Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
PARTEA GENERALA
I. DEFINIREA STARII DE SANATATE
I.1. Conceptul de sanatate si rolul educatiei in promovarea sanatatii
I.2. Medicina comunitara in sistemul de sanatate
II. EVALUAREA STARII DE SANATATE - INDICATORI PRINCIPALI
II.1. Formele de manifestare a dinamicii populationale
II.1.1. Statica populatiei
II.1.2. Dinamica populatiei
II.1.2.1. Natalitatea
II.1.2.2. Fertilitatea
II.1.2.3. Mortalitatea
III. PERSPECTIVELE iMBUNATATIRII STARII DE SANATATE A POPULATIEI
III.1. Directii prioritare de dezvoltare a preventiei
III.2. Strategii medico - sanitare
III.3. Diagnoza si tendintele de evolutie a serviciilor de sanatatea
PARTEA PERSONALA
IV. ANALIZA PRINCIPALILOR INDICATORI AI STARII DE SANATATE iN JUDETUL BUZAU SI iN ROMiNIA
IV.1. Structura populatiei in judetul Buzau
IV.2. Natalitatea
IV.3. Fertilitatea
IV.4. Rata avorturilor
IV.5. Sporul natural
IV.6. Mortalitatea
IV.6.1. Mortalitatea generala
IV.6.2. Mortalitatea pe grupe de afectiuni
IV.6.3. Mortalitatea infantila
IV.7. Morbiditatea
IV.7.1. Morbiditatea generala
IV.7.2. Morbiditatea prin TBC si sifilis
IV.9. Speranta de viata
Capitolul V: Promovarea sanatatii mamei si copilului
V.1. Notiuni generale privind Programul de Sanatate a Copilului si Familiei (PN 3)
V.1.1. Principiile PN 3
V.1.2. Scopul PN 3
V.1.3. Obiectivele generale ale PN 3
V.1.4. Structura PN 3
V.2. Analiza activitatii serviciilor medicale de promovare a sanatatii mamei si copilului in judetul Buzau
VI. CONCLUZII

Alte date

?Promovarea sanatatii – Perspective moderne in Managemetul Sanatatii {p}

?

PARTEA GENERAL?

I. Definirea starii de sanatate

I.1. Conceptul de sanatate si rolul educatiei in promovarea sanatatii

“Viata este cel mai periculos lucru pentru sanatate.”

Conceptul de sanatate se suprapune partial cu cel de viata, mai exact cu ideea de viata derulata in parametrii acceptabili, normali, conform unor standarde fiziologice si culturale definite in timp si spatiu. Motto-ul de mai sus este destul de sugestiv pentru acoperirea diferentei intre viata si sanatate. Un mod de viata neglijent sau grav afectat de lipsuri si saracie este realmente periculos pentru starea de sanatate a indivizilor si societatilor umane.

Sanatatea a primit, pe parcursul timpului, o multitudine de definitii mai mult sau mai putin metaforice, mai mult sau mai putin functionale. Parametrii a ceea ce inseamna sanatos si nesanatos au suferit modificari in functie de perceptiile culturale ale timpului.

“Sanatatea reprezinta o valoare fundamentala atat pentru individ, cat si pentru societate. Ea constituie premisa principala a indeplinirii rolurilor sociale de catre indivizi si, prin aceasta, o resursa fundamentala a dezvoltarii vietii sociale in ansamblul ei.”

Cand ne referim la conceptul de sanatate, se produc mental o serie de cuplaje cvasiautomate care genereaza o serie de interpretari care se refera la sanatate conexata cu lipsa bolii sau cu interventia (preventiva, curativa sau recuperatorie) a medicului.

Conceptul de sanatate prezinta o definire multicriteriala, cele mai frecvente fiind: “bunastarea functionala, capacitatea organismului de a se adapta la conditiile variate de viata si munca, conditia umana care il face pe individ creativ”.

Facand referire la Metodologia Scop-Mijloc – viziune triadica, transdisciplinara si postmoderna care ajuta la o intelegere mai buna a vietii si societatii actuale”, sanatatea reprezinta scopul si mijlocul existentei umane individuale si sociale, existenta numita simplu viata. Conceptul de sanatate este un minunat exemplu de identitate a esentelor celor doua dimensiuni umane fundamentale: scopul si mijlocul. Scopul vietii este viata insasi! Mai detaliat spus, scopul vietii este o viata sanatoasa, iar mijlocul de atingere a acestui scop este tot sanatatea si valorile pe care le incumba. De exemplu, alimentatia ca factor sanogen fundamental, este mijlocul de asigurare a sanatatii si a vietii. Or, principalul dusman al sanatatii oamenilor este proasta alimentatie, lipsa igienei alimentare, dar, cel mai grav, producerea si vinderea constienta a unor alimente aparent gustoase si sanatoase. Indiferent de interesele economice si politice, un lucru este cert: pe masura ce ne indepartam de natura (si de natural), si natura se indeparteaza de noi.

Forumul Mondial care monitorizeaza starea sanatatii in lume si actiunile de asigurare a unor politici corecte de sanatate se numeste Organizatia Mondiala a Sanatatii. Una din principalele actiuni ale acestei institutii globale o constituie programul mondial “Sanatate pentru toti pana in anul 2000” lansat la Alma-Ata in fosta Uniune Sovietica, in anul 1978. Meritul acestui program a fost acela de a privi sanatatea ca pe un drept fundamental al omului, ca un drept la viata demna.

În contextul social actual, predominant postmodern, OMS a enuntat prima definitie oficiala de natura postmoderna a sanatatii in anul 1946:

“Sanatatea este acea stare de completa bunastare sub raport fizic, mental si social, si care nu se reduce la absenta bolii sau infirmitatii. Detinerea celei mai bune stari de sanatate de care este capabila persoana umana este unul din drepturile fundamentale ale omului”. Astfel, sanatatea nu mai este privita in simpla antiteza cu boala, respectiv, nu mai este definita prin lipsa bolii. Asadar, starea de sanatate poate include si starea de boala, cu consecinta ca nu vom avea un individ sanatos, ci doar unul mai putin sanatos si care tinde sa devina mai sanatos.

Aceasta filozofie este esentialmente postmoderna nu numai prin apelul la oximoronie, ci si prin viziunea triadica asupra normalitatii: bio-psiho-sociala. Desigur, o viziune triadica ar putea fi completata si cu triada corp-minte-suflet, apoi cu triada individ-societate-umanitate sau cu triada trecut-prezent-viitor. Triadicitatea este dimensiunea minima si maxima a tuturor lucrurilor: “trei” asigura economocitate maxima, concomitent cu eficienta maxima in derularea existentei umane. Tridimensionalitatea este cadrul spatial definitoriu pentru existenta si intelegerea umana.

Astfel, pentru prima oara, boala si binele (bunastarea) definesc, impreuna, starea denumita sanatate. Prin aceasta, un om diagnosticat cu o anumita boala nu este neaparat un suferind sau un condamnat la disparitie iminenta. Totodata, includerea starii de bine, (de satisfactie) in definirea sanatatii face ca ingrijirea sanatatii („health care”) sa nu fie o preocupare exclusiv medicala.

Mai mult chiar, studiile arata clar ca rolul medicinii in definirea si pastrarea sanatatii este unul minor in raport cu ceilalti factori sanogeni. Medicina se ocupa preponderent cu diagnosticarea si tratarea bolilor si mai putin cu preventia acestora. Desigur, educatia pentru sanatate si promovarea sanatatii o fac cel mai bine medicii. Dar prevenirea bolilor are loc, in primul rand, prin educatie generala, prin puterea de cumparare si prin conditiile omenesti de munca, de locuit si de recreare a fortei de munca.

Definirea corecta si clara a sanatatii vizeaza si aspectul operational al acesteia, respectiv, posibilitatea de masurare si comparare a indicatorilor starii de sanatate. Numai definirea clara a acestor indicatori face posibila, ulterior, stabilirea unor obiective pentru perioadele viitoare. Un exemplu de planificare in domeniul sanatatii il constituie obiectivul Uniunii Europene de a reduce pana in anul 2020 decalajele existente intre actualele state membre cu cca. o treime. În acelasi spirit, eminamente social, ”sanatatea este indisolubil legata de demnitatea umana. Pentru lucrator, ea constituie esenta participarii la viata sociala si politica, dar, in aceeasi masura, este conditia esentiala a existentei insesi. Societatea are, deci, obligatia de a proteja, de a mentine si de a restabili sanatatea tuturor cetatenilor ei si de a instaura conditiile care sa le permita o viata sanatoasa.”

Managementul sanatatii reprezinta disciplina academica generala care pune accentul primordial pe ideea de sanatate, de preventie, de asigurare continua a sanatatii , de eficientizare a eforturilor care vizeaza obtinerea unei mai bune stari de sanatate, si care doar in subtext va face trimitere la activitatile preponderent medicale, de recapatare, fie si partiala, a starii de sanatate. Atingerea acestui ideal numit „o buna sanatate”se obtine prin concurenta unui larg evantai de factori ce pot fi enumerati incepand cu cei de natura politica (stabilirea scopurilor), economica (alegerea si combinarea mijloacelor), etica (adecvarea cat mai buna a scopurilor la mijloace si a mijloacelor la scopuri).

Termenul de “sanatate” are o arie maxima de cuprindere, in timp ce termenul “medical” are o trimitere concreta mai redusa, respectiv ideea de recuperare a sanatatii, de inlaturare a bolii sau de prevenire a aparitiei bolilor. Domeniul medical este intim conexat cu cel de boala, in timp ce domeniul sanitar este intim conexat cu cel de bunastare (stare de bine), ceea ce, desigur, nu presupune doar lipsa bolii, ci ceva mai mult decat atat. Sanatatea trebuie analizata la nivelul tuturor celor trei paliere fundamentale: micro – adica la nivel de individ si familie; macro – adica la nivel de comunitate locala, nationala sau regionala si mondo – adica la nivel de umanitate.

Educatia pentru sanatate, promovarea sanatatii, optiunea pentru o finantare cu precadere a preventiei in raport cu terapia, toate acestea pot asigura o stare de sanatate superioara unei situatii in care predomina investitiile in acte terapeutice sofisticate.

În conditiile in care conducerea sistemului de sanatate stimuleaza financiar dimensiunea terapeutica a sanatatii este aproape firesc sa se ajunga la asemenea rationamente si optiuni ce tin de politica de sanatate.

Daca deciziile financiare ar stimula in primul rand preventia, iar plata personalului terapeutic ar fi conexata cu lipsa de preocupare a personalului din preventie, atunci este de asteptat ca majoritatea corpului medical sa prefere o abordare preventiva inalt apreciata financiar in comparatie cu eforturile terapeutice care vor fi, de asemenea, inalt financiar onorate, dar pe seama fondurilor recuperate de la personalul de preventie care a avut o activitate nesatisfacatoare.

I.2. Medicina comunitara in sistemul de sanatate

Una din trasaturile cele mai pregnante ale medicinei actuale este orientarea catre preventiv si social. Ca orice stiinta, medicina are doua componente: una teoretica, fundamentala, si alta practica, aplicativa. Desi medicina, ca domeniu al stiintei, este una singura, sanatatea publica (aplicarea masurilor de preventie si combatere a bolilor, formele organizatorice, sistemele de sanatate) variaza de la o tara la alta.

S-a constatat, cu evidenta, ca starea de sanatate a populatiei nu se imbunatateste nici pe departe in acelasi ritm cu progresele teoretice ale medicinei. Aceasta situatie este cauzata de obstacole redutabile care impiedica aplicarea in practica a importantelor realizari ale tehnicii medicale (obstacole de ordin economic, financiar, politic, financiar, social, cultural etc.). Unul din obiectivele de baza ale sanatatii publice este micsorarea, pe cat posibil, a acestui imens decalaj, aceasta problema constituind dealtfel una dintre directiile prioritare ale politicii OMS.

A afirma sanatatea publica, a-i stabili domeniul, a-i delimita granitele constituie o misiune extrem de dificila. Aceasta, din cauza numeroaselor definitii si puncte de vedere, din cauza domeniului greu sau chiar imposibil de delimitat.

O definitie succinta, dar cuprinzatoare a sanatatii publice apartine lui C.F.A. Winslow, care afirma ca „sanatatea publica este stiinta promovarii si ocrotirii sanatatii, a prevenirii si controlului bolii, prin efortul organizat al comunitatii”. O definitie asemanatoare a dat si J.J. Hanlon: „Sanatatea publica este stiinta protejarii oamenilor si a sanatatii, a protejarii si redobandirii sanatatii prin efortul organizat al societatii”.

