Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
TEMA: RASPUNDEREA INTERNATIONALA PENALA PENTRU CRIME DE RAZBOI SI iMPOTRIVA UMANITATII
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1
i Principiul raspunderii internationale penale in dreptul International
i Aparitia si evolutia instituirii raspunderii penale
i Principiile specifice ale dreptului international penal
- Principii generale de drept penale
- Raspunderea internationala. Notiune. Principii
CAPITOLUL 2
i Consacrarea principiului raspunderii internationale penale dupa al ll-lea razboi mondial
i Experienta si urmarirea celui de-al ll-lea razboi mondial
i Preocupari O.N.U. pentru instituirea unei jurisdictii internationale penale
- consolidarea principiului raspunderii internationale penale
- preocupari vizind crearea unei instante internationale penale
i Activitati in cadrul Consiliului Europei privind incriminarea unor fapte contrare pacii si umanitatii;
i Reprimarea infractiunilor la normele dreptului international umanitar prin legislatiile nationale ale statelor;
i Terorismul in dreptul international inainte si dupa 11. septembrie.
CAPITOLUL 3
i Infractiuni internationale care implica raspunderea internationala penala
i Infractiunea internationala;
i Crime de razboi;
i Crime contra umanitatii;
i Delicte internationale comise de persoane particulare);
i Terorismul
CAPITOLUL 4
i Organisme internationale de solutionare a conflictelor si instante internationale de judecata
i Curtea Permanenta de Arbitraj;
i Curtea Permanenta de Justitie Internationala;
i Curtea Internationala de Justitie;
i Tribunalele militare internationale de la Nurnberg si Tokio;
- Tribunalul militar international de la Nurnberg;
- Tribunalul militar international de la Tokio;
i Curtea Penala Internationala.
CAPITOLUL 5
i Tendinte actuale privind reprimarea crimelor de razboi si impotriva umanitatii
i Trasaturile sistemului de represiune la crimele de razboi si a celor impotriva umanitatii
i Reprimarea infractiunii internationale grave in legislatia Rominiei
i Tribunalul international penal pentru fosta lugoslavie
i Tribunalul international penal pentru Ruanda
CONCLUZII
Bibliografie

Alte date

?Raspunderea internationala penala pentru crime de razboi si impotriva umanitatii

==================================================================?

Razboiul nu este... deloc o relatie de la om la om, ci o relatie de la stat la stat, in care particularii nu sunt inamici decat in mod accidental, niciodata ca oameni, nici chiar ca cetateni, ci numai ca soldati."

Jean Jacques Rousseau

„Le contrat social”

INTRODUCERE

Statele, de la aparitia lor ca entitati de sine statatoare, au intrat in relatii unele cu altele, la inceput sporadic si incidental, pentru ca pe masura trecerii timpului sa se extinda treptat ajungand la dimensiunile actuale care cuprind toate domeniile vietii sociale. Aceste relatii au imbracat de la inceput doua forme principale - de colaborare si de lupta, confruntare.

Dreptul international public, prin numeroasele sale ramuri cvine in intampinarea atingerilor tot mai frecvente aduse unor valori care intereseaza comunitatea internationala.

Un rol deosebit in aceasta directie il au Dreptul international penal si Dreptul umanitar, ramuri ale dreptului international public, apropiate datorita obiectului lor de reglementare.

„Dreptul international penal este chemat sa proteguiasca pacea si securitatea intregii umanitati, desfasurarea in conformitate cu normele dreptului si ale moralei a raporturilor dintre state, existenta si perenitatea unor valori fundamentale ale omenirii” [1 Vasile Cretu, „Dreptul international penal", Editura Societatii Tempus, Bucuresti, 1996, p.3].

Dreptul umanitar al conflictelor armate este ansamblul de norme de drept international de sorginte cutumiara sau conventionala, destinate a reglementa in mod special problemele survenite in situatii de conflict armat international si neinternational.

„Dupa cum apreciaza reputatul jurist elvetian Michel Veuthey, aplicarea dreptului umanitar, ramane o marturie unica a ratiunii si sperantei de a stapani forta si indurarea in fata aderatiei ucigatoare” [2 Idem, p.9].

