Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
INTRODUCERE ............p.6
CAPITOLUL I. LEGISLATIA CANONICA ORTODOXA SI IMPORTANTA EI PENTRU iNCHEIEREA UNEI CASATORII CANONICE......p.9
CAPITOLUL II. ACTE PREMERGATOARE SI PREGATITOARE PENTRU CASATORIEp.15
II.1. Logodna.....p.15
II.2. Strigarile sau vestirile.............p.19
II.3. Timpul casatoriei.....p.20
CAPITOLUL III. IMPEDIMENTE LA CASATORIE SI
iNLATURAREA LOR..p.21
III.1. Impedimente care lovesc esenta cununiei. ........p.22
III.1.1. Impedimente cu privire la materia cununiei
(consensul liber) ........p.22
III.1.2. Impedimente cu privire la forma .p.27
III.1.3. Impedimente cu privire la savirsitor ..........p.27
III.1.4. Impedimente care impiedica incheierea
cununiei din punct de vedere al scopului religios-moral.......p.28
III.1.5. Impedimente cu privire la primitor. Existenta
unor raporturi intime intre miri: Rudenia ..............p.38
III.2. Impedimente care lovesc formalitatile de
incheiere ale cununiei.........p.57
III.3.inlaturarea impedimentelor.......p.57
CAPITOLUL IV. EFECTELE SFINTEI TAINE A CUNUNIEI ......p.59
CAPITOL V. CASATORIILE MIXTE ......p.62
CAPITOL VI. iNCETAREA CASATORIEI SI DIVORTUL ............p.70
VI.1. Motivele de divort ....p.71
VI.2. Organele competente a pronunta desfacerea
casatoriei civile si a cununiei religioase..........p.74
VI.3. Procedura in materie de divortp.74
VI.4. Efectele divortului. ...p.77
CONCLUZII ..p.79
ANEXA ...........p.82
BIBLIOGRAFIE ..........p.95

Alte date

?{p}

?INTRODUCERE

Casatoria, ca institutie divina naturala, a fost asezata in forma monogama de Dumnezeu in Rai, la crearea primilor oameni, Adam si Eva [1 Dr.Dr.Valerian Sesan, Curs de Drept Bisericesc Universal, ed. A IV-a, ingrijita de Dr.Dr. Milan Sesan, Profesor Universitar, Tipografia „Mitropolitul Silvestru”, Cernauti, 1942, p.189.]: „Nu este bine sa fie omul singur; sa-i facem ajutor potrivit pentru el (Facere 2, 18).

Dumnezeu a facut-o pe femeie cu os din oasele lui Adam si carne din carnea lui (Facere 2, 23), apoi i-a unit asa incat sa fie amandoi un trup: „De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amandoi un trup” (Facere 2, 24), si i-a binecuvantat spunandu-le: „Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti” (Facere 1, 28). Dintru inceput s-a stabilit deci importanta familiei ca celula a societatii, numai in cadrul familiei viitorii membri ai societatii avand cele mai bune conditii pentru a se forma. [2 Prof. Iorgu D. Ivan, Casatoria – Sfanta taina a bisericii si institutiei juridica a statului, in Revista „Biserica Ortodoxa Romana”, CI (1983), Nr.9-10. ]

Am considerat ca este necesar, tinand seama de importanta casatoriei crestine in viata Bisericii, sa alcatuiesc o lucrare pe tema casatoriei. Am pornit acest demers observand faptul ca multi din cei care vor sa incheie o casatorie, nu stiu care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca pentru aceasta iar dupa incheierea casatoriei, care sunt obligatiile si drepturile lor si mai precis care este statutul lor in fata lui Dumnezeu si al oamenilor, adica in Biserica.

Institutia casatoriei a facut obiectul unei deosebite atentii din partea tuturor legiuitorilor, inca din timpurile anterioare crestinismului, chiar statele necrestine au cautat intotdeauna sa dea familiei o organizatie cat mai potrivita, pentru ca in acest fel, sa corespunda scopului si rolului ei atat de insemnat. [3 Pr. Dr. Gheorghe T. Soare, Impedimente la casatorie si motive de divort, in Revista „Biserica Ortodoxa Romana”, LXI (1943), nr.4-6, p.230.]

Pentru a reface caracterul monogam al casatoriei, disparut cu timpul, Mantuitorul a ridicat in Biserica Sa casatoria la rang de Sfanta Taina, El insusi luand parte la nunta din Cana Galileii, unde binecuvinteaza nunta si savarseste minunea prefacerii apei in vin.

