Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Pagina
INTRODUCERE.......4
CAPITOLUL I - CONSIDERATII ASUPRA TULBURARILOR
DE LIMBAJ LA DEFICIENTUL MINTAL
A. CONSIDERATII ASUPRA TULBURARILOR DE LIMBAJ ....8
1. Cauzele tulburarilor de limbaj ......8
2. Frecventa tulburarilor de limbaj si importanta corectarii lor............10
3. Relatia dintre dezvoltarea intelectuala si limbaj ....12
B. INFLUENTA FACTORILOR FAMILIALI SI SCOLARI ASUPRA RANDAMENTULUI SCOLAR
1.Psihoterapia familiei copilului deficient......17
2. Copilul cu tulburari de limbaj si scoala......18
C. EFECTELE NEGATIVE ALE TULBURARILOR DE LIMBAJ ASUPRA COMPORTAMENTULUI VERBAL SI PSIHO-AFECTIV -
PREZENTARE DE CAZ .............22
D. INFLUENTA TULBURARILOR DE LIMBAJ ASUPRA
RANDAMENTULUI SCOLAR ...28
1. Randament, eficienta, succes / insucces scolar ......28
2. Influenta tulburarilor de limbaj asupra rezultatelor obtinute
de elevi limba romina ......30
CAPITOLUL II - METODOLOGIA, OBIECTIVELE SI IPOTEZELE LUCRARII.......34 1.Motivatia alegerii temei si obiectivele urmarite ......34
2.Metodica cercetarii ........35
3.Descrierea probelor aplicate...........35.
4. Descrierea lotului de subiecti...........39
CAPITOLUL III - REZULTATELE OBTINUTE
SI ANALIZA LOR ..........91
1. Situatia scolara........91
2. Rezultate obtinute la probele de dezvoltare a limbajului ...92
3. Compararea rezultatelor scolare cu rezultatele obtinute la probele
de dezvoltare a limbajului.............93 4. Concluzii 95
CAPITOLUL IV - MODALITATI DE INTERVENTIE
CORECTIV - RECUPERATORIE ..............97
CONCLUZIILE LUCRARII........113
BIBLIOGRAFIE ....115
ANEXE

Alte date

?INTRODUCERE

“Limba este intaiul mare poem al unui popor”

Lucian Blaga

Limbajul uman - care, in lumina stiintei contemporane devine cel mai important mijloc de relatie intre constiinta si realitatea obiectiva, instrument al cunoasterii, al creatiilor valorilor cultural-morale si al transformarii naturii- constituie unul dintre cele mai complexe fenomene psihosociale. El reprezinta actul fundamental de legitimare a omului si de situare a sa pe scara evolutiei si progresului materiei vii. Limbajul se realizeaza prin coordonarea unitara a unui complex de sisteme aferente si eferente. Transpus in termenii teoriei informatiei, limbajul este rezultatul activitatii unor organe de coordonare, care receptioneaza din exteriorul organismului o serie de semnale linguale, le descifreaza continutul semantic si, pe baza acestora, elaboreaza semnale verbale, inteligibile.

Limbajul este mai mult decat un simplu mijloc de transmisie, ele este si un tip aparte de conduita a individului, si anume, de conduita verbala, ce implica activitati diverse (vorbire, ascultare, schimb de idei, retinerea mesajelor sonore, reproducerea sau traducerea lor).

Studiul limbajului presupune investigarea unor probleme cum ar fi: perceperea limbajului, intelegerea discursului, memorizarea frazelor si a textelor, achizitia si producerea limbajului.

Însusirea limbajului este o activitate care presupune un efort indelungat din partea individului. Aceasta, pentru ca tehnica de receptionare (limbajul impresiv) si de exprimare (limbajul expresiv) a comunicarii este una din priceperile omenesti cele mai complicate, pentru insusirea careia este nevoie, de multe ori, de un sir intreg de ani. Tinandu-se seama de dificultatea coordonarii miscarilor foarte fine ale aparatului fonoarticulator, un anumit procent al semenilor nostri nu reusesc sa stapaneasca tehnica vorbirii, si de aceea prezinta tulburari de limbaj.

