Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Planul lucrarii
Cap.I. Capitol introductiv
I.1.
Gradul de actualitate si motivatia alegerii temei
I.2.
Critica literaturii de specialitate



Cap.II. Fundamentarea teoretica a problemei pusa in studiu
II.1.
Abordarea sistemica a modului de cercetare
II.2.
Sistemul receptionarii si transmiterii mingii
II.3.
Caracteristicile jocului de handbal ca disciplina sportiva
II.4.
Evolutia si directiile de dezvoltare ale handbaluluui modern
II.5.
Conceptia de joc
II.6.
Caracterizarea tehnicii jocului de handbal
II.7.
Cercetarea observationala



Cap.III. Organizarea cercetarii
III.1.
Scopul lucrarii
III.2.
Sarcinile cercetarii
III.3.
Ipoteze
III.4.
Metode de cercetare
III.5.
Subiectii cercetarii



Cap.IV. Prezentarea si interpretarea datelor
IV.1.
Clasificarea paselor decisive
IV.2.
Frecventa procedeelor fundamentale de pasare a mingii utilizate ca pasa decisiva
IV.3.
Eficienta aruncarilor la poarta in cadrul carora s-a utilizat ca pasa decisiva procedeele fundamentale de pasare a mingii
IV.4.
Caracteristicile tehnice ale pasei decisive
IV.5.
Frecventa si eficienta paselor azvirlite utilizate ca pasa decisiva
IV.6.
Frecventa si eficienta paselor speciale utilizate ca pasa decisiva
IV.7.
Frecventa si eficienta paselor lansate utilizate ca pasa decisiva



Concluzii

Tabele anexa

Lista bibliografica

Alte date

?

I. Capitol introductiv

I.1. Gradul de actualitate si motivatia alegerii temei

Accelerarea cresterii rezultatelor sportive pe plan mondial, caracteristica esentiala a ultimei perioade de timp, determina modificari in cele mai importante domenii ale activitatii sportive. Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale, competitiile continentale si cele nationale solicita in permanenta o pregatire calitativ superioara in deplina concordanta cu modelul competitional. Acest lucru se poate realiza numai printr-o activitate stiintifica, care inlocuieste spontaneitatea, rutina si indemanarea in determinarea continutului procesului de pregatire a sportivului, asigurand o fundamentare riguros stiintifica. Handbalul de performanta a ajuns, in zilele noastre, pe o treapta inalta de dezvoltare si de aceea apare tot mai pregnanta necesitatea analizei tuturor aspectelor sale stiintifice. Dezvoltarea continua a jocului de handbal determina atat pe teoreticieni, cat si pe practicieni, sa studieze si sa actualizeze mai ales problemele legate de continutul jocului. Continutul jocului competitional determina procesul de pregatire. În cadrul acestui proces de pregatire, accentul cade, din ce in ce mai mult, pe actiunile de finalizare, iar in cadrul acestora pe transmiterea mingii jucatorului care finalizeaza prin aruncare la poarta, transmitere pe care noi am numit-o pasa decisiva.

Se insista tot mai mult pe analiza situatiilor concrete de joc, colaborarea dintre pasator si prinzator, ca unitatea unei gandiri tactice rationale. Este cunoscut insa, faptul ca aceasta analiza nu se poate realiza fara cunoasterea concreta a cerintelor jocului competitional, a modului in care se desfasoara actiunile de finalizare in lupta directa dintre partenerii de joc. Ori, aceasta cunoastere nu se poate realiza decat studiind jocul competitional, motiv care m-a determinat, in primul rand, sa aleg aceasta tema, la care se adauga si faptul ca literatura de specialitate nu trateaza in mod concret caracteristicile transmiterii mingi catre cel care arunca la poarta, actiune complexa datorita opozitiei adversarului si multitudinii de posibilitati existente.

I.2. Critica literaturii de specialitate

Problema construirii modelelor in jocul de handbal s-a situat in preocuparile mai multor cercetatori (Bota I.; Colibaba-Evulet D.; Teodorescu L. s.a.). În cercetarile lor se evidentiaza importanta construirii de modele de joc; au prezentat modelele unor componente ale jocului de handbal, intre care si transmiterea mingii, respectiv pasarea mingii intre coechiperi.

Modul de formare a modelelor, precum si etapele construirii de modele, sunt prezentate de un numar mare de cercetatori (Perl, Lames, Hein s.a.) care precizeaza ca meciul se compune din reprize, repriza din situatii de joc, situatia de joc se compune din unitati, iar in cadrul unitatii intra si categoria pasarea mingii. Se evidentiaza ca metoda modelarii reprezinta unitatea dintre cunoastere si actiune, intre teorie si practica si ca modelul incorporeaza rezultatul mijloacelor cunoasterii si a tehnicii respective, fiind o sinteza a stocului disponibil de informatii.

Cu toate aceste interventii benefice pentru intelegerea modului de construire a modelelor, nici un autor nu prezinta pasa decisiva, ca ultima transmitere a mingii celei care arunca la poarta, caracteristicile tehnice esentiale, precum si frecventa procedeelor de executie.

Cap.II. Fundamentarea teoretica a problemei pusa in studiu

II.1. Abordarea sistemica a modului de cercetare

Prin abordarea sistemica a modului de cercetare se demonstreaza ca elementul nostru, respectiv pasa transmisa jucatorului care arunca la poarta, numita de noi pasa decisiva, constituie un element in cadrul unui sistem.

Orice joc sportiv poate fi considerat ca un sistem (S) hipercomplex, alcatuit din elemente (E) sau subsisteme (SS) subordonate care actioneaza sinergic spre realizarea unor finalitati performantiale bine determinate.

Se disting cu usurinta urmatoarele aspecte:

1. Elementele (E) sau subsistemele subordonate si ierarhizate ale jocului (J) sunt:

E1 = SS1 = Tactica de joc.

E2 = SS2 = Tehnica de joc.

E3 = SS3 = Capacitatea fizica.

E4 = SS4 = Capacitatea psihica.

E5 = SS5 = Cunostinte teoretice.

Ierarhizarea subsistemelor a fost realizata pe cale deductiva ( de la general la particular), incepand cu tactica, care are la randul ei in subordine alte subsisteme (tactica de echipa, colectiva, individuala), precum celelalte subsisteme SS2, SS3, SS4, SS5.

2. Între aceste elemente se realizeaza o multime de:

Ci – conexiuni interne (intre ele).

Ce – conexiuni externe (intre ele si Mediul extern – Me).