Sfantul Apostol Pavel numeste nunta „taina mare” (Efeseni V, 32), si o aseamana cu legatura dintre Hristos si Biserica, astfel subliniind „ca in casatorie legatura sufleteasca dintre soti sta pe primul plan, determinand unitatea sotilor si preluand insotirea conjugala”. [4 Dr.Dr. Valerian Sesan, op.cit., p.189.]

Sfanta Taina a Cununiei este lucrarea sfanta prin care se desavarseste – prin har – intelegerea dintre doua persoane, prin care acestea incheie casatoria”. [5 Arhid. Prof.Dr. Ioan N.Floca, Drept canonic ortodox. Legislatie si administratie bisericeasca, vol.II, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1990, p.67.] Casatoria este deci legatura si unirea monogama dintre un barbat si o femeie pentru toata viata si o participare reciproca la dreptul divin. [6 Dr.Dr.Valerian Sesan, op.cit., p.189.]

Cununia a fost totdeauna privita ca ceva venerabil si cu demnitate etica: „Cinstita sa fie nunta intru toate si patul nespurcat” (Evrei 13, 4), iar Biserica a condamnat dispretul fata de casatorie prin canonul 51 Apostolic, care condamna rigorismul neintemeiat al unor fete bisericesti, ca si al laicilor care ar socoti ca stricacioasa casatoria. Casatoria avand un dublu aspect: religios-moral si social-juridic, prin ea se intemeiaza familia; care este baza Bisericii ca organism social precum si a Statului. [7 Ibidem, p.190.]

Nici o institutie nu are un rol atat de hotarator pentru om si societate ca familia, cu ea stand sau pierzandu-si binele particular si cel public si de ea atarnand, in mare masura, ruina si prosperitatea natiunilor. Poate fi asemanata foarte bine cu o temelie si este lucru cunoscut ca, daca la o casa temelia este puternica, cladirea sta neclintita, tot asa, daca intr-o societate familia este asezata pe idei sanatoase, intregul trup social progreseaza. [8 Pr.Stefan Slevoaca, Casatoria crestina, in Revista „Mitropolia Moldovei si Sucevei”, (1967), nr.9-10, p.612.

]

În primul capitol, intitulat: Legislatia canonica, ortodoxa si importanta ei pentru incheierea unei casatorii canonice, vom arata ce se intelege prin termenul de legislatie canonica, care este definitia si rolul canoanelor in viata crestinilor si cine este autenticul interpret al acestora.

Capitolul al doilea este intitulat: Acte premergatoare si pregatitoare pentru casatorie, deoarece vor fi prezentate acele acte care ar trebui sa premearga toate cununiile.

În al treilea capitol, intitulat: Impedimente la cununie si inlaturarea lor, vor fi prezentate acele lipsuri (impedimente) si impartirea lor, care opresc incheierea unei casatorii valide si modul in carele ele pot fi inlaturate prin dispensa si in ce cazuri se poate obtine aceasta.

Capitolul al patrulea este intitulat: Efectele Sfintei Taine a cununiei, intrucat precizeaza care sunt efectele Tainei Cununiei atunci cand aceasta se savarseste cu respectarea randuielii stabilite de Biserica.

Capitolul al cincilea, intitulat: Casatoriile mixte, trateaza o problema foarte delicata, care se pune in relatiile interconfesionale sau interbisericesti si cum poate fi ea rezolvata in Biserica Ortodoxa Romana.

În al saselea capitol, intitulat sugestiv: Încetarea casatoriei si divortul, vom arata care sunt motivele de desfacere a casatoriei potrivit invataturii Bisericii, cine este in masura sa pronunte desfacerea acesteia, atat civila cat si religioasa, si care sunt efectele divortului, raportandu-ne la cei doi soti divortati.

În Concluzii, vor fi reamintite principalele idei ale celor sase capitole si va fi facut un indemn pentru cei care vor sa incheie o casatorie canonica.

În Anexa, deoarece lucrarea are ca baza si har calauzitor Canoanele Bisericii Ortodoxe, vor fi trecute in ordinea citarii lor, toate canoanele la care s-a refacut referinta in text.

CAPITOLUL I

LEGISLATIA CANONIC? ORTODOX? SI IMPORTANTA EI PENTRU ÎNCHEIEREA UNEI C?S?TORII CANONICE.

