Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
CAPITOLUL I: STADIUL ACTUAL AL CUNOASTERII 2
1.1. Conceptul de mass-media 2
1.2. Mass-media si societatea 3
1.3. Functiile mass-mediei 7
CAPITOLUL II: MASS MEDIA - MODERATOR POLITIC SI SOCIAL 13
2.1. Influenta mass media asupra op?iunilor societ??ii 13
2.2 Mass media si puterea politica 16
2.3 Presa - a patra putere in stat? 17
CAPITOLUL III: IMPACTUL MASS-MEDIA ASUPRA SOCIET??II 20
3.1. Mass-media ?i societatea 20
3.2. Efectele mass-media asupra omului ?i societ??ii 21
3.2.1. Efectele pe termen scurt ?i pe termen lung 22
3.2.2. Efectele sociale ?i psihologice ale mass-media 28
3.2.3. Aportul mass-media la fenomenul de globalizare 29
3.2.4. Mass-media, ca factor de influen?? educativ? 30
CAPITOLUL IV: STUDIU DE CAZ PE EMISIUNEA GARANTAT 100% 32
4.1. Ipoteze 32
4.2. Metode de analiza 32
4.3. Formatul, tema si monologul emisiunii 33
4.4. Analiza de continut 33
CONCLUZII 42
BIBLIOGRAFIE 44

Alte date

1.3. Functiile mass-mediei {p}

CAPITOLUL II: MASS MEDIA - MODERATOR POLITIC SI SOCIAL {p}

2.1. Influenta mass media asupra optiunilor societatii {p}

2.2 Mass media si puterea politica {p}

2.3 Presa - a patra putere in stat? {p}

CAPITOLUL III: IMPACTUL MASS-MEDIA ASUPRA SOCIET?TII {p}

3.1. Mass-media si societatea {p}

3.2. Efectele mass-media asupra omului si societatii {p}

3.2.1. Efectele pe termen scurt si pe termen lung {p}

3.2.2. Efectele sociale si psihologice ale mass-media {p}

3.2.3. Aportul mass-media la fenomenul de globalizare {p}

3.2.4. Mass-media, ca factor de influenta educativa {p}

CAPITOLUL IV: STUDIU DE CAZ PE EMISIUNEA GARANTAT 100% {p}

4.1. Ipoteze {p}

4.2. Metode de analiza {p}

4.3. Formatul, tema si monologul emisiunii {p}

4.4. Analiza de continut {p}

CONCLUZII {p}

BIBLIOGRAFIE {p}

CAPITOLUL I: STADIUL ACTUAL AL CUNOASTERII

„Mass?media ne afecteaza profund, deoa­rece ea constituie o prezenta constanta in viata noastra. Alte institutii pot avea un impact mai puternic, dar nu unul atat de persistent si adanc. Afilierea familiala si prieteniile se schimba pe masura ce individul se maturizeaza si trece prin diferitele etape ale vietii. Scoala ocupa numai o perioada limitata din existenta noastra. Doar o parte din populatie frecventeaza, in mod regulat, biserica. În antiteza, mass?media face parte din viata noastra zilnica si ne insote?te din copilarie pana la moarte. În plus, mass?media are o universalitate pe care nu o are nici o alta institutie: presa ofera un bagaj comun de idei si imagini, care depaseste barierele sociale si geografice” [1 Leo Bogart, Commercial culture: The media system and the public interest, ed. Oxford University Press, 1995, pg. 8].

1.1. Conceptul de mass-media

Sintagma, consacrata mai intai in limba engleza si atat de des intrebuintata in limbajul curent, reuneste un cuvant englez: „mass”, prin care se intelege „o cantitate mare de entitati agregate” si altul de origine latina: „mediu”, plural „media” - cuvant de origine latina - „mijloc de transmitere a ceva”, se refera la „mijloacele de comunicare in masa”, intelese ca „seturi de tehnici si metode de transmitere, de catre furnizori centralizati, a unor mesaje unei audiente largi, eterogene si dispersate geografic”.

