului, a parintelui de sex opus, de angoasa sentimentului de culpabilitate. El numeste noua stiinta psihanaliza, iar in 1908, creeaza la Viena, Socitatea Psihanalitica. Dupa primul razboi monial Freud isi dezvolta plenar teoria constientului si inconstientului. Sunt pusi in circulatie si repede receptati termeni ca: “id” (manifestare a inconstientului in principal prin vise); “ego” (constientul, realitatea); “super-ego” (autointerzicerea, care refuleaza in dorintele care infloresc in constiinta lui ego); “catharsis” (consta in a cere pacientului sa exprime verbal afectiunile de care sufera in cadrul unei experinete terapeutice ce permite luarea in calcul a faptelor, cuvintelor replasate in ansamblul existentei subiectului); “libido” (energie sexuala de origine biologica si fizica totodata). Reflexia freudiana este centrata pe raporturile dintre parinte si copil, acestea constituind izvorul revoltei copilului, Totem si Tabu(1913) sau fundamental unei religii revelate, Moise si monoteismul(1939). Putem spune ca pana la intemeierea psihologiei ca stiinta, cunoasterea de tip psihologic cadea in seama filozofilor, cat si a celor preocupati de conoasterea omului: a medicilor, a politicienilor, a literatilor. GAndul ca se poate obtine o cunoastere psihologica pornind de la literatura reprezinta o versiune a relatiei literaturii cu psihologia care isi face loc si in epoca psihologiei constituite ca stiinta particulara. Din partea psihologilor, ea presupune acea pozitie din teoria stiintei care duce direct la psihologie ca stiinta a spiritului intemeiata pe premise de ordin antropologic. Interferenta domeniilor si influentele reciproce sunt deplin recunoscute astazi odata cu statuarea psihologiei ca stiinta de sine statatoare, psihologia “antropologica”, derivata din literatura, fiind considerata astazi depasita. Oricum influentele reciproce sunt benefice, dand nastere unor manifestari artistice inedite, nascand curente si contracurente cu anima si astazi peisajul stiintific si intelectualist. Poate fi astfel determinat, in mod pozitiv, un prim nived de interferenta intre psihologie si stiinta literaturii: deplina asimilare a psihologiei intr-o metodologie a interpretarii proprie stiintei literaturii va prelua numai acea parte a psihologiei care poate fi valorificata hermeneutic. Care anume sectiuni ale psihologiei ofera presupozitii optime pentru aceasta valorificare partiala (hermeneutica) nu va arata o prezentare metodologica a interpretarii? Se poate astfel propune o fundamentare empirica a unei viitoare stiinte a literaturii. Desigur aceasta problema ramane in dezbatere fara termen final ramanand in puterea viitorului sa infaptuiasca acest ambitios proiect.

Cea mia populara boala mintala dupa charcot numita in sec nostru schizofrenie. Practica psihanalizei avea sa demonstreze insa varietatea si frecventa deosebit a bolilor mintale

Pacientul satndaard al doctorilor era reprezentat de femeia papusa, mai tanara sotie a unui om in varsta si bogat. In incrercare de asi satisface pornirile erotice neimplinite ea asi transfera dragostea supra copiilor in special asupra celui de sex opus.

Dar legatura dintre sexualitate si isterie nu a fost recunoscuta usor.

Freud defineste intru inceput isteria drept travestire “teatru” jucat fata de cilalti.aceasta isterie avea un caracter social(prezentat exclent in literatura de flaubert i n romanul madam Bovary sau de Becky in balciul desertaciunilor al lui thackeray. Important in in cazul lor nu este sexul ci dorinta de a avea o pozitie sociala indiferent de scandalul provocat

Dar freud se va ocupa de acel gen de isterie care are la baza sexualitatea refulata, nu amorul propriu .In isteria de natura erotica insa teatrul este jucat fatza de propria persoana si este de obicei inconstient.

Dupa charcot isteria sau marea maladie se caracterizeaza prin o idee mai mult sau mai putin fixa care se desprinde de sub controlul actiunii de stapanire constienta a Eului si activeaza pe cont propriu,contrazicand fiinta normala a persoanei.

Uneori in acest proces de disociere a constiintei se poate ajunge la dubla personalitate descrisa atat de bine in Mr. Hyde si Dr.Jekyl sau Procurorul Hallers.

