Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
INTRODUCERE 1
CAPITOLUL I: CONSIDERATII PRIVIND INCHEIEREA CASATORIEI ORTODOXE IN DREPTUL CANONIC 2
Sectiunea I: ?ncheierea unei c?s?torii ortodoxe potrivit legisla?iei canonice 2
Sec?iunea a II-a: Considera?ii introductive privind condi?iile de form? ale c?s?toriei ortodoxe 6
Sec?iunea a III-a: Rolul ?i scopul ?ndeplinirii condi?iilor de form? privind ?ncheierea c?s?toriei ortodoxe 8
CAPITOLUL II: NORME CARE GUVERNEAZ? ?I CONCUR? LA ?NCHEIEREA C?S?TORIEI 12
Sec?iunea I: ?ncheierea si ?nregistrarea c?s?toriei 12
Sec?iunea a II-a: Indeplinirea conditiilor de solemnitate ?i publicitate a ?ncheierii c?s?toriei 16
Sec?iunea a III-a: Dovada ?ncheierii c?s?toriei 20
CAPITOLUL III: IMPEDIMENTE LA INCHEIEREA C?S?TORIEI. MODALITATI DE ?NL?TURAREA A LOR 27
Sectiunea I: Impedimente asupra esen?ei cununiei 28
1.1. Impedimente cu privire la materia cununiei (consensul liber) 28
1.2. Impedimente cu privire la form? 31
1.3. Impedimente cu privire la s?v?r?itor 31
1.4. Impedimente care ?mpiedic? ?ncheierea cununiei din punct de vedere al scopului religios-moral. 32
1.5. Impedimente cu privire la primitor. Existen?a unor raporturi intime ?ntre miri: Rudenia. 40
Sectiunea a II-a: Impedimente asupra formalit??ilor de ?ncheiere a cununiei 53
Sectiunea a III-a: Modalitati de inl?turarea a impedimentelor 53
CONCLUZII 55
BIBLIOGRAFIE 56

Alte date

CAPITOLUL I: CONSIDERATII PRIVIND INCHEIEREA CASATORIEI ORTODOXE IN DREPTUL CANONIC

Sectiunea I: Încheierea unei casatorii ortodoxe potrivit legislatiei canonice

Pentru Biserica ecumenica a primului mileniu, canoanele confirmate, date de primele sapte sinoade ecumenice, constituie „fantanile dreptului constituit”. [1 R?v.Prof.Dr.Nicol?? Dura, L? R?gim? D? l? Synod?litê S?lon L? L?gisl?tion C?noniqu? Concili?ir?, O?cum?niqu?, Du I?r Millén?ir?, Bucur?sti, 1999, p.295.] Daca ne raportam la un limbaj ecleziastic, canonul este „legea Bisericii”. [2 J.M.P.C?rriom, Nu?vo D?r?cho C?nonico, M?nu?l pr?tico, S?vill?, 1983, p.13, ?pud. R?v.Prof.Dr.Nicol?? Dura, L? R?gim?..., p.295.]

„Legislatia canonica ecumenica a primului mileniu este o legislatie suis generis, care are caracteristici proprii” [3 R?v.Prof.Dr.Nicol?? Dura, op.cit., p.295.]. Utilizarea cunostintelor teologice, canonice, istorice si juridice „trebuie sa se faca in spatiul gnoseologic si in spatiul realitatii universului credintei”. [4 ?.M. Rouco-V?l?r?, ?lg?m?in? R?chtsl?hr? od?r Th?ologi? d?s K?nonisch?n R?chts, d?ns ?rchiv. Fur. K?tholisch?s, Kirch?nr?cht, 138, 1969, p.110, ?pud. R?v. Prof.Dr.Nicol?? Dura, op.cit., p.295.]

Legislatia canonica sinodala este o legislatie suis generis a Bisericii crestine, deoarece ea a fost editata in vederea slujirii unui scop special, si anume acela de a cunoaste dorinta legii divine in vederea obtinerii mantuirii. [5 R?v.Prof.Dr.Nicol?? Dura, op.cit., p.295.]