De la inceputuri si pana astazi oamenii au comunicat intre ei si si-au transmis ganduri, idei, cuvinte, influentandu-se reciproc. Întalnirile ce aveau loc in “agora” sunt probabil prima forma de comunicare in masa, practicata in lumea antica. Prima carte tiparita este “Diamond Sutra”, tiparita in China in 868 d.Hr. Cu toate acestea insa, datorita raspandirii lente a alfabetizarii ?i a costurilor ridicate de obtinere a hartiei, comunicarea scrisa a devenit populara abia odata cu inventarea tiparului in anul 1453 de catre Johann Gutenberg. Ziarele au inceput sa se dezvolte in jurul anului 1600, primul exemplar in limba engleza aparand in 1621, insa, se considera ca putem vorbi de mass-media abia la mijlocul secolului al XIX-lea, adica din momentul in care audienta a devenit destul de larga ?i eterogena, ziarele ?i cartile publicate inaintea acestei perioade, adresandu-se exclusiv unor elite. Dezvoltarea semnificativa a mijloacelor de comunicare in masa s-a produs insa, in secolul XX prin aparitia mass-mediei electronice: prima jumatate de secol a fost marcata de aparitia cinematografului si a radioului, iar a doua de extinderea la nivel de masa a televiziunii.

1.2. Mass-media si societatea

Nu putem analiza mass-media fara impactul lor asupra societatii si a vorbi de transformarile societatii contemporane fara a defini locul si importanta mass-media in structura ei. „Este evident ca mijloacele de comunicare de masa sunt astazi o parte esentiala a structurii noastre institutionale. Astfel, desi sunt industrii autonome, ele au patruns in fiecare din cele cinci institutii sociale de baza ale societatii noastre. De exemplu, prin accentul pe care il pun pe serviciile si produsele institutiilor noastre comerciale si industriale, ele reprezinta o parte importanta a institutiei economice. Prin functia lor din ce in ce mai importanta in cadrul alegerilor, folosirea lor la diverse audieri si accentul pe care il pun pe activitatea guvernului in transmiterea stirilor ele devin o trasatura semnificativa a institutiei noastre politice, etc.. Pe scurt, mass-media a patruns in societatea noastra pana la nucleul sau institutional” [2 Melvin L. DeFleur, Sandra Ball-Rokeach, Teorii ale comunicarii de masa, traducerea in limba romana de Ducu si Catalina Harabagiu, Editia Polirom, Iasi, 1999, p.131-132]. Însa, aceasta patrundere si-a lasat amprentele in activitatea si dezvoltarea mijloacelor de comunicare de masa, ceea ce, are un impact imprevizibil, prin crearea noilor mijloace de comunicare, asupra societatii. Sa precizam aceste amprente si efectul lor. În sfera economica, mass-media a devenit o industrie uriasa care produce si vinde mesaje unui public mediu, uniformizat creand astfel nu numai o societate de masa, mediocra, incapabila sa aiba gusturi elevate sau clarviziuni politice ci si o societate de consum. „Bauchillord identifica consumul ca pe un fel de nebunie generala, bazata pe o dorinta fara margini pentru obiecte, dorinta care nu poate fi niciodata satisfacuta” [3 Danciu, I. Maxim. Mass-media, comunicare & societate, Cluj-Napoca, Ed. Tribuna, 2003]. E o veritabila definitie a patimii, iar societatea de consum este o societate patimasa.

Sec. 20 a demonstrat ca omul modern nu poate fi perceput in afara spatiului comunicarii. Presa a devenit un element vital pentru societate. Dezvoltarea exploziva a mass-media, inovatiile tehnologice, amploarea fenomenului comunicarii de masa si plasarea profesiei de jurnalist, asociata cu informatia si punerea sa in miscare, in centrul vital al societatii, reliefeaza un pariu castigat pe cel putin 3 planuri:

1. Victoria politica – circulatia informatiei fundamentata de dreptul inalienabil la libera exprimare se afla la temelia vietii democratice.

