Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
CAPITOLUL 1: MANIPULARE SI PERSUASIUNE IN RELATIILE PUBLICE 0
1.1. Conceptul de relatii publice 0
1.2. Manipularea ? definire, clasificare, tehnici 2
1.2.1. Manipularea -definitie 2
1.2.2. Clasificarea manipularilor 2
1.2.3. Tipologia ?i mijloace de manipulare: persuasiunea, dezinformarea, intoxicarea 3
1.2.4. Tehnici de manipulare 4
1.2.5. Manipulare prin mijloace non-verbale 8
1.3. Persuasiunea in relatiile publice 9
1.3.1. Strategii persuasive 11
1.3.2. Eficienta persuasiunii 13
CAPITOLUL 2: MASS-MEDIA ? INSTRUMENT DE MANIPULARE 14
2.1. Mass-Media 15
2.2. Criterii de clasificare 16
2.2.1. Manipulari mici 17
2.2.2. Manipulari medii 19
2.2.3. Manipulari mari 21
CAPITOLUL 3: MANIPULAREA PRIN TALK-SHOW. 22
STUDIU DE CAZ 22
3.1. Metodele de manipulare ale produc?torilor/realizatorilor de talk-show 23
3.2. Metodele de manipulare ale invita?iilor unui de talk-show 28
3.3. Posibilit??i ?i manipularea prin talk-show-ul politic 33
3.3.1. Structura discursului 34
3.3.2. Unele reguli privind sus?inerea pledoariei 38
3.3.3. Procedee de persuadare ?i efectul perlocu?ionar ?n discursul politic 43
3.4. Foamea de spectacol propulseaz? talk show-ul ?tabloid? 48
CONCLUZII 51
BIBLIOGRAFIE 53

Alte date

3.4. Foamea de spectacol propulseaza talk show-ul „tabloid“ {p}

CONCLUZII {p}

BIBLIOGRAFIE {p}

CAPITOLUL 1: MANIPULARE SI PERSUASIUNE IN RELATIILE PUBLICE

1.1. Conceptul de relatii publice

Relatiile publice sunt o strategie de comunicare publica, prin care sunt generate cunoasterea intereselor cetatenilor si increderea acestora in institutiile publice.

In acest sens, miza relatiilor publice este enorma, ca fiind direct legata de starea de sanatate sociala a unei societati, iar o societate este sanatoasa atunci cand cetatenii comunica liber intre ei si cu institutiile publice. [1 Adriana Zait – Relatii publice. Editia a 2-a revazuta, Iasi, Editura Sedcom Libris, 2004]

Relatiile publice reprezinta un fenomen caracteristic pentru secolul XX, de radacinile acestei activitati se intind pana in cele mai vechi perioade istorice, parand a fi tot atat de vechi pe cat este comunitatea umana. Astfel, unele tehnici de comunicare, care astazi se integreaza in activitatile de relatii publice, au fost utilizate in diferite momente ale isotoriei de diferite grupuri si personaliati.

Pe de alta parte evolutia relatiilor publice in sensul individualizarii si legitimarii lor ca activitate profesionala de sine statatoare este un fenomen aproape integral american.

Istoria relatiilor publice este unitara, cupranzand o suma de momente, care corespund modurilor diferite in care activitatile de relatii publice au fost practicate de-a lungul timpului.

Dupa cel de al II-lea razboi mondial relatiile publice isi contureaza o pozitie clara, bine definita in ansamblu diferitelor profesiuni, devenind o componenta majora a vietii moderne.

Practica moderna a relatiilor publice se bazeaza pe metode de cercetare, inspirate din sociologie si psihologie, care vizeaza atata publicul unei organizatii cat si personalul respectivei organizatii.

Dezvoltarea relatiilor publice moderne se caracterizeaza prin cateva evolutii majore: [2 Oliver, Sandra, Strategii de relatii publice, Iasi, Ed. Polirom, 2009]

- cresterea numarului de programe de relatii publice din economie, viata

sociala si politica, activitatea guvernamentala, lupta sindicala, actiunea organizatiilor neguvernamentale, a institutiilor religioase, de cultura sau educationale;

- explozia publicatiilor consacrate relatiilor publice;

- dezvoltarea si amplificarea formelor de pragatire profesionala;

- internationalizarea practicilor si a standardelor aceste profesiuni;

- cresterea responsabilitatii profesionale datorita prezentei si importantei

relatiilor publice in cele mai diverse domenii, s-a creat un orizont de asteptare care ii obliga pe practicieni sa adopte, un comportament profesional si etic; in plus unele erori sau actiuni indiferente la dimensiunea deontologica ale unor firme de relatii publice, precum si atacurile permanente ale jurnalistilor si ale unor teoreticieni au asezat aceasta profesie in „vizorul” opiniei publice, fapt care solicita un surplus de responsabilitate daruire si profesionalism. [3 Rogojinaru, Adela, Relatii Publice. Fundamente interdisciplinare,Bucuresti, Ed. Tritonic, 2005]

Pornind de la asemenea realitati cercetatorii din domeniu considera ca societatea moderna definita prin numarul mare de membri si prin complexitatea organizationala, nu ar putea functiona fara relatiile publice. Prin stategiile si programele de comunicare pe care le dezvola, acestea contribuie la crearea unor legaturi de incredere intre diverseke organizatii si numeroasele publicuri care le inconjoara, facilitand realizarea unor relatii interactive intre diferitele niveluri ale societatii.

1.2. Manipularea – definire, clasificare, tehnici

1.2.1. Manipularea -definitie

Manipularea reprezinta actiunea de a determina un actor social (persoana, grup, colectivitate etc.) sa gandeasca si sa actioneze intr-un mod compatibil cu interesele initiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici ca persuasiunea, care distorsioneaza intentionat adevarul, lasand impresia libertatii de gandire si decizie. Din punct de vedere politic, manipularea reprezinta o forma de impunere a intereselor unei clase, grup, colectivitati nu prin mijloace coercitive, la indemana totusi puterii, ci prin inducere in eroare. Din acest motiv, recurgerea la aceasta cale in situatii de divergenta de interese devine tot mai frecventa in societatea actuala, manipularea fiind un instrument mai eficient si mai puternic decat utilizarea fortei.

1.2.2. Clasificarea manipularilor

În functie de amplitudinea modificarilor determinate intr-un anumit context social, Philip Zimbardo clasifica manipularile dupa cum urmeaza:

• manipulari mici - determina modificari minore in situatia sociala dar pot avea si efecte ample, neprevazute

• manipulari medii - determina modificari importante ale situatiei sociale, cu efecte ce pot depasi dramatic asteptarile, dat fiind ca puterea de influentare a conjuncturilor sociale asupra comportamentului uman e subevaluata

• manipulari mari - influenteaza intreaga cultura in care traieste individul, sistemul propriu de valori, comportament si gandire

1.2.3. Tipologia si mijloace de manipulare: persuasiunea, dezinformarea, intoxicarea

A. Prin persuasiune intelegem actiunea de a convinge intr-un mod sau altul pe cineva sa faca sau sa aleaga un lucru. Persuasiunea nu contine intentionalitate negativa (nu ascunde fapte ci le evidentiaza doar pe cele favorabile); ea tine de forta argumentarii, de puterea de convingere a vorbitorului, de modul in care acesta este capabil sa-si puna intr-o lumina cat mai buna ideea sustinuta. Datorita structurii sale complexe si a limbajului specific, care imbina forta cuvantului cu atuurile artei actoricesti (tonul, mimica, expresivitatea miscarii), televiziunea are cel mai persuasiv tip de mesaj dintre toate mijloacele de comunicare in masa.

B. Dezinformarea are un caracter deliberat (in comparatie cu zvonul) si presupune, in general, circulatia unor informatii false, create deliberat, construite, manipulate strict de un grup de specialisti etc. Poate fi o componenta a propagandei, cum zvonul poate fi o subspecie a dezinformarii.

C. Intoxicarea consta in suprasaturarea surselor cu informatie falsa, in blocarea canalelor de comunicare cu mesaje mincinoase, diversioniste fie pentru a pregati opinia publica pentru o lovitura de proportii, fie pentru a discredita un mesaj corect asteptat. Instrumentele sale de baza sunt zvonurile, barfele si comunicatele tendentioase. Intoxicarea este operatia de "anesteziere" a publicului in scopul acceptarii unei diversiuni majore sau pentru a-l face neincrezator, ostil in fata unui adevar care urmeaza a fi comunicat.

D. Minciuna - deoarece este un concept cu puternice amprente morale si culturale, subiectul nu a interesat, pana acum cativa ani, decat pe filosofi, teologi, antropologi si pe psihologi (s-au facut studii cu precadere pe copii). Este ciudat desi putem spune ca intalnim minciuni pretutindeni, atat in public, cat si in viata privata, la orice nivel social si in toate societatile trecute sau prezente. A minti este pentru oameni un obicei care dureaza de milenii si nu o lamentabila inovatie de ultima ora.