Tulburarile de limbaj se diferentiaza de particularitatile vorbirii individuale, acestea din urma reprezinta variatii in limitele normalului. Astfel, unii oameni vorbesc nuantat, expresiv, clar, cu sunetele bine conturate, in vreme ce altii, dimpotriva, au o vorbire mai putin inteligibila, obositoare, stridenta sau prea soptita, cu sunete insuficient sau mai putin conturate. Toate acestea nu sunt decat manifestari individuale ale limbajului in limitele normalului.

Tulburarile de limbaj se diferentiaza de aceste variatii individuale si de particularitatile psihofiziologice de varsta, cateva dintre caracteristicile distinctive ale acestora fiind : neconcordanta dintre modul de vorbire si varsta vorbitorului, caracterul stationar al tulburarilor de limbaj, susceptibilitatea marita la complicatii neuro-psihice, necesitatea aplicarii unui tratament logopedic.

Astazi, cand scolarizarea incepe, de regula, la varsta de 6 ani, consolidarea vorbirii corecte, la o varsta cat mai timpurie, trebuie sa devina una din preocuparile majore ale invatamantului prescolar.

Prevenirea si inlaturarea tulburarilor de limbaj constituie o problema complexa a carei rezolvare trebuie sa-i intereseze deopotriva atat pe specialisti cat si pe toti cei chemati sa contribuie la desavarsirea educatiei vorbirii copiilor.

Dreptul la educatie si invatamant, ca drept fundamental consemnat si legiferat prin “Declaratia drepturilor deficientilor mintali” si prin “ Conventia cu privire la drepturile copilului”, adoptata de Adunarea Generala O.N.U.(20 noiembrie 1989 – art. 23 ) presupune in cazul persoanelor cu handicap fizic, senzorial, mintal, comportamental sau social, temporar sau permanent, asigurarea reala a egalitatii in pregatirea si dezvoltarea personalitatii prin educatie si socializare.

Egalizarea sanselor se refera, in principal, la tratamentul educational diferentiat, in functie de specificul handicapului, lucru realizabil prin integrarea persoanelor handicapate in institutii scolare speciale, ale caror planuri si programe de invatamant sunt elaborate in functie de tipul de handicap.

În prezent, instruirea, educarea si pregatirea pentru munca a copiilor handicapati, deci sistemul educatiei speciale, constituie parte integranta a sistemului general de educatie si invatamant si se realizeaza in unitati scolare speciale .

Învatamantul special este un invatamant deschis care permite atat “intrari”- de la nivelul invatamantului general, cat si “iesiri”, daca constatam ca un copil face progrese care permit formularea unei sperante de a reveni si a face fata cerintelor in clasele cu elevi normali.

Scoala speciala (ajutatoare) constituie cadrul specializat pentru instruirea, educarea si orientarea socio - profesionala a copiilor handicapati mintal – recuperabili .

Pornind de la ideea integrarii in viata activa a copiilor si tinerilor handicapati mintal, invatamantul special isi propune ca obiective: valorificarea maxima a potentelor biologice si psihice ale copiilor debili mintali, stimularea si corelarea dezvoltarii lor fizice si intelectuale, pregatirea acestora pentru integrarea socio - profesionala “ [1 P.Arcan, D. Ciumageanu – „Copilul deficient mintal”-Timisoara, Ed. Facla, 1980,pag.334

]).

Realizarea obiectivelor enuntate este posibila prin urmarirea a doua categorii de sarcini care se completeaza reciproc:

a) - sarcini comune cu cele ale invatamantului de masa, indreptate spre dezvoltarea multilaterala a copiilor, inarmarea lor cu un sistem minim de cunostinte, priceperi si deprinderi necesare adaptarii;

b) - sarcini specifice invatamantului special, vizand diminuarea insuficientelor activitatii cognitive si a altor insuficiente asociate la debilul mintal.