Acum, mai mult ca oricand, cand conflictele interetnice din diferite zone ale globului fac milioane de victime, cele doua ramuri de drept mentionate vin cu regulile lor sa incrimineze faptele reprobabile savarsite cu o cruzime fara margini, ce provoaca suferinte umane fara limite.

CAPITOLUL 1

PRINCIPIUL R?SPUNDERII INTERNATIONALE PENALE

ÎN DREPTUL INTERNATIONAL

Aparitia si evolutia institutiei raspunderii

internationale penale

Una din problemele cele mai dificile si mai complexe ale dreptului international in ansamblul sau, data fiind lipsa unei autoritati statale, este aceea a reprimarii incalcarii normelor juridice internationale. Cu atat mai mult, este mai dificil de a sanctiona violarile normelor dreptului international umanitar, datorita complexitatii deosebite a conflictelor armate.

Scopul fundamental al umanitatii este de a elimina razboiul din istoria viitoare a omenirii. Pana atunci nu trebuie precupetit nici un efort pentru a face razboiul mai putin violent, usurand situatia acelora care ii devin victime. Bineinteles, se intampla ca cele mai bune reguli sa nu fie respectate. Cu siguranta, nu este vina celor care le-au redactat. in nici un sistem judiciar violarile nu sunt considerate ca niste probe ca regulile incalcate nu erau necesare. Dimpotriva, imperfectiunea omului face necesara regula. Pentru ca se stie ca o regula sa fie violata trebuie mai intai ca ea sa existe. Ori, in actuala etapa de evolutie a dreptului conflictelor armate, ce isi extinde mereu raza de actiune, nu regulile sunt cele ce lipsesc, ci vointa de a le respecta.

Existenta regulilor are o dubla valoare. Mai intai oamenii, cunoscandu-le, vor face eforturi de a le respecta. Daca, insa nu o fac, exista o baza solida pentru a-i condamna, moral, dar si penal, pe masura ce sanctiunile penale internationale vor atinge un plus de perfectiune, in fata unui for juridic international competent si eficace.

Institutia raspunderii internationale pentru crime de razboi si crime contra umanitatii este o institutie noua a dreptului international. Axata pe un sistem de norme, masuri si garantii, institutia raspunderii internationale penale are caracter preventiv, dispozitiv si reparator si este garantata de doua principii fundamentale:

• nici un stat sau o persoana oficiala nu poate actiona discretionar in viata internationala;

• orice actiune ori inactiune ilegala, prejudicianta trebuie reparata, dupa caz - material, politic, moral - iar in ceea ce priveste faptuitorii - persoane fizice - penal.

În trecut, cand relatiile dintre state erau guvernate de normele dreptului international clasic, ce admiteau razboiul ca institutie legala, nu se putea vorbi de raspundere internationala, statele nefiind obligate sa dea socoteala de actele lor. Pentru solutionarea divergentelor aparute intre ele isi faceau singure dreptate, recurgand la mijloace de forta - represalii, blocade, razboi - sau de constrangere - retorsiune, boicot, ruperea relatiilor diplomatice, rechemarea reprezentantilor diplomatici.

Cu timpul, au inceput sa fie elaborate reguli menite sa ingradeasca posibilitatea nesanctionata a statelor de a recurge la razboi si sa pedepseasca persoanele vinovate.

Principiul raspunderii pentru violarea legilor si obiceiurilor razboiului a fost introdus in relatiile internationale moderne prin normele Conventiei a IV-a de la Haga din 1907, care, in art. 3, stipula: „Partea beligeranta care ar viola prevederile zisului Regulament va fi obligata la despagubiri, daca va fi cazul. Ea va fi raspunzatoare pentru toate actele savarsite de persoanele care fac parte din forta ei armata" [3 Conventia privitoare la legile si obiceiurile razboiului terestru, Haga, 18 octombrie 1907, in Documente - D.I.U.C.A., Editura „Sansa" S.R.L., Bucuresti, 1993, p. 23.].