E. Zvonul reprezinta o afirmatie prezentata drept adevarata fara a exista posibilitatea sa i se verifice corectitudinea. Pentru public, zvonul evoca ceva misterios, aproape magic. Zvonurile cresc, zboara, serpuiesc, mocnesc, circula. Circulatia zvonului apare ca un sistem de canalizare a fricii si a incertitudinilor in fata unei situatii ambigue. Ea este corelata cu forma, cantitatea, calitatea si credibilitatea informatiei oficiale sau formale. Pentru profesionistii din media lipsa de control a zvonului evoca spectrul unei defectiuni a fiabilitatii informatiei, defectiune ce trebuie eliminata. Pentru cetatean si pentru omul politic, lipsa controlului denota lipsa cenzurii si accesul la o realitate obscura sau ascunsa.

1.2.4. Tehnici de manipulare

Tehnici de manipulare a unei persoane

A. Distorsiunea temporala -cateodata cel mai bun mod de a influenta persoana-tinta este ca sa te comporti ca si cum ceea ce vrei tu sa obtii de la aceasta,s-a si intamplat. Este foarte util sa te referi la o decizie pe care respectivul incearca sa o ia, ca si cum ar fi deja facuta ; vorbeste-i ca si cum ti-ar fi acceptat deja propunerea, si ca si cum chiar i-ar fi facut placere. De asemenea,asocierea de imagini placute cu folosirea timpului trecut face ca propunerea sa fie irezistibila. Este stiut ca oamenii simt nevoia de a rasplati favorurile care le-au fost oferite. Un favor poate declansa sentimente de indatorire, si ca rezultat, apare la subiect o mare nevoie de a se elibera de povara psihologica a datoriei. Pentru a realiza aceasta eliberare, oamenii devin mai doritori sa intoarca favorul, chiar unul mai mare decat cel pe care l-a primit. [4 Ficeac, B. Tehnici de manipulare, Editura Nemira, Bucuresti, 1990]

B. Principiul reciprocitatii -acesta consta in nevoia de a rsplati un favor, fie el cerut sau nu, imediat dupa acceptarea acestuia, favor care poate fi orice, de la un simplu zambet pana la mici atentii. Acest principiu este usor de folosit: ofera ceva si asteapta-te(sau da o idee despre cum) sa fii rasplatit. O alta modalitate eficienta de folosire a acestui principiu este metoda “usii in nas”. Aceasta este mai puternica decat simpla oferire a unui dar si asteptarea unui alt dar in schimb; este in acelasi timp si mult mai subtila! Aceasta este o metoda in doi timpi. Un mod de a creste sansele pentru a se obtine o favoare, este sa ceri mai intai o alta favoare, de aceeasi natura ca si cea la care dorim sa ajungem, dar mult mai mare decat aceasta. In mod sigur, aceasta prima cerinta va fi refuzata, din cauza ca este mult prea mare. Dupa acest refuz, cererea va fi micsorata la cea de-a doua, cea reala. Statistic, aceasta din urma are 95% sanse de a fi acordata. Acest lucru se intampla deoarece normele culturale dicteaza ca in schimbul unei concesii, trebuie sa faci o alta concesie. Deoarece reduci prima cerinta la una mai mica, faci o concesie, iar subiectul-tinta va fi indemnat sa faca si el o concesie, si atunci va aproba cea de-a doua cerere. Aceasta metoda functioneaza foarte bine pentru ca normele culturale tind sa depaseasca chiar si logica.

C. Principiul angajamentului si concordantei. Oamenii vor face aproape orice incercand sa pastreze ideile care sunt in concordanta cu cele pe care le-au avut anterior. Cand vor lua public o atitudine, toate actiunile ulterioare vor fi in concordanta cu atitudinea manifestata anterior. Comportamentele neconcordante produc tensiuni psihice, pe care individul incearca sa le evite cu orice cost; deci va face orice ca sa se arate solidar cu actiunile sale anterioare. Acest principiu este folosit de metoda “piciorului in prag”. Pentru a obtine realizarea unei cereri, este nevoie doar sa lansezi mai inainte o serie de doua-trei alte cereri mai mici, de aceeasi natura cu cea reala. Aceste cereri mai mici sunt atat de putin importante, incat este imposibil sa fie refuzate. Din cauza ca a acceptat aceste cereri mai mici, persoana respectiva este conditionata mental sa accepte si ultima si cea mai mare dintre cerinte. Se realizeaza astfel conditionarea persoanei in a fi in concordanta cu comportamentele sale anterioare.

D. Principiul atribuirii. Oamenii fac frecvent unele lucruri pentru ca ei cred intr-un anumit adevar despre ei insisi. Un atribut intern al felului lor de a fi cauzeaza anumite tipuri de comportament. Daca cineva isi atribuie intern o caracteristica, va face tot ceea ce este specific unui om care are acea caracteristica. Daca seful ii va spune angajatului ca il considera o persoana competenta si care lucreaza mult, angajatul isi va atribui inconstient caracteristica de om care lucreaza mult, si se va comporta ca atare. Iata cum pana si o simpla declaratie poate conduce la surprize.