Crestinul ortodox are ca scop ultim mantuirea sufletului. „Aceasta lucrare de dobandire a mantuirii – desfasurata intr-un timp si spatiu bine definit –presupune o constiinta crestina care isi afla in preceptele evanghelice sursa antologica, iar in pravila canonica temeiul calauzitor al vietii crestine”. [9 Pr.Prof.Nicolae Dura, Îndatorirea credinciosilor privind viata crestina in lumina sfintelor canoane, in Revista „Altarul Banatului”, XLIII (1993), Nr.10-12, p.18.]

Înainte de a ne referi la legislatia canonica sinodala vom face cateva precizari in ceea ce priveste legea canonica. Pentru Biserica ecumenica a primului mileniu, canoanele confirmate, date de primele sapte sinoade ecumenice, constituie „fantanile dreptului constituit”. [10 Rev.Prof.Dr.Nicolae Dura, Le Regime De la Synodalitê Selon La Legislation Canonique Conciliaire, Oecumenique, Du Ier Millénaire, Bucuresti, 1999, p.295.] Daca ne raportam la un limbaj ecleziastic, canonul este „legea Bisericii”. [11 J.M.P.Carriom, Nuevo Derecho Canonico, Manual pratico, Sevilla, 1983, p.13, apud. Rev.Prof.Dr.Nicolae Dura, Le Regime..., p.295.]

„Legislatia canonica ecumenica a primului mileniu este o legislatie suis generis, care are caracteristici proprii” [12 Rev.Prof.Dr.Nicolae Dura, op.cit., p.295.]. Utilizarea cunostintelor teologice, canonice, istorice si juridice „trebuie sa se faca in spatiul gnoseologic si in spatiul realitatii universului credintei”. [13 A.M. Rouco-Valera, Algemeine Rechtslehre oder Theologie des Kanonischen Rechts, dans Archiv. Fur. Katholisches, Kirchenrecht, 138, 1969, p.110, apud. Rev. Prof.Dr.Nicolae Dura, op.cit., p.295.]

Legislatia canonica sinodala este o legislatie suis generis a Bisericii crestine, deoarece ea a fost editata in vederea slujirii unui scop special, si anume acela de a cunoaste dorinta legii divine in vederea obtinerii mantuirii. [14 Rev.Prof.Dr.Nicolae Dura, op.cit., p.295.]

Parintii sinoadelor ecumenice marturisesc ca sinoadele au dat canoane pentru salvarea de patimi, si pentru mantuirea sufletelor, aceste reguli de viata dandu-se ca sa nu „se puna nici o greutate afara de cele ce sunt necesare” (Fapte 15, 28). Toata lucrarea de elaborare si de redactare a legislatiei canonice din primul mileniu s-a derulat intr-un cadru ecleziologic, deoarece telul final al acestei legislatii este soteriologica, de salvare a sufletelor. [15 Rev.Prof.L.Stan, Contributions des théologiens roumains aux problèmes du droit canonique et leur position dans ce domaine, dans vol. De la Théologie Ortodoxe Roumaine des origines à vos jours, Bucarest, 1974, p.392, apud. Rev. Prof.Dr.Nicolae Dura, op.cit., p.295.]

Aceasta este finalitatea pe care parintii sinodali au dat-o totdeauna unui cadru eclesiologic principiilor si normelor juridice si canonice afirmate de sinoade. [16 Rev.Prof.Dr.Nicolae Dura, op.cit., p.295.] Aceste reguli stabilite de Biserica, raportate la disciplina ecleziastica, au fost formulate de Sfintii Parinti sub forma de canoane, „constituie nu numai marturii peremptorii ale realitatii vietii crestine de odinioara, ci si randuieli si norme de observat si urmat in viata crestina pana la sfarsitul veacurilor”. [17 Pr.Prof.Nicolae Dura, Îndatorirea..., p.18]

Prin urmare, apropierea epistimologica si ermineutica a dreptului canonic al primului mileniu, este necesar sa se faca in lumina acestor canoane, confirmate de Sfintii Parinti de la cele sapte sinoade ecumenice.

