Pagina documente » Drept » Raspunderea politica a guvernului si a membrilor sai in dreptul romanesc si comparat

Despre lucrare

lucrare-licenta-raspunderea-politica-a-guvernului-si-a-membrilor-sai-in-dreptul-romanesc-si-comparat
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-raspunderea-politica-a-guvernului-si-a-membrilor-sai-in-dreptul-romanesc-si-comparat


Cuprins

Cuprins
CAPITOLUL I. CONSIDERATII INTRODUCTIVE 4
Sectiunea 1.: A. Notiunea de raspundere politica; B. Originea institutiei 4
Sectiunea 2.: Natura raspunderii politice a Guvernului si membrilor sai 7
Sectiunea 3.: Corelatia raspundere politica-regim constitutional 9
Sectiunea 4.: Evolutia reglementarii constitutionale a raspunderii politice 13
CAPITOLUL II.: RASPUNDEREA POLITICA A GUVERNULUI IN SISTEMUL ROMANESC ACTUAL 19
Sectiunea 1.: Raportul control parlamentar - raspundere politica a Guvernului 19
Sectiunea 2.: Corelatia vot de incredere-motiune de cenzura. 20
Sectiunea 3.: Angajarea raspunderii Guvernului 25
Sectiunea 4.: Consecintele adoptarii unei motiuni de cenzura pe plan politico-constitutional 31
CAPITOLULL III.: RASPUNDEREA POLITICA A MINSITRILOR IN SISTEMUL ROMANESC ACTUAL. 34
Sectiunea 1. Raspunderea colectiva si raspunderea individuala a ministrilor 34
Sectiunea 2.: Remanierea Guvernamentala 36
Sectiunea 3.: Raspunderea politica a primului-ministru. 40
CAPITOLUL IV.: RASPUNDEREA POLITICA IN ALTE REGLEMENTARI CONSITUTIONALE 44
Sectiunea 1.: Sistemul Constitutional englez 44
Sectiunea 2.: Sistemul constitutional american 46
Sectiunea 3.: Sistemul constitutional francez 47
CAPITOLUL V. CONCLUZII 51

EXTRAS DIN DOCUMENT

?CAPITOLUL I. Consideratii introductive

Sectiunea 1.: A. Notiunea de raspundere politica; B. Originea institutiei

A. Notiunea de raspundere politica

De cele mai multe ori tratatele de drept public nu se opresc asupra sensului notiunii de raspundere politica, abordand-o ca pe un concept asupra caruia exista consensul teoreticienilor si referindu-se la ea intotdeauna in raport de o anumita institutie: Guvern, Presedinte, Parlament.

Fara a adanci un demers care tine mai ales de teoria generala a dreptului, este interesant a retine opinia unui autor in domeniu, potrivit careia identificam in cadrul formelor raspunderii juridice si raspunderea juridica cu caracter politic [1. Nicolae Popa, Teoria generala a dreptului, Editura Actami, Bucuresti, 1996, p. 323]..

Nu mai putin, in literatura de specialitate terminologia este diversa, nuantata, clarificarea ei fiind primul pas in intelegerea institutiei raspunderii politice a Guvernului.

Constitutia Romaniei utilizeaza notiunea de raspundere politica a Guvernului in art 108, avand ca titlu marginal “Raspunderea membrilor Guvernului”, si respectiv in art. 113, referitor la “Angajarea raspunderii Guvernului”.

Doctrina referitoare la institutiile politice foloseste adesea termenul de responsabilitate, cu explicatia ca utilizarea acestui termen este doar rezultatul modului in care s-a realizat traducerea din literatura franceza a notiunii corespunzatoare, sau facandu-se o subtila distinctie, se arata ca “Raspunderea presupune o raportare activa a Cetatii : “prin autoritatile sale, la agentul actiunii sociale” (in speta a Parlamentului fata de Guvern), pe cand responsabilitatea ne apare ca o raportare activa a “agentului

actiunii sociale” fata de Cetate, fata de regulile si autoritatile acesteia (in speta a Guvernului fata de Parlament)” [2 Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol II, Ed. Nemira,ed. a doua revazuta si adaugita, Bucuresti, 1996, p.501 501.]

Aceste doua situatii de raportare sunt ilustrate de cele doua articole din Constitutie mai sus evocate, primul vizand atitudinea activa a Parlamentului, mai pe larg detaliat apoi in art. 112 referitor la motiunea de cenzura, iar cel de-al doilea vizand actiunea Guvernului de angajare a raspunderii sale in fata Parlamentului, din proprie initiativa.

Constitutia introduce in art. 108 (3) sintagma “responsbailitate ministeriala”,

referindu-se la legea ce trebuie sa reglementeze cazurile de raspundere si pedepsele aplicabile membrilor Guvernului. Desigur, alaturarea termenului de pedeapsa cazurilor de raspundere a membrilor Guvernului nu trebuie sa duca la concluzia ca o lege a responsbailitatii ministeriale trebuie sa aiba exclusiv in vedere raspunderea penala a membrilor Guvernului [3 C.L. Popescu, Revista Romana de Drepturile Omului,Anteproiectul legii privind responsabilitatea ministeriala, anul 1997 , nr 14 ,pag. 62] si deci responsabilitatea minsiteriala s-ar referi doar la raspunderea penala. Argumentul consta in aceea ca legiuitorul constituant utilizand notiunea larga de cazuri de raspundere, nu introduce distinctii.