Parintii sinoadelor ecumenice marturisesc ca sinoadele au dat canoane pentru salvarea de patimi, si pentru mantuirea sufletelor, aceste reguli de viata dandu-se ca sa nu „se puna nici o greutate afara de cele ce sunt necesare” (Fapte 15, 28). Toata lucrarea de elaborare si de redactare a legislatiei canonice din primul mileniu s-a derulat intr-un cadru ecleziologic, deoarece telul final al acestei legislatii este soteriologica, de salvare a sufletelor. [6 R?v.Prof.L.St?n, Contributions d?s théologi?ns roum?ins ?ux problèm?s du droit c?noniqu? ?t l?ur position d?ns c? dom?in?, d?ns vol. D? l? Théologi? Ortodox? Roum?in? d?s origin?s à vos jours, Buc?r?st, 1974, p.392, ?pud. R?v. Prof.Dr.Nicol?? Dura, op.cit., p.295.]

Aceasta este finalitatea pe care parintii sinodali au dat-o totdeauna unui cadru eclesiologic principiilor si normelor juridice si canonice afirmate de sinoade. [7 R?v.Prof.Dr.Nicol?? Dura, op.cit., p.295.] Aceste reguli stabilite de Biserica, raportate la disciplina ecleziastica, au fost formulate de Sfintii Parinti sub forma de canoane, „constituie nu numai marturii peremptorii ale realitatii vietii crestine de odinioara, ci si randuieli si norme de observat si urmat in viata crestina pana la sfarsitul veacurilor”. [8 Pr.Prof.Nicol?? Dura, Înd?torir??..., p.18]

Prin urmare, apropierea epistimologica si ermineutica a dreptului canonic al primului mileniu, este necesar sa se faca in lumina acestor canoane, confirmate de Sfintii Parinti de la cele sapte sinoade ecumenice.

Cu toate ca pentru un teolog al dogmei „studiul sinoadelor permite o mai buna intelegere a definitiilor dogmatice, in crearea lor si purtarea lor exacta pentru credinciosul de astazi” [9 J.Wolinski, L?s s?pt pr?mi?rs concil?s o?cuméniqu?s, d?ns Introduction à l’?tud? d? l? Théologi?. M?nu?l d? Théologi? sous l? dir?ction d? J.Doré, vol.III, P?ris, 1992, p.271, ?pud. R?v.Prof.Dr.Nicol?? Dura, op.cit., p.296.], in revansa „pentru un canonist studiul sinoadelor ajuta la cunoasterea mai buna a principiilor canonice de baza, exprimate prin textele legislatiei canonice sinodale, care au fost si trebuie sa ramana etalonul de masura al canonicitatii organizarii fiecarei Biserici locale”. [10 R?v.Prof.Dr.Nicol?? Dura, op.cit., p.296.] Deci, este vorba de doctrina canonica exprimata prin suma principiilor canonice a legislatiei canonice sinodale, ecumenice, care ramane de asemenea la baza regimului sinodalitatii. [11 Ibid?m.]

În primul mileniu, activitatea sinodala a fost concretizata printr-o legislatie canonica sinodala, confirmata de primele sapte sinoade ecumenice (conform canoanelor: 1 Sinodul IV Ecumenic; 2 Sinodul VI Ecumenic; 1 Sinodul VII Ecumenic), prin care Biserica din Rasarit este administrata pana in prezent. [12 Ibid?m, p.297.]

Conform traditiei canonice orientale, fiecare hotarare a sinoadelor se numeste „Sinodicon” [13 ?rchim. I?roth?os I.Vl?hos, ?glis? ?t p?nsé? ?cclési?stiqu? (?n gr?c), ?th?ns. ], caci, pentru Biserica din primul mileniu, canoanele au fost considerate ca o lucrare sinodala a Parintilor participanti la sinoade, acestia plecand de la darurile furnizate de o traditie canonica, care urca pana la epoca apostolica. În anul 890 la Constantinopol a fost editata o istorie a sinoadelor sub numele de „Sinodican Vetus” [14 R?v.Prof.Dr.Nicol?? Dura, op.cit., p.297.], conform caruia Sinodul Apostolic a fost primul sinod al Bisericii.

„Legislatia canonica sinodala, ecumenica, a primului mileniu, este o lucrare eminamente sinodala”. [15 Ibid?m.] Într-adevar, este o autoritate constituita prin „corpul numit apostolic” [16 P.Bouch?t, op.cit., L? Droit c?noniqu?, d?ns Invit?tion théologiqu?, t.I, ?dit. C?rf, P?ris, 1952, p.138, ?pud. R?v. Prof.Dr.Nicol?? Dura, op.cit., p.297.], prin intermediul caruia Biserica la inceputurile sale edita legi: „Parutu-s-a Duhului Sfant si noua” (Fapte 15, 28). Si dupa aceea, conform modelului oferit de Sinodul Apostolic, sinoadele care au urmat, locale sau ecumenice, au dat canoane.

