Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
1. Partea intii: Studiu bibliografic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..2
1.1. Generalitati privind functiile hormonilor. . . . . . . . . . . . .3
1.1.1. Integrarea neuro - endocrina in controlul proceselor fiziologice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4
1.1.2. Sinteza de hormoni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.1.2.1. Sinteza hormonilor proteici. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.1.2.2. Sinteza hormonilor steroizi . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8
1.1.2.3. Transportul sanguin al hormonilor proteici . . . . . .10
1.1.2.4. Transportul sanguin al hormonilor steroizi si tiroidieni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . .10
1.1.3. Efectul cascada al activitatii hormonale. . . . . . . . . .11
1.1.4. Interactiunea hormon - celula. . . . . . . . . . . . . . . . . .12
1.1.5. Raspunsul celular la interactiunea hormon- receptor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .14
1.1.6. Metabolismul hormonilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.1.7. Mecanisme de control feedback al secretiei de hormoni. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .17
1.2. Fiziologia tiroidei la mamifere si pasari. . . . . . . . . . . .19
1.2.1. Secretia de hormoni tiroidieni - mecanisme. . . . . . .19
1.2.2. Mecanisme de reglare a secretiei hormonilor tiroidieni iodurati.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .23
1.2.3. Efectele biologice ale tiroxinei. . . . . . . . . . . . . . . . . 27
2. Partea a doua: Cercetari propii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .30
2.1. Organizarea experimentelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.2. Materiale si metode . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.2.1. Determinarea numarului de eritrocite . . . . . . . . . . .32
2.2.2. Dozarea hemoglobinei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .33
2.2.2.1. Determinarea continutului in hemoglobina al singelui prin metoda cu cianmethemoglobina.. . . . . . . . . 33
2.2.3. intocmirea formulei leucocitare . . . . . . . . . . . . . . . .34
2.2.4. Determinarea hematocritului. . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.2.5. Numararea trombocitelor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
2.2.6. Calculul constantelor sanguine si al unor indici eritrocitari derivati. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .39
2.2.7. Determinarea activitatii transaminazelor serice ALT si AST. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .41
2.2.7.1. Determinarea activitatii alanin - aminotransferazei (ALT, GPT). .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .42
2.2.7.2. Determinarea activitatii aspartat- aminotransferazei (GOT). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.2.8. Determinarea activitatii gamma - glutamil transferazei (GGT). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .44
2.2.9. Determinarea activitatii fosfatazei alcaline. . . . . . . 45
2.2.10. Dozarea calciului seric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
2.2.11. Dozarea fosforului seric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
2.2.12. Dozarea magneziului seric . . . . . . . . . . . . . . . . . .52
2.2.13. Dozarea tiroxinei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .55
2.2. Rezultate si discutii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .56
Concluzii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
Bibliografie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .74

Alte date

?

1. PARTEA ÎNTÂI

STUDIU BIBLIOGRAFIC

1.1. Generalitati privind functiile hormonilor

Sistemul endocrin are rolul de a controla, coordona si regla procesele fiziologice din organismul animal. Acest sistem utilizeaza mesageri chimici denumiti hormoni. Hormonii sunt substante chimice produse de glande endocrine specifice, transpor­tate de sistemul vascular sanguin si care, in doze mici, sunt capabile sa afecteze activitatea unor organe tinta situate la distanta de locul secretiei. Exista, insa, substante incluse in categoria hormonilor, cum ar fi prostaglandinele si somatome­dinele, care sunt produse nu de un anumit organ ci de numeroase tesuturi. Alte sisteme de control utilizeaza substante chimice care nu sunt transportate de sange pentru a influenta activitatea unor celule situate la distanta. Toate aceste sisteme servesc ca mijloace de integrare in sau intre celule. Substantele eliberate de aceste sisteme sunt denumite: (1) efectori endocrini, cand mesagerul este vehicu­lat de sange; (2) efectori paracrini, cand mesagerul difuzeaza prin fluidul interstitial pentru a influenta celulele adiacente; (3) efectori autocrini, cand mesagerul actio­neaza chiar asupra celulei sale de origine (fig. 1); (4) efectori exocrini, cand sub­stantele sintetizate sunt eliminate din corp si (5) neurotransmitatori, cand mesage­rul afecteaza comunicarile intre neuroni sau intre neuroni si celulele tinta (fig. 2).