Singura lege romaneasca, referitoare la responsabilitatea ministeriala,

si anume Legea din 2 mai 1879, reglementa pe langa raspunderea penala si raspunderea civila.

Un autor utilizeaza notiunea raspunderii politice facand distinctie intre responsabilitatea ministeriala si responsabilitatea guvernamentala, vizand, dupa caz, fie membrii Guvernului considerati individual, fie Guvernul in ansamblul sau. Distinctia consta in aceea ca prima notiune este mai larga decat cea de-a doua, aceasta din urma considerata fiind in sens strict. Astfel, in timp ce responsabilitatea guvernamentala se refera la raspunderea colectiva a Guvernului, responsabilitatea minsiteriala evoca atat raspunderea solidara, cat si pe cea individuala a fiecarui membru al organului colegial, independent de angajarea raspunderii celorlalti.

Este de altfel si motivul pentru care lucrarea de fata se intituleaza “Raspunderea politica a Guvernului si membrilor sai in dreptul romanesc si comparat”, avand in vedere si existenta raspunderii individuale a fiecarui membru al Guvernului, asa cum se va arata.

Sfera responsabilitatii ministeriale excede continutului responsabilitatii guvernamentale, incluzand intr-o opinie [4 Mircea Preda , Autoritatile administratiei publice.Sistemul constitutional romanesc. Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1999, p. 138] si responsabilitatea altor persoane care, fara a fi membre in Guvern, detin demnitati asimilate cu functia de ministru, autorul aratand ca legea asupra responsabilitatii ministeriale trebuie sa reglementeze inclusiv raspunderea acestora.

Raspunderea politica presupune intotdeauna o luare de pozitie, fie ca aceasta se realizeaza de catre cei guvernati, fie ca provine de la Parlament. “Responsabilitatea ministeriala nu se mai bazeaza pe ideea de fapta imputabila, nici pe cea de risc, desi nu le exclude, ci pe ideea ca guvernantii sunt in serviciul guvernatilor.” [5 Dan Claudiu Danisor – Drept consitutional si institutii politice, vol. 1, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1997, p. 384.] Guvernantii raspund in fata corpului electoral, in mod direct, cu ocazia alegerilor si indirect, prin formele prevazute de Constitutie, in fata Parlamentului. Desi in ambele cazuri este vorba despre o raspundere politica, distinctia consta in aceea ca prima este o raspundere de fapt, extrajuridica, iar ultima o raspundere de drept, administativ-disciplinara.

Toate aceste precizari asupra notiunilor folosite in aceasta materie urmaresc delimitari si clarificari conceptuale. Rigurozitatea terminologica lasa insa cel mai adesea locul analizei aspectelor practice ale problemei cercetate, fara a impieta asupra intelegerii corecte a modului cum functioneaza institutia raspunderii, termenii raspundere si responsabilitate fiind utilizati cu acelasi sens.

B. Originea institutiei

Institutia responsabilitatii ministeriale isi are originea in evolutia parlamentara britanica [6 Idem]. Izvorul sau este procedura cu caracter penal denumita impeachement, aparuta in secolul al XVI-lea. Procedeul, existent si in prezent in regimul britanic si american, consta in acuzarea penala a unui membru al Guvernului de catre una din Camere, urmata de judecarea lui de catre cealalta Camera. Initial, procedura se folosea doar cu privire la delictele de drept comun ale ministrilor. În timp, procedeul este folosit pentru a emite o judecata politica asupra actiunii Guvernului.

Începand din 1742, ministrii incep sa se retraga in cazul unui vot negativ in Camera Comunelor, evitand sa apara in fata Camerei Lorzilor, constituita in Curte Suprema, instituindu-se astfel regula ca Guvernul nu poate guverna fara increderea legislativului.

“Ideea responsabilitatii ministrilor a trecut din Anglia pe continent, fiind imprumutata de constitutiile revolutionare ale Frantei si apoi imitata de celelalte constitutii care si-au avut izvorul de inspiratie in aceasta revolutie franceza.” [7 Anibal Teodorescu – Organizarea executivului in regimul constitutional din 28 februarie 1938, Bucuresti, Lito, 1938, p. 228] Constitutia Belgiei din 1831 cuprinde aceasta idee, de unde noi am preluat-o, incluzand-o in Constitutia din 1866. Ideea de raspundere o gasim insa inca din timpul Regulamentelor Organice, in ambele Principate.

Sectiunea 2.: Natura raspunderii politice a Guvernului si membrilor sai

Doctrina nu este unitara in a califica raspunderea politica drept o problema ce apartine sau nu juridicului.

Este sau nu raspunderea politica o forma a raspunderii juridice?

Se arata astfel ca “Ideea de raspundere politica a Guvernului ,…., nu este straina ideii de raspundere juridica, raspunderea politica, cand ne raportam la autoritatile publice, nu reprezinta altceva decat o forma a raspunderii juridice, institutie a dreptului public, evocand prin aceasta sintagma Dreptul constitutional si Dreptul adminsitrativ” [8 Antonie Iorgovan – op.cit., p. 501]