Patriarhul Fotie (858-867 si 877-886) preciza in Prefata Nomocanonului in XIV titluri: „canoanele au fost stabilite nu de un episcop, ci de un colegiu de episcopi”. [17 G.?. Rh?lli/M.Potli, Sznt?gm? d?s divins ?t S?ints c?nons, t.I, ?th?ns, 1852, p.42, ?pud. R?v. Prof.Dr. Nicol?? Dura, op.cit., p.298.] Potrivit practicii si doctrinei canonice din primul mileniu, „canoanele nu pot fi editate doar de un episcop, ci doar de o uniune a acestora”. [18 L? Nomoc?non ?u XIV titr?s, tit. ?, ch?p.4 Cf.G.?. Rh?li/M.Pottli, op.cit., t.I, p.42, ?pud R?v. Prof.Dr.Nicol?? Dura, opt.cit., p.298.]

Traditia canonica bizantina vorbeste „despre canoanele sinoadelor ecumenice” despre „Sfintele sinoade locale” si despre „regulile canonice ale Sfintilor Parinti”, date de „Biserica Universala” a primului mileniu. [19 Vl. B?n?sivici, T?ktik?m Nikon? C?rnogort?, Gr?c?skii t?skt porukopisi no.441 Sin?isk?go Mon?st?ri? Sv. ?k?t?rinii/?n rus?), P?trogr?d, 1971, p.15, ?pud. R?v.Prof.Dr.Nicol?? Dura, op.cit., p.298.]

Conform traditiei canonice ortodoxe, sinoadele locale sunt de la inceput reunite dupa modelul Sinodului Apostolic si canoanele editate de ele, au devenit ecumenice „dupa ratificarea lor prin canonul al doilea al Sinodului Ecumenic (Trulan)”. [20 ?. ?livis?tos, L?s S?ints c?nons (?n gr?c), ?thènè, 1923, p.147, ?pud. R?v. Prof.Dr.Nicol?? Dura, op.cit., p.298.]

Canonistul Nicodim Milas, precizeaza ca prin caracterul sau, canonul al doilea al Sinodului sase Ecumenic (Trulan) este unul dintre cele mai importante dintre toate canoanele Bisericii Ortodoxe, intrucat prin acest canon s-a confirmat caracterul canonic si ecumenic a sute de canoane, care la emiterea lor aveau caracter si putere obligatorie numai pentru unele Biserici provinciale, iar acum toate aceste sute de canoane primesc caracter ecumenic si obligatoriu pentru intreaga Biserica. [21 Dr.Nicodim Mil?s, C?no?n?l? Sino?d?lor ?cum?nic?, tr?d. D? Pr. U.Kovincici si Pr.Prof.N.Popovici, vol.I, Tipogr?fi? Di?c?z?na, ?r?d, 1931, p.307. ]

Potrivit ecleziologiei ortodoxe „...singura Biserica este regatul lui Dumnezeu pe pamant si organul lui Dumnezeu pentru mantuirea oamenilor” [22 I. K?rmiris, ?cclésiologi? orthodox? (?n gr?c) d?ns Th?ologhi?, t.40, f?sc.1, ?thèn?s, 1969, p.89 ?pud R?v. Prof.Dr.Nicol?? Dura, op.cit., p.304.], iar sinoadele ecumenice sunt cele care impun autoritatea suprema.

Asa cum marturisim in Simbolul Credintei, Biserica este Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca si ea se exprima prin aceste functiuni supreme, care sunt sinoadele ecumenice, ele avand autoritate infailibila dincolo de autoritatea individuala a episcopilor participanti, si autoritatea lor, inclusiv a canoanelor si a dogmelor formulate de ele, rezulta din autoritatea insasi a Bisericii. [23 M.F?r?nt?s, ?sp?cts théologiqu? du dogm? (?n gr?c), d?ns Th?ologhi?, t.40, f?sc.2, ?thèn?s, 1969, pp.223-256, ?pud R?v. Prof.Dr.Nicol?? Dura, op.cit., p.304.]