Primul caz de isterie studiat il duce pe freud la concluziz ca boala este un comflict intre constient si inconstient . aducerea conflictelor refulate in inconstient , la lumina constiintei are drept repercusiune o disparitie a simptomelor deci o vindecare a bolii.

Aceasta se intampla datorita faptului ca reamintirea indeplineste o funcite de catharsis adica de expulzare a comflictului ascuns in inconstient.

Viziunile lui Freud privind importanta seexualitatii il determina sa intrerupa colaborarea cu Breurer si sa mearga la paris pentru a studia psihiatria cu Charcot.

Charcot explica bolile mintale prin degenerescenta ereditate maladiva –teza insusita si de rebreanu in ciuleandra(unde printro casatorie aranjate se incearca improspatarea sangelui)

Acesta nu recunoaste importanta sexualitaii decat in cercuri restranse. Dar este meritul lui freud de a fi cercetat adevarul dincolo de latura lui estetica si morala, si de a opune stiinta ipocriziei si ideilor preconcepute.

Rolul incoonstientului in isterie a fos sesizat si de charcot dar cu teoria sa asupra degenerescentei, el a perceput numai inconstientul biologic cu caracter erditar pus in evidenta si de studiile lui Darwin .Janet trece accentul pe inconstientul de automatizare, legat de procesul invatarii repetate si explica isteria ca in proces de destamare si disociere descompunere a eului cauzata de niste automatizari gresite. Pavlov va vorbii mai tarziu de reflexe conditionate eronate.La aceasta teorie va adera si Watson intemeietorul psihologiei behavioriste, Jung va trece accentul pe inconstientul refulat( provenit din inhibari axercitate de cenzura sociala) adler va vorbi de inconstientul frustat( complexul de inferioritate va predomina fata de celelalte complexe conmjugate cu sexul Oedip, Electra )

Isteria apapre astfel ca o actiune de travestire a pornirilor libidinale cu caracter erotic din inconstient. Scopul travestiri este satisfacera lor deci inselarea normelor sociale, cu care constiinta se identifica.

. Sinele este egal cu totalitatea pornirilor libidinale din inconstient, comune tuturor indivizilor.caracteristicile sale fundamentale sunt urmatoarele:

El contine toate achizitiile filoganetice

E izvorul energiei instinctive a individului. Sinele este egal cu totalitatea pornirilor libidinale din inconstient, comune tuturor indivizilor. Caracteristicile sale fundamnetale, dupa Freud, -asa cum ele sunt rezumate de catre Healy-Bronner-Bowers – sunt urmatoarele:

“El contine toate achizitiile filogenetice.

E izvorul energiei insinctive a individului.

Reprezinta marele rezervor al libido-ului.

Insctinctele vietii si instinctele mortii lupta inlauntrul sau.

E regiunea, hinterlandul pasiunilor, instinctrelor si obisnuintelor, devenite aproape instinctive.

E inconstient.

Principiul placerii il domina in intregime.

Condus de principiul placerii el evita orice neplacere si durere.

El urmareste gratificarea pornirilor libidinale.

E amoral, ilogic si nu are unitate de scop si aspiratii.

Pornirile reprimate, refulate, ajung sa faca parte tot din el.”

Caracterul sau amoral provine din principiul placerii, care-l stapaneste cu deosebire. In consecinta, porniri;le din Sine cauta cu orice pret placerea, indiferent de cai si mijloace. Orice sta in calea acestor placeri e obstacol ce trebuie inlaturat, indiferent care sunt normele morale si sociale, care au ridicat acest obstacol.

Caracterul ilogic e strans legat de cel amoral. El provine din faptul ca manifestarea pornirilor libidinale si asociatiile de idei si evenimente sunt lipsite de orice principiu logic. Logica sentimentelor, pe cat irationala, pe atat de arbitrara, e singura logica cunoscuta. In consecinta, lucrurile aflate pe calea placerii sunt asociate impreuna si invers, indiferent de caracterele lor logice, adica de contiguitatea in timp si spatiu, de principiul identitatii, contradictiei sau tertiului exclus, etc. Logica autista, indeosebi asa cum ea se manifesta in visuri, este expresia cea mai pura a logicii afective, careia Sinele i se supune.