Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Introducere
I Importanta studierii etnofitoterapiei
II Consideratii istorice asupra valorificarii
plantelor medicinale din tara noastra
1. Fitoterapia - domeniu al medicinei
si farmaciei empirice
2. Locul fitoterapiei in medicina
geto-dacilor
3. Valorificarea plantelor medicinale in
perioada Evului Mediu
4. Primele actiuni organizate pentru
utilizarea rationala a plantelor
medicinale in tara noastra
III Prelucrarea traditiilor in valorificarea
superioara a plantelor medicinale in
ultimele decenii
IV Cercetari actuale in domeniul fitoterapiei.
Perspective ale fitoterapiei.
V CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

Alte date

?INTRODUCERE

Orice tratat de istoria medicinei sau a farmaciei, orice document care vorbeste despre remediile folosite de om pentru tamaduirea sanatatii tale, atesta importanta covarsitoare pe care au avut-o plantele medicinale in terapeutica, din cele mai indepartate timpuri si pana in zilele noastre.

Dezvoltarea sub raport istoric a fitoterapiei, una din partile componente ale practice medicale si farmaceutice, nu apare ca un fenomen de sine statator si deci, izolat de ansamblul progreselor generale, obtinute de inteligenta si capacitatea creatoare umana. În baza acelorasi principii, medicina si farmacia nu mai pot fi desprinse de nici una din celelalte ramuri, care formeaza marea familie a stiintelor naturii, si nici de insati istoria culturii si civilizatiei umane.

Asadar, analizarea locului si plantelor medicinale, ca factor economic, dar mai ales terapeutic in cadrul istoric al medicinii, nu prezinta numai un aspect pur documentar. Analiza permite, pe de o parte, cunoasterea si conturarea tabloului istorico-social in care s-a nascut si s-a dezvoltat o anumita etapa a fitoterapiei si asigura pe de o parte definirea, de pe pozitii cat mai stiintifice, a bazelor si premiselor care au contribuit la inscrierea in contemporaneitate a acestei importante ramuri a medicinei si farmaciei.

Este stiut ca terapia prin plantele medicinale nu constituie o creatie a secolului in care traim si nici macar o creatie a celor doua milenii in care traim. Ea isi are obarsia cu mii de ani in urma, in prima societate omeneasca, comuna primitiva. Din acele indepartate timpuri si pana astazi, fitoterapia a parcurs un drum lung si deosebit de anevoios.

Preluand si valorificand insa procedeele si traditiile populare, terapia empirica a reusit de-a lungul mileniilor sa infranga gandirea animista care sufocase adeseori prin misticism si practici obscurantiste virtutile reale ale drogurilor vegetale si sa devina astfel aliat credincios ale omului suferind.

Fitoterapia moderna este deci rezultatul unor riguroase selectii, operate fara intrerupere in conceptia si practica medicala, fructul valorificarii elementelor de progres nascute in etapele de progres parcurse.

O succinta cunoastere a aspectelor caracteristice, care s-au conturat in desfasurarea fiecarei din aceste etape, va duce la explicarea obiectiva a fenomenelor si a realitatilor prezentului in aceasta atat de actuala si totusi atat de veche latura a medicinei si farmaciei moderne, fitoterapia.

Iata motivele care m-au determinat sa iau ca subiect de diploma tocmai acest capitol de etnoiatrie romaneasca si tin sa multumesc indrumatorilor si conducatorilor mei stiintifici pentru sprijinul acordat in realizarea lucrarii de fata.

1. Importanta studierii etnofitoterapiei

Fitoterapia ( de la gr. phyton = planta si gr. therapie = stiinta tratarii si vindecarii bolilor), este acea ramura a terapeuticii, care utilizeaza la vindecarea bolilor medicamentele realizate din plante.

Urmarind evolutia fitoterapiei de-a lungul istoriei umane urmarim totodata si evolutia cunoasterii umane, a evolutiei societatii, stiintei si tehnologiei, a gandirii si civilizatiei. Fitoterapia a cunoscut perioade de glorie, de succes, fara a fi scutita de nici de perioade de declin pentru a reveni astazi mai puternica decat oricand, acolo unde ii este locul, cunoscandu-se din ce in ce mai mult atat posibilitatile cat si limitele din cadrul celorlalte ramuri terapeutice, destinate pastrarii starii de sanatate a oamenilor.

Referindu-se la “concurenta” cu medicamentele de sinteza un om de stiinta roman din domeniul plantelor medicinale afirma ca “multe din medicamentele de sinteza au patruns cu viteza in terapie, unele s-au pastrat, dar cele mai multe au disparut ca o cometa, insa musetelul a ramas de mii de ani. Musetelul este simbolul plantelor medicinale si al fitoterapiei.