Din formulare rezulta ca responsabilitatea statelor avea atat un caracter direct reparator, cu titlu de compensare materiala, a pagubelor produse prin actiuni ilicite ale fortelor armate, precum si unul indirect, de a lua masurile necesare pentru a preveni si a sanctiona faptele savarsite de militarii proprii, prin care se incalcau dispozitiile prohibitive privind comportamentul acestora in timpul campaniilor militare.

O etapa noua in materia responsabilitatii in dreptul conflictelor armate pentru crime de razboi si crime impotriva umanitatii a reprezentat-o includerea in tratatul de la Versailles (1919) a art. 227 in care se prevedea infiintarea unui tribunal international pentru judecarea ex-imparatului Germaniei, Wilhelm al ll-lea, pentru ofensa suprema adusa moralei internationale si autoritatii sacre a tratatelor.

Ceilalti autori de acte contra resortisantilor unei Puteri aliate si asociate urmau a fi adusi in fata tribunalelor militare ale acestei Puteri (art. 229).

Nici Wilhelm al II-lea, care se refugiase in Olanda (guvernul olandez a refuzat extradarea) si nici alte persoane vinovate [4 Au fost trimisi in judecata ofiteri germani prizonieri in Franta si Marea Britanie.

] de crime de razboi n-au fost aduse in fata tribunalelor militare. Cu toate acestea Tratatul de la Versailles prezinta importanta pentru dezvoltarea dreptului international penal.

În perioada interbelica au fost realizati pasi importanti in instituirea responsabilitatii internationale pentru violarea legilor si obiceiurilor razboiului. in Protocolul de la Geneva din 2 octombrie 1924 se prevedea ca: „razboiul de agresiune constituie...o crima internationala' iar o rezolutie a Societatii Natiunilor din 24 septembrie 1927 stipula: „Adunarea... constatand ca razboiul nu trebuie sa serveasca niciodata ca mijloc de reglementare a diferendelor dintre state...din aceasta cauza el constituie o crima internationala". in acelasi sens art. 29 al Conventiei de la Geneva din 1929 pentru ameliorarea sortii ranitilor si bolnavilor din fortele armate in campanie statuteaza obligatia guvernelor, in ale caror tari legile penale sunt insuficiente, de a propune organelor lor legislative masurile necesare pentru a reprima, in timp de razboi, orice act contrar dispozitiilor conventiei. Amintim, de asemenea, Pactul Briand-Kellogg, care interzicea razboiul ca mijloc al politicii internationale.

Este o perioada de profunde elaborari doctrinare, de proiecte de coduri in materie, in care s-a remarcat cu deosebire ilustrul jurist roman Vespasian Pella. in lucrarile sale fundamentale „Criminalitatea colectiva a statelor si dreptul penal al viitorului", publicata in 1925 si, mai ales „Razboiul -crima si criminalii de razboi, reflectii asupra jurisdictiei penale intemationale, ce este si ce ar trebui sa f/e" abordeaza o problematica vasta si avansata intr-un mod original si aprofundat, aspecte ale raspunderii penale a statelor si a agentilor lor pentru ducerea unui razboi de agresiune, necesitatea instituirii justitiei internationale permanente, care sa consolideze ordinea juridica internationala, precum si pentru stabilirea, printr-o conventie internationala clara si fara echivoc, a elementelor constitutive ale crimei razboiului.

Pentru ideile si actiunile practice de inalta calificare juridica, politica si diplomatica privind unificarea legislatiei penale internationale, raspunderea pentru crimele de razboi si impotriva umanitatii, pentru crearea unor reglementari internationale conventionale cu caracter universal in domeniul represiunii penale si a unei jurisdictii penale internationale, Vespasian V. Pella este considerat un savant de renume mondial care si-a depasit in multe privinte epoca, un pionier al dreptului si al apropierii dintre popoare.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial problema reglementarii responsabilitatii pentru violari ale legii si obiceiurilor razboiului a capatat contururi mai ferme si s-a manifestat pe doua planuri: