Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
introducere 3
CAPITOLUL I, Notiunea si elementele caracteristice ale urmaririi penale
1. Notiunea de urmarire penala. 5
2. Elementele caracteristice ale urmaririi penale. 13
CAPITOLUL II Tipurile actiunilor de urmarire penala
1. Cercetarea la fata locului 21
2. Retinerea 23
3. Perchezitia si ridicarea 37
4. Prezentarea spre recunoastere 43
5. Efectuarea medico-legale, tehnico-stiintifice si expertizele 45
6. Audierea si confruntarea 55
CAPITOLUL III insemnatatea actiunilor de urmarire penala
1. Desfasurarea urmaririi penale 63
2. Solutii ce pot fi date in faza de urmarire penala 74
incheiere 81
Bibliografie 83

Alte date

?Introducere

Factorul urmarii penale se infatizeaza drept etapa obligatorie in marea majoritate a cauzelor penale, execptie facand procesele penale cu structura atipica.

Prezenta fazei este justificata prin necesitatea intemeierii unor organe specializate in vederea descoperii infractiunilor identificarea si prinderea infractiunilior, cu trimitirea lor in judecata pentru solutionare.

Trebuie de mentionat faptul ca necesitatea combaterii fenomenului infractional tot mai complex si variat, nevoia de a contracara extinderea procedeelor si tehnicilor tot mai perfectionate pe care autorii infractiunilor le folosesc, a condus la infiintarea unor organe specializate care se realiteaza activitati specifice inaintea desfasurarii fazei de judecata.

Însa urmarirea penala, nu este chemata numai sa puna la dispozitia instantelor judecatoresti materialul probator necesar pentru stabilirea vinovatiei infractorilor si tragerea acestora la raspundere penalape masura vinovatieifiecaruia, ci are si un rol preventiv- educativ.

Din aceste considerente, in aceasta teza voi apela la multiple cercetari din domeniul dreptului penal si procedura penala, criminalistica, s. a.

Urmarirea penala se distinge mai ales prin faptul ca este faza, sau altfel spus, este acea prima parte a procesului penal in care se aduna materialul probato, material care va sta la baza solutionarii cauzei in faza de judecata. De aceea, scopul acestei lucrari este de a analiza deplin tipurile actiunilor de urmarire penala, cum ar fi: cercetarea la fata locului, retineri, perchezitia , prezentarea spre recunoastere, confruntarea s. a. de a desfasurasi caracteriza, pentru a servi ca un material didactic.

Normele juridice care reglementeaza lantul de activitati pe care le presupune urmarirea penala isi au sediul in Titlul 1 Cap. 1 art. 252 din Codul de Procedura Penala partea speciala.

Este necesar de mentionat acele aspecte cu privire la asigurarea cauzei.

Temeinicia unei hotarari ar fi pusa sub semnul indoileii daca atat urmarirea penala cat si judecata ar fi efecutate de acelas judiciar, sau astfel spus - judeca nu-i poate urmari, iar cine realiziaza activitati de urmarire nu poate judeca.

În fine, putem remarca ca pentru a intelege mai bine locul, rolul si importanta urmarii penale ca faza a procesului penal este nevoie sa atragem o deosebita atentie la elemetene ce definesc procesul penal in anasamblul sau.

Teza data este adresata unui cerc foarte larg de cititori dat fiind faptul ca indiferent de statutul social, virsta, nationalitate, sex, drepturile oricarui dintre noi pot fi lezate. Totusi raminem cu speranta ca in viata de toate zilele pot aparea probleme insa cu ajutorul legislatiei problemele aparute vor putea fi rezolvate. Însa, nu putem garanta ca cu ajutorul acestei lucrari vom fi protejati de orice necaz, doar in acelasi timp suntem siguri ca in moment ce am citit suntem suficienti de pregatiti pentru a ne intilni cu reprezentantii organelor de drept..

CAPITOLUL I

Notiunea si elementele caracteristice ale urmaririi penale

Pentru a intelege mai bine locul, rolul si importanta urmaririi penale ca faza a procesului penal credem ca este nevoie sa amintim cateva din elementele ce definesc procesul penal in ansamblul sau.

Astfel, in literatura de specialitate1 procesul penal este definit ca fiind "acea activitate reglementata de lege, desfasurata intr-o cauza penala, de catre organele judiciare cu participarea partilor si a altor persoane, ca titulare de drepturi si obligatii, avand ca scop constatarea la timp si in mod complet a infractiunilor, si tragerea la raspundere penala a celor care le-au savarsit, in asa fel incat prin aceasta sa se asigure ordinea de drept precum si apararea drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor".