Sinoadele ecumenice au fost si sunt cea mai inalta autoritate legislativa a Bisericii, prin ele exprimandu-se autoritatea sinodala suprema si in primul mileniu, ele au fost singurele legislatoare ale Bisericii Ecumenice. Interpretul autentic al aceste legislatii a fost totdeauna Biserica, aceasta exercitandu-si autoritatea prin organele individuale, episcopi si sinoade. Iata de ce nici un episcop nu poate si nu a revendicat dreptul de a da canoane, ci toti episcopii sunt sub observatia legislatiei canonice sinodale a Bisericii ecumenice. Conform vechii doctrine canonice un episcop care pastoreste intr-un anumit teritoriu nu poate sa dea el singur canoane si trebuie sa fie in consens cu toate canoanele bisericii ecumenice. [24 R?v.Prof.Dr.Nicol?? Dura, op.cit., p.304.]

„Practica canonica dovedeste ca in primul mileniu, interpretarea autentica a legislatiei canonice sinodale nu a fost alta decat aceea a insusi sinodului sau a unui sinod ecumenic urmator”. [25 Ibid?m, p.305.]

Sfintele canoane sunt un produs al actului sinergetic – al asistentei Duhului Sfant in procesul de legiferare bisericeasca de catre Sfintii Parinti, ele fiind in slujba vietii intru libertatea Duhului. Ele sunt un instrument indispensabil pentru asigurarea ordinii atat in viata individuala si sociala a crestinilor, cat si in lucrarea mantuitoare a Bisericii, aflandu-si temeiul in vointa divina, in obiceiul canonic si in traditia si practica Bisericii primare. [26 Pr.Prof.Nicol?? Dura, Înd?torir??..., p.18.]

Autoritatea si forta legislatiei canonice sinodale a Bisericii ecumenice provine din reuniunea Sfintilor Parinti in chip sinodal in numele lui Hristos si din asistarea de catre Duhul Sfant a acestora. [27 R?v.Pr.Prof.Dr.Nicol?? Dura, op.cit. p.306.]

Biserica, pentru a reglementa faptele si actiunile cu caracter extern, a pus la indemana credinciosilor sai un indreptar – Sfintele Canoane – acesta prevazand si indatoririle crestinilor cu privire la viata crestine. Pentru aplicarea acestui indreptar si talcuirea canoanelor, crestinul trebuie sa faca apel la ierarhia Bisericii, adica la episcop sau preot, care vor interpreta si explica sensul continutului respectiv in lumina legii morale si a doctrinei dogmatice ortodoxe. [28 Pr.Prof.Nicol?? Dura, Înd?torir??..., p.18-19.]

Sectiunea a II-a: Consideratii introductive privind

conditiile de forma ale casatoriei ortodoxe

Casatoria este uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie, incheiata potrivit dispozitiilor legale, cu scopul de a intemeia o familie, si reglementata de normele imperative ale legii [29 Noul cod civil].

Exprimarea consimtamantului liber al celor ce se casatoresc este garantata prin dispozitii legale care permit incheierea casatoriei bazata pe afectiunea reciproca a viitorilor soti. [30 H?ros? Liviu-M?rius, Pr?scripti? in dr?ptul c?nonic, mijloc d? dob?ndir? ?lbunurilor t?mpor?l? ,R?VIST? ROM?N? D? DR?PT PRIV?T nr. 6, Bucur?sti, 2008,p..90-124]

Pornind de la traditie si pana la dispozitiile constitutionale (art. 44, pct. 1 Constitutia Romaniei) casatoria trebuie sa se incheie numai ca urmare a vointei libere a viitorilor soti, care au toata libertatea de a se indrepta spre acest act, numai potrivit inclinatiei lor reciproce, pe baza starilor bazate pe afectiune si incredere.

Casatoria se incheie intotdeauna in formele cerute de lege, ceea ce denota caracterul solemn al casatoriei. Acest caracter se exprima, printre altele, prin aceea ca se incheie numai intr-un anumit loc, in fata autoritatii de stat, intr-o zi dinainte fixata si in prezenta efectiva si concomitenta a ambilor soti, cu posibilitatea pentru public de a asista la celebrarea casatoriei.

Încheierea si inregistrarea casatoriei sunt de competenta exclusiva a autoritatii de stat.

Potrivit dispozitiilor constitutionale care garanteaza tuturor cetatenilor libertatea constiintei si libertatea exercitarii cultului religios, sotii au posibilitatea sa procedeze la celebrarea religioasa a casatoriei, dar aceasta numai dupa incheierea casatoriei in fata autoritatii de stat (Constitutia Romaniei, art. 44, pct. 13); aceasta celebrare religioasa neproducand nici un efect juridic. Tot astfel, uniunea incheiata numai religios nu are valoare juridica [31 I.P.FILIP?SCU, ?. Filip?scu, Tr?t?t d? dr?ptul f?mili?i, ?d.? VIII-?,?d.Univ?rsul Juridic, Bucur?sti, 2006, op.cit., p?g. 15.].

Pentru incheierea unei casatorii valabile si sanatoase este necesar a fi indeplinite atat conditii de fond cat si conditii de forma.

Conditiile de fond, in inteles restrans, se infatiseaza sub forma pozitiva, adica trebuie sa existe pentru a se putea incheia casatoria.

Conditiile de fond necesare pentru incheierea casatoriei sunt: diferenta de sex, varsta legala pentru casatorie, consimtamantul la casatorie, comunicarea reciproca a starii sanatatii viitorilor soti.

De asemeni, pe langa conditiile de fond ce trebuie a fi indeplinite, pentru incheierea unei casatorii trainice este necesar sa se constate si lipsa impedimentelor la casatorie.

Impedimentele la casatorie, in sens restrans, sunt imprejurarile de fapt sau de drept a caror existenta impiedica incheierea casatoriei.

Impedimentele la casatorie, pot fi considerate conditii de fond negative, deoarece casatoria se poate incheia daca ele nu exista. Impedimentele la casatorie sunt: lipsa consimtamantului,varsta matrimoniala. existenta unei casatorii nedesfacute a unuia dintre viitorii soti, rudenia, adoptia, tutela, alienatia si debilitatea mintala [32 I.P.FILIP?SCU, Tr?t?t..., op.cit., p?g. 16.].

Aceasta clasificare prezinta interes practic, si anume indeplinirea conditiilor de fond in sens restrans trebuie dovedita de catre viitorii soti, iar impedimentele la casatorie se invoca de catre cel de-al treilea, impotriva celor ce vor sa se casatoreasca, pe calea opozitiei la casatorie sau de catre delegatul de stare civila prin intocmirea unui proces verbal in care se arata cauzele constatate de el personal care se opun la incheierea casatoriei.

Pe langa conditiile de fond prezentate, mai trebuie avute in vedere si conditiile de forma necesare sa asigure incheierea unei casatorii valabile si sanatoase, baza unei familii trainice.

Clasificarea conditiilor necesare pentru incheierea casatoriei in conditii de fond si conditii de forma ale casatoriei prezinta interes si din punct de vedere al dreptului international privat, deoarece conditiile de fond, in sens larg, sunt carmuite de legea nationala a viitorilor soti, iar conditiile de forma sunt supuse locului unde se incheie casatoria potrivit regulii “locus regit actum” [33I.P. FILIP?SCU, M.J?COT?, Dr?pt int?rn?tion?l priv?t, ?.D.P., Bucur?sti, 1979 (p?rt?? sp?ci?la, titlul II, c?p. V), p?g. 160.].

Conditiile de forma, ce trebuie a fi indeplinite pentru incheierea casatoriei prezinta un interes deosebit, impunandu-se o analiza detaliata a acestora.

Maniera de abordare a problematicii pastreaza ceea ce a devenit traditional si este valoros in literatura juridica de specialitate interna si internationala.

Prevederile Constitutiei Romaniei din 1991, NCC, Legea nr. 116/1992 prin care a fost ratificata Conventia privind consimtamantul la casatorie, varsta minima pentru casatorie si inregistrarea casatoriei adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite (New York 10 decembrie 1962), reprezinta tot atatea posibilitati care au fost avute in vedere si valorificate in demersul realizat.

Lucrarea isi propune un studiu amanuntit al conditiilor de forma necesare pentru incheierea casatoriei, incercand sa evidentiem necesitatea, rolul si scopul indeplinirii conditiilor de forma privind incheierea casatoriei, formalitatile premergatoare incheierii casatoriei precum si formalitatile privind insasi incheierea casatoriei, dar si unele particularitati ce apar in cazul incheierii unei casatorii cand exista un element de extraneitate.

Finalitatea urmarita de NCC prin edictarea conditiilor de forma (art. 278-288) este aceea de a asigura incheierea unei casatorii potrivit cerintelor legale, in scopul intemeierii unei familii trainice, sanatoase, atat din punct de vedere fizic cat si moral (fiind mijloc pentru a asigura indeplinirea conditiilor de fond si lipsa impedimentelor la casatorie), de a asigura forma recunoasterii publice a casatoriei (art. 283 NCC ).