Observatii deosebit de pertinente face profesorul Marc Gentilini, directorul Institutului de Sanatate Publica si Dezvoltare din Paris, care arata ca sanatatea publica, „disciplina fara frontiere”, inglobeaza toti factorii care conditioneaza sanatatea si sistemele de sanatate. Ea se dovedeste mai mult colectiva decat individuala.

Principalul obiectiv de studiu al stiintei sanatate publica este reprezentat de studiul starii de sanatate a populatiei in corelatie cu factorii care o determina sau o conditioneaza (diagnosticul starii de sanatate si determinantii ei). Obiectul de studiu il constituie comunitatea, grupurile umane.

Scopul sanatatii publice il reprezinta, la nivel populational, reducerea disconfortului, bolii, incapacitatii (invaliditatii, handicapului), decesului prematur. Aceste eforturi sunt sustinute prin legi, programe de preventie si combatere, institutii si servicii de sanatate, educative, precum si prin participarea activa si constienta a populatiei insesi.

Îndreptata cu predilectie catre actiune, sanatatea publica intervine nu numai asupra sanatatii, ci si asupra factorilor care concura la modificarea ei: elementele mediului natural si social, conditiile de trai si de activitate, procesele de formare scolara si profesionala etc. Prin urmare, sanatatea publica este o stiinta inter- si multidisciplinara. Problemele abordate de ea depasesc domeniul pur tehnic al sanatatii, pentru a atinge importante probleme sociale, unde politica sanatatii lasa loc politicii, pur si simplu (G. Brucker si D. Fassin).

Elaborarea strategiei si dezvoltarii subsistemului sanatatii este strans legata de politica generala a reformei economice si sociale, precum si de prioritatea acordata in acest cadru sanatatii. Din acest motiv este deosebit de importanta analiza starii de sanatate a comunitatii si a sistemului de ingrijiri de sanatate.

Sanatatea publica este o disciplina de invatamant medical care se ocupa cu studiul asigurarii sanatatii populatiei. Ca stiinta, ea studiaza starea de sanatate a populatiei si legitatile ei, cerintele populatiei in ce priveste asistenta medicala, elaborand sisteme de masuri medico-sociale si sisteme de actiune corespunzatoare, menite sa asigure ridicarea continua a nivelului starii de sanatate a comunitatii.

Posibilitatile si caile de realizare a obiectivelor s-au modificat simtitor de-a lungul timpului, in functie de dezvoltarea societatii, a stiintei si tehnicii, precum si in raport cu nivelul cunostintelor despre sanatate si boala, si a relatiilor acestora cu numerosi factori de mediu fizic si social.

Principalul obiectiv al sanatatii publice, ca teorie si practica, este asigurarea controlului sanatatii si al bolii (morbiditatii) in populatie, prin efortul comun si organizat al intregii comunitati. Pentru realizarea acestui obiectiv major este necesara cunoasterea starii de sanatate a populatiei, a morbiditatii in colectivitati, precum si a factorilor care o determina si o conditioneaza, in vederea elaborarii unor masuri complexe, medico-socio-economice, care sa conduca la apararea, promovarea si refacerea sanatatii populatiei. Prin metodele si tehnicile de lucru pe care le utilizeaza, sanatatea publica se ocupa de elaborarea unor solutii optime pentru realizarea, aplicarea si evaluarea planurilor si programelor de sanatate in comunitatile umane.

În scopul realizarii acestor obiective, componentii echipei de sanatate publica trebuie sa posede numeroase cunostinte si competente din diferite domenii:

? metodele si tehnicile biostatisticii, ale statisticii sanitare si statisticii epidemiologice;

? studiul principalelor stari si fenomene demografice, care sunt in stransa legatura cu sanatatea populatiei si cu organizarea/planificarea serviciilor de sanatate (managementul sanatatii);

? metodele si tehnicile de evaluare a morbiditatii populatiei, sub toate formele ei de expresie si a relatiilor de cauzalitate intre factorii de risc si imbolnavire;

? administrarea si organizarea activitatilor si a serviciilor de asigurare a sanatatii comunitare; elementele de conducere (management) a serviciilor de sanatate si a programelor sanitare;

? cunoasterea politicilor sanitare si a planificarii sanitare, a finantarii si organizarii serviciilor de sanatate, a elaborarii deciziilor, a evaluarii in asistenta medicala si sociala, a managementului resurselor umane in activitatea de asigurare a sanatatii;