Dupa ce in antichitate si in evul mediu erau aproape singurele remedii cunoscute, la sfarsitul secolului XIX plantele mai reprezentau circa 80% din totalul arsenalului terapeutic. Descoperirea medicamentelor de sinteza, fapt definitoriu pentru secolul nostru si mai putin pentru cea de-a doua jumatate a secolului trecut, a dus progresiv la intrarea in penumbra, a mijloacelor terapeuticii proprii medicinei naturiste implicit fitoterapiei.

Medicamentele de sinteza insa si-au descoperit pe parcurs inerentele laturi negative constand din:

- reactii secundare de mare varietate

- dependenta

- intoxicatii si chiar moartea

Tot acestora li se datoreaza si asa-numita “boala medicamentoasa”, care cel putin in perimetrul tarilor dezvoltate ocupa locul al IV-lea in ierarhia mortalitatii (dupa boli cardio-vasculare, boala canceroasa si accidente rutiere).

A fost suficient sa apara primele accidente, primele fenomene secundare nedorite, pentru a se pune intrebarea, daca omul cu bagajul sau limitat de enzime de metabolizare, este sau nu pregatit sa accepte aceste substante care nu se gasesc in natura si cu care in timpul evolutiei, nu a venit in contact.

Acestea nu pot fi asimilate, metabolizate, neputandu-se nici macar prevedea urmarile nefavorabile; noile aspecte patologice au creat o noua ramura a stiintei vindecarii, a terapeuticii – farmacovigilenta, cu scopul de a atrage atentia asupra riscurilor la care este expus omul prin utilizarea unor medicamente.

Dar existand azi certitudinea ca plantele nu pot inlocui intotdeauna chimioterapeuticele, in ultimii ani se impune tot mai pregnant necesitatea realizarii unei simbioze intre fitoterapie, chimioterapie si celelalte tipuri de terapii naturiste. Unicul criteriu ce se impune fiind cunoasterea reala a valorilor si riscurilor asumate de una sau de alta din metodele de terapie.

Exista o serie de cercetari si observatii care aduc in prim plan necesitatea sustinerii in continuare a fitoterapiei ca metoda de tratament:

- in cadrul arsenalului terapeutic are cea mai mare vechime, trecand si asa-numita “proba a timpului” ( unele plante fiind folosite de milenii ).

- datorita vechimii utilizarii lor, se cunosc atat efectele secundare cat si cele toxice.

- medicamentele de origine vegetala sunt mai bine tolerate de organismul uman, fenomenele secundare si reactiile adverse fiind mult mai mult semnalate decat pentru moleculele realizate prin sinteza, deci neexistente in natura, la cere de multe ori se observa fenomene alergice.

- medicamentele de origine vegetala sunt indicate in tratamentul bolilor organice, deci pe o perioada lunga de timp si datorita actiunilor mai slabe si mai putin toxice, se preteaza unui astfel de tratament.

- Actiunea multor produse vegetale (mai ales sub forma de ceaiuri sau extracte) este complexa, datorita si complexitatii compozitiei chimice si se adreseaza mai multor organe sau sisteme. De foarte multe ori au actiuni sinergice, unele principii active marind actiunea unui alt principiu care se gaseste in aceeasi planta.

- in multe domenii ale terapeuticii nu se poate renunta la aportul fitoterapiei, care este hotarator in unele boli cardiovasculare, afectiuni hepatice, intestinale, respiratorii si chiar tumorale.

- au fost descoperite noi plante medicinale cu proprietati necunoscute, iar pentru altele utilizate e mai multa vreme se descriu proprietati noi.

- s-au imbunatatit mult formele farmaceutice obtinute din plantele medicinale, se cunosc principiile active la majoritate, ceea ce a permis standardizarea lor si administrarea unor doze bine stabilite.

- au fost izolate in stare pura numeroase principii active vegetale, prin transpunerea la cale industriala a tehnologiilor, ceea ce a contribuit la ridicarea prestigiului si increderii in fitoterapie si a permis obtinerea unor derivatii de semisinteza, care sa corecteze anumite caractere ale plantelor naturale (solubilitate, eficienta).

- s-a terminat inventarierea rezervelor de plante medicinale si s-au introdus in cultura speciile medicinale valoroase, care asigura materia prima necesara realizarii la scara industriala a medicamentelor de origine vegetala.

- Exista colective de cercetatori ce contribuie la progresul acestei ramuri terapeutice cu programe complexe botanice, farmaceutice, chimice, farmacologice si clinice.

II. Consideratii istorice asupra valorificarii plantelor

medicinale din tare noastra

1. Fitoterapia – domeniu al medicinei si farmaciei empirice.

Amplasarea geografica a Romaniei ii asigura un relief foarte variat, cu regim climateric favorabil vegetatiei abundente si diversificate permitand dezvoltarea a peste 3600 de specii diferite, dintre care circa 300 sunt folosite si astazi in tratamentele empirice sau stiintifice ale bolilor.