Cu toate ca pentru un teolog al dogmei „studiul sinoadelor permite o mai buna intelegere a definitiilor dogmatice, in crearea lor si purtarea lor exacta pentru credinciosul de astazi” [18 J.Wolinski, Les sept premiers conciles oecuméniques, dans Introduction à l’Etude de la Théologie. Manuel de Théologie sous la direction de J.Doré, vol.III, Paris, 1992, p.271, apud. Rev.Prof.Dr.Nicolae Dura, op.cit., p.296.], in revansa „pentru un canonist studiul sinoadelor ajuta la cunoasterea mai buna a principiilor canonice de baza, exprimate prin textele legislatiei canonice sinodale, care au fost si trebuie sa ramana etalonul de masura al canonicitatii organizarii fiecarei Biserici locale”. [19 Rev.Prof.Dr.Nicolae Dura, op.cit., p.296.] Deci, este vorba de doctrina canonica exprimata prin suma principiilor canonice a legislatiei canonice sinodale, ecumenice, care ramane de asemenea la baza regimului sinodalitatii. [20 Ibidem.]

În primul mileniu, activitatea sinodala a fost concretizata printr-o legislatie canonica sinodala, confirmata de primele sapte sinoade ecumenice (conform canoanelor: 1 Sinodul IV Ecumenic; 2 Sinodul VI Ecumenic; 1 Sinodul VII Ecumenic), prin care Biserica din Rasarit este administrata pana in prezent. [21 Ibidem, p.297.]

Conform traditiei canonice orientale, fiecare hotarare a sinoadelor se numeste „Sinodicon” [22 Archim. Ierotheos I.Vlahos, Eglise et pensée ecclésiastique (en grec), Athens. ], caci, pentru Biserica din primul mileniu, canoanele au fost considerate ca o lucrare sinodala a Parintilor participanti la sinoade, acestia plecand de la darurile furnizate de o traditie canonica, care urca pana la epoca apostolica. În anul 890 la Constantinopol a fost editata o istorie a sinoadelor sub numele de „Sinodican Vetus” [23 Rev.Prof.Dr.Nicolae Dura, op.cit., p.297.], conform caruia Sinodul Apostolic a fost primul sinod al Bisericii.

„Legislatia canonica sinodala, ecumenica, a primului mileniu, este o lucrare eminamente sinodala”. [24 Ibidem.] Într-adevar, este o autoritate constituita prin „corpul numit apostolic” [25 P.Bouchet, op.cit., Le Droit canonique, dans Invitation théologique, t.I, Edit. Cerf, Paris, 1952, p.138, apud. Rev. Prof.Dr.Nicolae Dura, op.cit., p.297.], prin intermediul caruia Biserica la inceputurile sale edita legi: „Parutu-s-a Duhului Sfant si noua” (Fapte 15, 28). Si dupa aceea, conform modelului oferit de Sinodul Apostolic, sinoadele care au urmat, locale sau ecumenice, au dat canoane.

Patriarhul Fotie (858-867 si 877-886) preciza in Prefata Nomocanonului in XIV titluri: „canoanele au fost stabilite nu de un episcop, ci de un colegiu de episcopi”. [26 G.A. Rhalli/M.Potli, Szntagme des divins et Saints canons, t.I, Athens, 1852, p.42, apud. Rev. Prof.Dr. Nicolae Dura, op.cit., p.298.] Potrivit practicii si doctrinei canonice din primul mileniu, „canoanele nu pot fi editate doar de un episcop, ci doar de o uniune a acestora”. [27 Le Nomocanon eu XIV titres, tit. A, chap.4 Cf.G.A. Rhali/M.Pottli, op.cit., t.I, p.42, apud Rev. Prof.Dr.Nicolae Dura, opt.cit., p.298.]

Traditia canonica bizantina vorbeste „despre canoanele sinoadelor ecumenice” despre „Sfintele sinoade locale” si despre „regulile canonice ale Sfintilor Parinti”, date de „Biserica Universala” a primului mileniu. [28 Vl. Benesivici, Taktikem Nikona Cernogorta, Greceskii teskt porukopisi no.441 Sinaiskago Monasteria Sv. Ekaterinii/en ruse), Petrograd, 1971, p.15, apud. Rev.Prof.Dr.Nicolae Dura, op.cit., p.298.]

Conform traditiei canonice ortodoxe, sinoadele locale sunt de la inceput reunite dupa modelul Sinodului Apostolic si canoanele editate de ele, au devenit ecumenice „dupa ratificarea lor prin canonul al doilea al Sinodului Ecumenic (Trulan)”. [29 A. Alivisatos, Les Saints canons (en grec), Athènè, 1923, p.147, apud. Rev. Prof.Dr.Nicolae Dura, op.cit., p.298.]

Canonistul Nicodim Milas, precizeaza ca prin caracterul sau, canonul al doilea al Sinodului sase Ecumenic (Trulan) este unul dintre cele mai importante dintre toate canoanele Bisericii Ortodoxe, intrucat prin acest canon s-a confirmat caracterul canonic si ecumenic a sute de canoane, care la emiterea lor aveau caracter si putere obligatorie numai pentru unele Biserici provinciale, iar acum toate aceste sute de canoane primesc caracter ecumenic si obligatoriu pentru intreaga Biserica. [30 Dr.Nicodim Milas, Canoanele Sinoadelor ecumenice, trad. De Pr. U.Kovincici si Pr.Prof.N.Popovici, vol.I, Tipografia Diecezana, Arad, 1931, p.307. ]

Potrivit ecleziologiei ortodoxe „...singura Biserica este regatul lui Dumnezeu pe pamant si organul lui Dumnezeu pentru mantuirea oamenilor” [31 I. Karmiris, Ecclésiologie orthodoxe (en grec) dans Theologhia, t.40, fasc.1, Athènes, 1969, p.89 apud Rev. Prof.Dr.Nicolae Dura, op.cit., p.304.], iar sinoadele ecumenice sunt cele care impun autoritatea suprema.

Asa cum marturisim in Simbolul Credintei, Biserica este Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca si ea se exprima prin aceste functiuni supreme, care sunt sinoadele ecumenice, ele avand autoritate infailibila dincolo de autoritatea individuala a episcopilor participanti, si autoritatea lor, inclusiv a canoanelor si a dogmelor formulate de ele, rezulta din autoritatea insasi a Bisericii. [32 M.Farantes, Aspects théologique du dogme (en grec), dans Theologhia, t.40, fasc.2, Athènes, 1969, pp.223-256, apud Rev. Prof.Dr.Nicolae Dura, op.cit., p.304.]

Sinoadele ecumenice au fost si sunt cea mai inalta autoritate legislativa a Bisericii, prin ele exprimandu-se autoritatea sinodala suprema si in primul mileniu, ele au fost singurele legislatoare ale Bisericii Ecumenice. Interpretul autentic al aceste legislatii a fost totdeauna Biserica, aceasta exercitandu-si autoritatea prin organele individuale, episcopi si sinoade. Iata de ce nici un episcop nu poate si nu a revendicat dreptul de a da canoane, ci toti episcopii sunt sub observatia legislatiei canonice sinodale a Bisericii ecumenice. Conform vechii doctrine canonice un episcop care pastoreste intr-un anumit teritoriu nu poate sa dea el singur canoane si trebuie sa fie in consens cu toate canoanele bisericii ecumenice. [33 Rev.Prof.Dr.Nicolae Dura, op.cit., p.304.]

„Practica canonica dovedeste ca in primul mileniu, interpretarea autentica a legislatiei canonice sinodale nu a fost alta decat aceea a insusi sinodului sau a unui sinod ecumenic urmator”. [34 Ibidem, p.305.]

Sfintele canoane sunt un produs al actului sinergetic – al asistentei Duhului Sfant in procesul de legiferare bisericeasca de catre Sfintii Parinti, ele fiind in slujba vietii intru libertatea Duhului. Ele sunt un instrument indispensabil pentru asigurarea ordinii atat in viata individuala si sociala a crestinilor, cat si in lucrarea mantuitoare a Bisericii, aflandu-si temeiul in vointa divina, in obiceiul canonic si in traditia si practica Bisericii primare. [35 Pr.Prof.Nicolae Dura, Îndatorirea..., p.18.]

Autoritatea si forta legislatiei canonice sinodale a Bisericii ecumenice provine din reuniunea Sfintilor Parinti in chip sinodal in numele lui Hristos si din asistarea de catre Duhul Sfant a acestora. [36 Rev.Pr.Prof.Dr.Nicolae Dura, op.cit. p.306.]

Biserica, pentru a reglementa faptele si actiunile cu caracter extern, a pus la indemana credinciosilor sai un indreptar – Sfintele Canoane – acesta prevazand si indatoririle crestinilor cu privire la viata crestine. Pentru aplicarea acestui indreptar si talcuirea canoanelor, crestinul trebuie sa faca apel la ierarhia Bisericii, adica la episcop sau preot, care vor interpreta si explica sensul continutului respectiv in lumina legii morale si a doctrinei dogmatice ortodoxe. [37 Pr.Prof.Nicolae Dura, Îndatorirea..., p.18-19.]

CAPITOLUL II

ACTE PREMERG?TOARE SI PREG?TITOARE PENTRU C?S?TORIE