Fig. 2. Aranjamentul functional comparativ intre un neuron ordinar care elibereaza neurotransmitator (NT) intr-o sinapsa si un neuron neurosecretor care elibereaza neurohormon (NH) in sange. (Cunningham, J., 1992, dupa Hedge GA, Colby HD si Goodman RL: Clinical Endocrine Physiology. Philadelphia, WB Saunders, 1987, p. 54.)

1.1.1. Integrarea neuro-endocrina in controlul proceselor fiziologice

Sistemul endocrin interactioneaza cu sistemul nervos in coordonarea procese­lor fiziologice. Un exemplu de interactiune stransa intre cele doua sisteme regla­toare este reflexul de eliberare a laptelui: mulsul sau alaptarea determina excitarea terminatiilor nervoase senzitive din glanda mamara iar excitatiile sunt conduse pe cai senzitive la hipotalamus. Neuronii neurosecretori din nucleii supraoptic si para­ventricular sunt stimulati pentru sinteza oxitocinei. Oxitocina este transportata de-a lungul axonilor acestor neuroni pana la hipofiza posterioara, din care este eliberata in sange. Sangele transporta oxitocina la glanda mamara unde determina contrac­tia celulelor mioepiteliale care inconjoara alveolele mamare, unitatile structurale secre­toare de lapte. Sub presiunea creata de contractia celulelor mioepiteliale, lap­te­le din alveole este eliminat in canalele galactofore si de aici in cisternele mama­re, de unde poate fi extras prin muls sau supt.

Interactiunea dintre sistemul nervos si cel endocrin poate fi si mai directa. Un exemplu il constituie celulele endocrine din medulosuprarenala a caror activitate secretoare este controlata direct de catre neuronii preganglionari. Aceasta permite eliberarea imediata a hormonilor medulosuprarenali ca raspuns la factorii de stres. Unele substante, cum ar fi adrenalina, dopamina, histamina si somatostatinul, sunt intalnite atat in sistemul nervos cat si in cel endocrin.

Sistemul endocrin este implicat in controlul unor functii cum ar fi metabolismul, cresterea si reproductia. Una din subdiviziunile metabolismului este cea in metabolism energetic si metabolism al substantelor minerale. Printre hormonii care controleaza metabolismul energetic se numara: insulina, glucagonul, cortizolul, adrenalina, tiroxina si hormonul de crestere. Printre hormonii care controleaza metabolismul substantelor minerale se numara: hormonul paratiro­idian, calcitonina, angiotensina si renina. Printre hormonii care controleaza creste­rea se numara: hormonul de crestere, tiroxina, insulina, estrogenii si androgenii precum si un mare numar de factori de crestere. Hormonii care controleaza reproductia includ: estrogenii, androgenii, progesteronul, hormonul luteinizant (LH), hormonul foliculostimulant (FSH), prolactina si oxitocina.

Una dintre cele mai importante caracteristici ale sistemului endocrin este ampli­fi­­carea semnalului. O molecula de hormon steroid poate determina formarea mai multor molecule de ARNm, fiecare dintre acestea inducand sinteza a numeroase molecule enzimatice. De asemenea, o molecula proteica poate influenta formarea a numeroase molecule de AMPc, ficare dintre acestea putand activa numeroase enzime. Amplificarea sta la baza sensibilitatii sistemului endocrin, aceasta permi­tand unor mici cantitati de hormon din plasma (9-11 – 9-12) sa exercite efecte mari. O alta particularitate a sistemului endocrin este aceea ca el influenteaza doar rata derularii unor reactii enzimatice, fara a initia noi reactii. De asemenea, hormonii actioneaza lent si prelungit, efectele lor aparand dupa minute sau zile, ceea ce contrasteaza cu sistemul nervos, ale carui efecte sunt rapide si de scurta durata (de la milisecunde la secunde) [11].

1.1.2. Sinteza de hormoni