2. Victoria tehnica – orice eveniment poate fi prezentat in timp real, aproape oriunde in lume, gratie sistemelor si echipamentelor tehnice performante.

3. Victoria economica – omologata de plasarea mass-media intre activitati dinamice si cu largi perspective de dezvoltare in viitor.

Pentru a identifica sursa puterii presei, am putea porni de la sintagma lui Francis Bacon – “knowledge is power” [4 Francis Bacon, Religious meditations, 1597]; puterea de informare a provocat schimbari substantiale la nivelul moravurilor, obiceiurilor si chiar in structura sociala.

Se vorbeste din ce in ce mai insistent despre presa ca despre o alternativa functionala la institutiile statului. Mass-media raspund la nevoile omului modern de a fi informat, dar in acelasi timp dirijeaza emotiile publicului, ceea ce atrage raspunderea pentru deciziile pe care le ia societatea.

Mass-media au meritul incontestabil de a fi vectorul purtator al informatiei si al fondului de cunostinte propriu al unei comunitati, catre cat mai multi dintre membrii sai. Mass-media au stabilit un adevarat monopol al informatiei, preluand o parte din functiile indeplinite de institutiile statului.

Rolul crescand al media in domenii ca scoala, biserica, duce la o diluare a rolului creditat cu cea mai mare importanta: informarea. Nu este gresit insa, daca vorbim despre rolul de depozitar al marturiei momentului istoric precis pe care il traverseaza. Jurnalistul este un martor al clipei.

Pornind de la sintagma “presa este a patra putere”, remarcam situatia paradoxala in care se afla aceasta: pe de o parte se plaseaza pe palierul puterii, pe de alta parte, rolul esential (de informare) si misiunea sociala acceptata (de a se opune celorlalte trei puteri atunci cand acestea lucreaza impotriva cetateanului), presa devine adversativa.

Potrivit acestei teorii, presa nu mai este decat in mica masura locul de dezbatere si exprimare a opiniei publice. Ea devine un instrument de control si cenzura al gesturilor celorlalte trei puteri, clasandu-se pe o pozitie critica fata de puterea institutionala. La polul opus se afla presa obedienta.

În functie de ipostaza in care actioneaza, pot fi definite trei tipuri de raportare a presei fata de celelalte puteri:

1. A patra putere in stat

2. A patra stare a societatii

3. Caine de paza al democratiei.

Modelul presei ca a patra putere in stat nu este tocmai actual, avand la baza un model ce a functionat sute de ani – sistemul de reprezentativitate, care impartea societatea in stari (categorii sociale). În acest sistem de reprezentativitate, fiecare stare era reprezentata in Parlament de un anumit numar de membri, conform importantei starii. Definita ca a patra stare, presa poate fi perceputa ca voce publica, sau reprezentant al categoriilor sociale ce nu sunt reprezentate altfel de institutiile statului.

Putem considera punctul de pornire in abordarea problematicii mass-media, dilema lui James Lull – “mass-media reflecta o realitate sociala, sau o creeaza?” [5 James Lull, Media, communication, culture – A global approach (2nd Edition), ed. Polity Press, Cambridge, 2000] – si una si alta.

Conceptul modern al libertatii presei capata substrat mai intai in Marea Britanie, acolo unde lupta pentru eliminarea cenzurii a promovat patru tipuri de argumentatii, ce aveau ca punct de convergenta contestarea dreptului autoritatilor de a limita sau controla activitatea presei:

1. Abordarea teologica – opune cenzurii facultatea divina a ratiunii proprie fiecarui individ.

Milton nu pleda pentru eliminarea totala a cenzurii. El sustinea necesitatea interventiei statului pentru a elimina din presa materialele considerate periculoase [6 Milton Friedman, Free to choose, ed. Avon Books, New York, 1981].

2. Drepturile cetatenilor – argument puternic in lupta pentru eliminarea cenzurii. Înca din 1704 se vorbea despre dreptul natural la libertatea presei [7 Stephen Lalor, Matthew Tindal, freethinker : an eighteenth-century assault on religion, ed. Continuum, 2000