Actiunea de recuperare nu se incheie decat in momentul in care rezultatele obtinute in procesul de integrare socio – profesionala de catre indivizii handicapati mintal nu atesta calitatea si eficienta muncii noastre . Ne intrebam, insa, ce se intampla cu copii si tinerii handicapati mintal, in conditiile actuale din tara noastra, cand economia de piata va spori mereu exigentele fata de randamentul individului in productie. Oare aceasta retea de institutii specializate si masurile intreprinse pana acum vor mai fi eficiente sub aspectul recuperarii propriu-zise a handicapatilor, care vor intampina in viitor dificultati din ce in ce mai multe in procesul de adaptare profesionala si integrare sociala ?

Pentru a-i pregati mai bine pentru acest proces, in noua etapa, “ se impun masuri operative de ameliorare a structurii si continutului educatiei lor speciale, cat si o temeinica regandire a modalitatilor de orientare si de pregatire pentru munca, precum si de protectie sociala” . [ 2 Radu Gheorghe-“Moment important in procesul dezvoltarii sistemului de educatie speciala pentru handicapatii

mintal”- Revista de educatie speciala nr.1, 1991, pagina 39

])

În acest context invatamantul special pentru handicapatii mintal din tara noastra, avand un profund umanism, cunoaste un suflu nou, revitalizandu-se in esenta sa .

În consecinta, procesul recuperativ – conpensator desfasurat asupra copilului handicapat mintal, trebuie sa fie o actiune unitara, complexa, calificata si permanenta.

De aceea, reusita influentei educative asupra handicapului trebuie sa fie cat mai complexa si cat mai durabila, implicand intreaga personalitate a educatului, in diferite ipostaze ale activitatilor procesului de invatamant si de corectare psiho - fizica.

Cel care decide sa se dedice muncii de recuperare si redare a societatii a acestor elevi, obligatoriu trebuie sa probeze “eros paidikos”, ceea ce implica devotament in munca de invatare si educare, acestea conducand spre maturitate, cu certe rezultate la fiintele umane handicapate.

Un alt aspect necesar unui adevarat educator este acela de a ramane mereu tanar in suflet si in actiunile sale realizate cu elevii. Implicarea educatorului in activitatile elevilor reprezinta secretul reusitei certe in procesul de formare si consolidare a personalitatii elevului.

Întregul proces de invatamant din scoala ajutatoare are o functie terapeutica, care potenteaza capacitatea metodelor si procedeelor pedagogice de a realiza, intr-o situatie patologica, efecte terapeutice, de a reechilibra, restructura si readapta elevul handicapat mintal pe tot parcursul activitatii scolare.

Printre terapiile utilizate in scoala ajutatoare se numara si terapia logopedica . Astfel, este cunoscut faptul ca toate fenomenele din organismul uman sunt dirijate de compartimentul cel mai inalt al sistemului nervos central – “vorbirea fiind cea mai caracteristica dintre toate miscarile ce le face omul “ [ 3 Barczy, G.”Fonetica practica si imdreptarea defectelor de vorbire”Budapesta-Alkatasu-1950]), el fiind singura vietate care se manifesta prin intermediul vorbirii. La randul sau, Pierre Janet spunea ca “omul este un animal vorbaret, care isi rosteste actele si-i actioneaza vorbele”. Prin urmare, studierea vorbirii, corectarea ei atunci cand este cazul, reprezinta o sarcina plina de raspundere, avand menirea sa vina in ajutorul tuturor celor care vorbesc defectuos, nefiind in stare sa-si imbrace gandurile in haina unei vorbiri corecte, armonioase, si care, din aceasta cauza, sunt ingraditi in activitatea lor productiva, si, in consecinta, ocupa un loc izolat in colectivitatea umana.

Fiecare logoped care este suficient de generos si dornic sa vina in ajutorul copiilor care prezinta tulburari de limbaj, are menirea, metamorfozandu-se intr-un adevarat Pigmalion, de a face din acestia lucratori de valoare si de a-i scoate din starea lor de izolare.

CAPITOLUL I

CONSIDERATII ASUPRA TULBUR?RILOR DE LIMBAJ

LA DEFICIENTUL MINTAL