Asa cum am vazut in Cap.I din partea generala a cursului, procesul penal in forma sa tipica este structurat pe trei mari faze si anume: urmari­rea penala, judecata si punerea in executare a hotararilor judecatoresti.

in activitatea de infaptuire a justitiei, fiecare din aceste faze prezinta o importanta deosebita si bine determinata de lege.

Ca activitate reglementata de lege, desfasurata succesiv si coordonat, urmarirea penala inglobeaza in continutul sau o serie intreaga de acte si masuri procesuale si procedurale, necesare pentru atingerea scopului proce­sului penal cum sunt: constatarea la timp si in mod complet a infractiunilor, identificarea faptuitorilor, strangerea si administrarea probelor, dispunerea unor masuri procesuale si in final trimiterea in judecata a celor ce se fac vinovati de incalcarea legii penale, astfel incat prin aceasta sa se asigure ordinea de drept, precum si apararea drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor.

1 N. Volonciu, "Tratat de procedura penala", Ed.PAIDEIA, Editia a Il-a revazuta si adaugita, Bucuresti, 1996, vol.I, p.13.

2 Gr.Theodoru, L.Moldovanu, Drept procesul penal, Ed.Did.si Ped., Bucuresti, 1979, cit.p.194.

Necesitatea combaterii fenomenului infractional tot mai complex si variat, nevoia de a contracara extinderea procedeelor si tehnicilor tot mai perfectionate pe care autorii infractiunilor le folosesc, a condus la infiintarea unor organe specializate care sa realizeze anume activitati specifice inaintea, desfasurarii fazei de judecata.

Însa, urmarirea penala, nu este chemata numai sa puna la dispozitia instantelor judecatoresti materialul probator necesar pentru stabilirea vino­vatiei infractorilor si tragerea acestora la raspundere penala pe masura vino­vatiei fiecaruia, ci are si un rol preventiv-educativ.

Astfel, operativitatea si promtitudinea in activitatea de constatare a infractiunilor, precum si identificarea in timpul cel mai scurt al infractorilor sunt aspecte importante de natura sa dea satisfactie opiniei publice care este indignata de comiterea infractiunilor respective. Pe de alta parte actiunile organelor de urmarire intaresc sentimentul de incredere a populatiei in inevitabilitatea acrului de justitie si au un puternic rol preventiv cu privire la persoanele care sunt tentate sa comita infractiuni2.

Importanta urmaririi penale ca faza prealabila judecatii rezida si in faptul ca activitatile de strangere si administrare a probelor au menirea de a evita inculparea si trimiterea in judecata respectiv in fata unor proceduri judiciare publice a acelor persoane impotriva carora nu exista probe temei­nice in acuzare, in felul acesta este inlaturata posibilitatea de a se aduce vreo atingere demnitatii persoanelor respective.

Un alt aspect care merita a fi retinut este acela cu privire la asigura­rea obiectivitatii in solutionarea cauzei. Temeinicia unei hotarari ar fi pusa sub semnul indoielii daca atat urmarirea penala cat si judecata ar fi efectuate de acelasi organ judiciar, sau altfel spus, cine judeca nu poate urmari, iar cine realizeaza activitati de urmarire nu poate judeca.

Astfel, Codul de procedura penala prevede obligativitatea efectuarii urmaririi penale in fiecare cauza penala cu exceptia situatiilor cand instanta este sesizata direct de persoana vatamata (cazul plangerii prealabile adresate direct instantei art.263, C. pr.pen.) sau cand in faza de judecata procesul penal se extinde la fapte sau persoane noi art.265 CPP al RM.

Acestea sunt situatiile cand procesul penal are asa zisa forma atipica in sensul ca ii lipseste faza de urmarire penala.

În concluzie, apreciem ca suficienta si completa definitia data in lite­ratura de specialitate, in sensul ca urmarirea penala este activitatea desfasu­rata de organele de urmarire penala pentru strangerea, verificarea si admi­nistrarea probelor necesare, cu privire la existenta infractiunilor, la identifi­carea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea lor in judecata.

Desi in lege nu este expres prevazut, in literatura s-a aratat ca obiectul urmaririi penale include si identificarea victime, stabilirea caruia are valoare atit pentru rezolvarea problemelor penale cit si cele civile (al. 3 art.19 CPP al RM si al. 1 art. 254 CPP al RM)

Normele juridice care reglementeaza intreg lantul de activitati pe care

le presupune urmarirea penala, isi au sediul in Titlul I, cap. I art.252 si 313, din Codul de procedura penala partea speciala.

Primul articol, respectiv art.252, stipuleaza ca "urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata.